Drept Penal (C.H. BECK)

Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0583-9
de Valerian Cioclei, Iuliana Nedelcu, Teodor Manea, Lavinia Lefterache, Irina Kuglay, Georgina Bodoroncea, Francisca-Maria Vasile

24 noiembrie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

4. Variante. După cum rezultă din norma de incriminare, varianta agravată prevăzută la art. 224 alin. (2) cuprinde trei ipoteze: „în cazul în care fapta se săvârșește de o persoană înarmată, în timpul nopții sau prin folosirea de calități mincinoase”. Prin faptă săvârșită de o persoană înarmată trebuie să se înțeleagă fapta comisă de persoana care are asupra ei o armă, în sensul dispozițiilor art. 179 C. pen.., corelate cu cele ale art. 2 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor. Dacă este vorba despre o armă propriu-zisă [art. 179 alin. (1)], este suficient ca făptuitorul să o aibă asupra sa. Dacă este vorba despre alte obiecte, asimilate armelor [art. 179 alin. (2)], este necesar ca acestea să fie întrebuințate într-un atac efectiv, pentru a se putea reține agravanta. În practică s-a decis că agravanta nu este aplicabilă în ipoteza în care făptuitorul are asupra sa o bucată de lemn cu care a spart geamurile și unele obiecte din locuința victimei în care pătrunsese fără drept, deoarece „lemnul nu este o armă special confecționată pentru a servi la atac sau apărare și nici nu poate fi asimilat cu o armă, (…) întrucât nu a fost efectiv folosit pentru atac împotriva părții vătămate” (Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 2876/1976, în Repertoriu…1976-1980, p. 405). Cea de a doua ipoteză, care prevede săvârșirea faptei în timpul nopții, nu implică explicații deosebite. Expresia „în timpul nopții” se referă la perioada de după instalarea întunericului, adică intervalul de timp în care întunericul a luat locul luminii naturale a zilei. Este o împrejurare variabilă în funcție de anotimp, condiții atmosferice, forma de relief etc. Existența acestei împrejurări trebuie apreciată de la caz la caz, în funcție de criteriul realității (a se vedea, în acest sens, Explicații III, ed. a II-a, 2003, p. 450). Cea de a treia ipoteză, respectiv comiterea faptei prin folosire de calități mincinoase, se referă la o arie largă de false însușiri personale pe care făptuitorul le invocă pentru a crea aparența unui temei justificat de a pătrunde în domiciliu sau de a refuza părăsirea acestuia; astfel pot fi invocate fie atribuții profesionale, fie relații de rudenie cu victima, fie alte însușiri (în acest sens, a se vedea Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 2015/1979, în Repertoriu…1976-1980, p. 405).

[ Mai mult... ]

Art. 225 Violarea sediului profesional

2. Raportul cu violarea de domiciliu. Elementul material al celor două infracțiuni este identic. Variantele agravate sunt și ele identice. Singura diferență între violarea de domiciliu și violarea sediului profesional se referă la situația premisă, altfel spus la spațiul protejat. Dacă în cazul primei infracțiuni, situația premisă este dată, cum am văzut, de existența domiciliului, în sensul penal al termenului, în cazul celei de a doua infracțiuni, situația premisă este dată de existența unui sediu unde o persoană juridică sau fizică își desfășoară activitatea. Expresia sediu unde o persoană juridică își desfășoară activitatea trebuie descifrată prin raportare la dispozițiile Codului civil. Astfel, conform art. 25 alin. (3) C. civ.., „persoana juridică este orice formă de organizare care, întrunind condițiile cerute de lege, este titulară de drepturi și obligații civile”. Elementele constitutive ale persoanei juridice sunt stabilite prin art. 187 C. civ.. care prevede că: „Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord cu interesul general”. Calitatea de persoană juridică este reglementată prin art. 188 C. civ..: „Sunt persoane juridice entitățile prevăzute de lege, precum și orice alte organizații legal înființate care, deși nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condițiile prevăzute la art. 187”. Mai trebuie adăugat că persoanele juridice pot fi de drept public sau de drept privat, conform art. 189 C. civ.. În fine, sediul persoanei juridice este reglementat prin dispozițiile art. 227 C. civ.. care prevede că: „(1) Sediul persoanei juridice se stabilește potrivit actului de constituire sau statutului. (2) În funcție de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanțele sale teritoriale și punctele de lucru (…)”. Rezultă că situația premisă ce are în vedere sediul persoanei juridice se poate concretiza în multiple ipoteze. Astfel, în cazul unei persoane juridice de drept public, poate fi vorba de sediul: unui organ al statului, al unei autorități, al unei instituții publice, al unei unități administrativ-teritoriale etc. În cazul unei persoane juridice de drept privat, poate fi vorba de sediul: unei societăți, al unei organizații cooperatiste, al unui grup de interes economic, al unei asociații sau fundații, al unui sindicat, al unui patronat etc. Expresia sediu unde o persoană fizică își desfășoară activitatea trebuie descifrat în raport cu exercitarea profesiilor liberale (sau autorizate, sau reglementate). Profesia liberală este, în linii generale, acea ocupație exercitată pe cont propriu de o persoană care face parte dintr-un ordin profesional și care a primit o autorizare, abilitare sau licențiere pentru a practica în domeniul profesional respectiv. Profesiile liberale se exercită în baza unor legi speciale și privesc domenii extrem de diverse. Exercită profesii liberale, spre exemplu: avocații, notarii publici, executorii judecătorești, practicienii în insolvență, mediatorii, arhitecții, experții tehnici, experții contabili etc. Toate aceste persoane, pentru a-și exercita profesia au nevoie, evident, de un spațiu de lucru, altfel spus, de un sediu. Sediile profesionale ale tuturor categoriilor de persoane menționate, precum și sediile altor persoane ce exercită profesii liberale, se încadrează în situația premisă ce se referă la sediul unde o persoană fizică își desfășoară activitatea.

[ Mai mult... ]

Art. 226 Violarea vieții private

3. Cauze de excludere a infracțiunii. La alin. (4) au fost prevăzute patru cauze care exclud infracțiunea, în varianta tip, de la alin. (1), și în varianta derivată, de la alin. (2). Succesiunea textelor indică faptul că aceste cauze de excludere nu se referă la varianta conexă de la alin. (5). Prima cauză se referă la ipoteza în care fapta este comisă de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim. Expresia „interes legitim” a fost analizată anterior și explicațiile respective rămân valabile (comentariul art. 208, pct. 2). Cea de a doua cauză se referă la ipoteza în care persoana vătămată a acționat explicit cu intenția de a fi văzută ori auzită de făptuitor. Această excludere este absolut justificată, deoarece persoana nu poate fi protejată împotriva propriei voințe. Cea de a treia cauză se referă la ipoteza în care făptuitorul surprinde săvârșirea unei infracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșirii unei infracțiuni. Și în acest caz excluderea infracțiunii este justificată, în mod evident, prin existența unui interes legitim de ordin public. Cea de a patra cauză se referă la ipoteza în care sunt surprinse fapte de interes public, care au semnificație pentru viața comunității și a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate. Această ultimă cauză de excludere a infracțiunii este și cea mai discutabilă. Formularea cuprinde expresii cu un grad ridicat de relativitate. Este dificil de explicat, în abstract, care sunt acele fapte care au semnificație pentru viața comunității. Este la fel de dificil a stabili o ierarhie clară, a face o evaluare corectă, între două entități diferite: avantajul public versus prejudiciul personal. Cred că această cauză de excludere va fi cel mai des invocată în practică. Stă în înțelepciunea magistraților ca, pe baza unor cauze concrete, să stabilească criterii ce vor putea genera, în timp, o jurisprudență constantă și previzibilă în această materie. Doctrina va avea și ea un cuvânt de spus, mai ales în cazul în care, în timp, pe baza jurisprudenței acumulate, va rezulta că textul poate fi ameliorat, clarificat.

[ Mai mult... ]

Art. 227 Divulgarea secretului profesional

Irina Kuglay

[ Mai mult... ]

Titlul II Infracțiuni contra patrimoniului

Bibliografie: S. Bogdan (coord.), D.A. Șerban, G. Zlati, Noul Cod penal. Partea specială. Analize, explicații, comentarii. Perspectiva clujeană, Ed. Universul Juridic, București, 2014; M. Buzea, Protecția penală a posesiei, Ed. C.H. Beck, București, 2013; V. Cioclei, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului. Cu referiri la Noul Cod penal, Ed. C.H. Beck, București, 2013 (citată în continuare V. Cioclei, Curs 2013); V. Cioclei, Situația premisă a infracțiunii de bancrută frauduloasă (www.universuljuridic.ro/situatia-premisa-a-infractiunii-de-bancruta-frauduloasa); M.C. Dobrilă, Infracțiunea de înșelăciune în vechiul și noul Cod penal, Ed. Hamangiu, București, 2014; V. Dobrinoiu și colaboratorii, Noul Cod penal comentat. Partea specială, ed. a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2014; V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, R. Stănoiu, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, V. Roșca, Explicații teoretice ale Codului penal român, ed. 2, Ed. Academiei Române, Ed. All Beck, București, 2003; O. Loghin, T. Toader, Drept penal român. Partea specială, Casa de Editură și Presă „Șansa” SRL, București, 1994; N. Ghinea, V. Popa, D. Volintiru, A. Bica, L. Popa, I. Brîndaș, Bancruta frauduloasă, Ed. Sitech, Craiova, 2010; M.A. Hotca (coord.), Noul Cod penal. Note. Corelații. Explicații, Ed. C.H. Beck, București, 2014; M.A. Hotca, Bancruta frauduloasă, Ed. C.H. Beck, București, 2008; V. Pușcașu, Noul Cod penal adnotat, Ed. Hamangiu, București, 2014; C. Sima, Codul penal adnotat cu practică judiciară 1969-2000, Ed. Lumina Lex, București, 2000; F. Streteanu, Tratat de drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. C.H. Beck, București, 2008; A. Trancă, D.C. Trancă, Infracțiunile informatice în noul Cod penal, Ed. Universul Juridic, București, 2014; G. Tudor, Tulburarea de posesie. Practică judiciară, Ed. Hamangiu, București, 2006; M. Udroiu, Sinteze și grile. Drept penal. Partea specială. Noul Cod penal, Ed. C.H. Beck, București, 2014; M. Udroiu, Sinteze și grile. Drept penal. Partea specială, ed. 3, Ed. C.H. Beck, București, 2016; A. Vlășceanu, A. Barbu, Noul Cod penal comentat prin raportare la Codul penal anterior, Ed. Hamangiu, București, 2014; M. Zainea, R. Simion, Infracțiuni în domeniul informatic. Culegere de practică judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2009.

[ Mai mult... ]

Capitolul I Furtul

Art. 228 Furtul

Dacă furtul a produs o pagubă mai mare de 2.000.000 lei, art. 228 constituie lege penală mai favorabilă (cu privire la inaplicabilitatea art. 2561 în situațiile tranzitorii, a se vedea infra comentariul art. 2561, pct. 3). [ Mai mult... ]

Art. 229 Furtul calificat

17.3. Art. 229 C. pen.. reprezintă lege de dezincriminare în raport cu art. 209 alin. (5) C. pen. din 1969.

[ Mai mult... ]

Art. 230 Furtul în scop de folosință

4. Situații tranzitorii. Alin. (1) al art. 230 C. pen.. este lege mai favorabilă în raport cu art. 208 alin. (4) C. pen. din 1969, date fiind limitele de pedeapsă.

[ Mai mult... ]

Art. 231 Plângerea prealabilă și împăcarea

3. Situații tranzitorii. Art. 231 alin. (2) C. pen.. constituie lege mai favorabilă: pentru furtul comis între persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; în raport cu dispozițiile art. 208 și art. 209 C. pen. din 1969, după distincțiile arătate (a se vedea supra comentariile art. 228 și art. 229).

[ Mai mult... ]

Art. 232 Sancționarea tentativei

2.2. Legea mai favorabilă în cazul unor furturi prevăzute ca infracțiuni complexe. Cu privire la tentativa în cazul în care furtul este infracțiune complexă, a se vedea supra pct. 5.3, 7.4 de la comentariul art. 229 C. pen.. Pentru a stabili legea penală mai favorabilă în aceste situații se va compara tratamentul sancționator al tentativei la infracțiunea complexă din noul Cod penal, cu tratamentul sancționator al concursului dintre infracțiunea-mijloc în formă consumată prevăzută de legea veche și tentativa la furt, simplu sau calificat, conform legii vechi.

[ Mai mult... ]

Capitolul II Tâlhăria și pirateria

Art. 233 Tâlhăria

Dacă tâlhăria a produs o pagubă mai mare de 2.000.000 lei, art. 233 constituie lege penală mai favorabilă (cu privire la inaplicabilitatea art. 2561 în situațiile tranzitorii, a se vedea infra comentariul art. 2561, pct. 3). [ Mai mult... ]

Art. 234 Tâlhăria calificată

Dacă tâlhăria a produs o pagubă mai mare de 2.000.000 lei, art. 234 constituie lege penală mai favorabilă (cu privire la inaplicabilitatea art. 2561 în situațiile tranzitorii, a se vedea infra comentariul art. 2561, pct. 3). [ Mai mult... ]

Art. 235 Pirateria

Dacă pirateria a produs o pagubă mai mare de 2.000.000 lei, art. 235 constituie lege penală mai favorabilă (cu privire la inaplicabilitatea art. 2561 în situațiile tranzitorii, a se vedea infra comentariul art. 2561, pct. 3). [ Mai mult... ]

Art. 236 Tâlhăria sau pirateria urmată de moartea victimei

4. Situații tranzitorii. Prin limitele de pedeapsă, art. 236 C. pen.. este lege penală mai favorabilă față de art. 211 alin. (3) și art. 212 alin. (3) C. pen. din 1969.

[ Mai mult... ]

Art. 237 Sancționarea tentativei

3. Legea mai favorabilă în cazul tentativei la infracțiunea de tâlhărie care absoarbe violarea de domiciliu sau sediu profesional. Pentru a stabili legea penală mai favorabilă în aceste situații, se va compara tratamentul sancționator al tentativei la infracțiunea complexă din noul Cod penal cu tratamentul sancționator al concursului dintre infracțiunea-mijloc în formă consumată prevăzută de legea veche și tentativa la tâlhărie, simplă sau calificată conform legii vechi.

[ Mai mult... ]

Capitolul III Infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii

Art. 238 Abuzul de încredere

8. Situații tranzitorii. Art. 238 C. pen.. este lege penală mai favorabilă față de art. 213 C. pen. din 1969 când se aplică o pedeapsă spre maxim, care este mai redus în legea nouă.

[ Mai mult... ]

Art. 239 Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

12. Plângerea prealabilă. Ambele infracțiuni se urmăresc la plângerea prealabilă a persoanei vătămate [cu privire la calitatea de persoană vătămată în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (1), a se vedea supra pct. 6].

[ Mai mult... ]

Art. 240 Bancruta simplă

8. Situații tranzitorii. Art. 240 C. pen.. constituie lege penală mai favorabilă față de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, întrucât prevede condiția plângerii prealabile a persoanei vătămate.

[ Mai mult... ]

Art. 241 Bancruta frauduloasă

11. Situații tranzitorii. Art. 241 C. pen.. reprezintă lege penală mai favorabilă în raport cu art. 243 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, întrucât: a) prevede pentru toate modalitățile condiția comiterii cu intenție directă, pe care legea veche nu o prevedea decât pentru modalitatea înstrăinării; b) prevede condiția de procedibilitate a plângerii prealabile, neprevăzută de legea veche.

[ Mai mult... ]

Art. 242 Gestiunea frauduloasă

11. Situații tranzitorii. Art. 242 C. pen.. constituie lege penală mai favorabilă în raport cu art. 214 C. pen. din 1969 și în raport cu art. 144 din Legea nr. 85/2006, date fiind limitele mai reduse ale pedepsei, iar în ceea ce privește forma de bază, și alternativei pedepsei închisorii.

[ Mai mult... ]

Art. 243 Însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor

6. Situații tranzitorii. Art. 243 C. pen.. constituie lege penală mai favorabilă față de art. 216 C. pen. din 1969 pentru situațiile în care persoana vătămată și făptuitorul înțeleg să se împace.

[ Mai mult... ]

Art. 244 Înșelăciunea

Dacă fapta a produs o pagubă mai mare de 2.000.000 lei, art. 244 constituie lege penală mai favorabilă (cu privire la inaplicabilitatea art. 2561 în situațiile tranzitorii, a se vedea infra comentariul art. 2561, pct. 3). [ Mai mult... ]

Art. 245 Înșelăciunea privind asigurările

Împăcarea operează și în cazul variantei agravate cu consecințele deosebit de grave, pentru argumentele avute în vedere la infracțiunea de înșelăciune (a se vedea supra comentariul art. 244, pct. 8). [ Mai mult... ]

Art. 246 Deturnarea licitațiilor publice

11. Situații tranzitorii. Art. 246 C. pen.. constituie lege penală mai favorabilă, prin limitele de pedeapsă, în raport cu art. 215 C. pen. din 1969.

[ Mai mult... ]

;
se încarcă...