Capitolul II Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății | Drept Penal (C.H. BECK)

Acesta este un fragment din Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0583-9
Autor: Valerian Cioclei, Iuliana Nedelcu, Teodor Manea, Lavinia Lefterache, Irina Kuglay, Georgina Bodoroncea, Francisca-Maria Vasile.
Cumpărați modulul Drept Penal (C.H. BECK) Lege5 care permite accesul integral la următoarele lucrări:

Drept penal. Partea specială II. Curs tematic, ediția 4, Editura C. H. Beck, 2020, ISBN 978-606-18-0982-0
Autor: Cristina Rotaru, Andra-Roxana Trandafir, Valerian Cioclei

Drept penal. Partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, ediția 4, Editura C. H. Beck, 2019, ISBN 978-606-18-0928-8
Autor: Valerian Cioclei

Drept penal. Partea specială II, ediția 3, Editura C. H. Beck, 2019, ISBN 978-606-18-0860-1
Autor: Cristina Rotaru, Valerian Cioclei, Andra-Roxana Trandafir (Ilie)

Drept penal. Partea specială I, ediția 3, Editura C. H. Beck, 2018, ISBN 978-606-18-0806-9
Autor: Valerian Cioclei

Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2017, ISBN 978-606-18-0672-0
Autor: Mihail Udroiu, Amalia Andone-Bontaș, Georgina Bodoroncea, Sergiu Bogdan, Marius Bogdan Bulancea, Dan Sebastian Chertes, Ioan-Paul Chiș, Victor Horia Dimitrie Constantinescu, Daniel Grădinaru, Claudia Jderu, Irina Kuglay, Constantin-Cristinel Meceanu, Iulia Nedelcu, Lucreția Albertina Postelnicu, Sebastian Rădulețu, Alexandra Mihaela Șinc, Radu Slăvoiu, Isabelle Tocan, Andra-Roxana Trandafir (Ilie), Mihaela Vasiescu, George Zlati

Drept penal. Partea specială II, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2018, ISBN 978-606-18-0760-4
Autor: Cristina Rotaru, Andra-Roxana Trandafir, Valerian Cioclei

Drept penal. Partea specială I, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2017, ISBN 978-606-18-0627-7
Autor: Valerian Cioclei

Dreptul penal al afacerilor, ediția 6, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0592-1
Autor: Alexandru Boroi, Mirela Gorunescu, Ionuț Andrei Barbu, Bogdan Vîrjan

Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0583-9
Autor: Valerian Cioclei, Iuliana Nedelcu, Teodor Manea, Lavinia Lefterache, Irina Kuglay, Georgina Bodoroncea, Francisca-Maria Vasile

Tratat de Cooperare judiciară internațională în materie penală, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0549-5
Autor: Alexandru Boroi, Ion Rusu, Minodora-Ioana Rusu

Infracțiunile de evaziune fiscală, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0548-8
Autor: Bogdan Vîrjan

Procedură penală. Partea generală. Partea specială, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2015, ISBN 978-606-18-0412-2
Autor: Andrei Zarafiu

Noul Cod de procedură penală. Note. Corelații. Explicații, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2014, ISBN 978-606-18-0329-3
Autor: Petre Buneci, Gheorghe Șerban, Iuliana Ciolcă, Ionuț Dragnea, Alexandru Vasilache, Sebastian Crețu, Adrian Pichler, Ion Vasilache, Viorica Stoica, Dana Tițian, Mihai Jiganie-Șerban

Foundations of European Criminal Law, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2014, ISBN 978-606-18-0290-6
Autor: Renate van Lijssel, Andrea Jánosi, Erika Váradi-Csema, Ferenc Sántha, Clara Tracogna, Lamya-Diana Al-Kawadri, Avrigeanu Tudor, Neagu Norel, Mirela Gorunescu

Noul Cod penal. Note • Corelații • Explicații, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2014, ISBN 978-606-18-0328-6
Autor: Mihai Adrian Hotca, Norel Neagu, Constantin Nedelcu, Maxim Dobrinoiu, Mircea Constantin Sinescu, Lamya-Diana Al-Kawadri, Radu Slăvoiu, Radu-Florin Geamănu, Adrian Hărătău, Mirela Gorunescu

Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și influența acesteia asupra dreptului penal național, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2014, ISBN 978-606-18-0278-4
Autor: Norel Neagu

Cumpără forma completă
  •  

Valerian Cioclei [ Mai mult ] - Titlul I Infracțiuni contra persoanei -
Capitolul II Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății

Art. 193 Lovirea sau alte violențe

3. Latura obiectivă. Elementul material al infracțiunii se realizează, de regulă, printr-o acțiune, respectiv prin acțiunea de lovire sau alte violențe. Această acțiune se poate realiza fie prin energia făptuitorului, fie printr-o altă forță pe care acesta o pune în mișcare (spre exemplu, făptuitorul îndeamnă un câine să atace victima). Acțiunea se poate exercita fie direct (făptuitorul îmbrâncește victima sau o lovește cu pumnii ori cu diverse obiecte), fie indirect (făptuitorul oferă victimei un scaun stricat sau îi trage scaunul când se așază). Acțiunea poate fi reprezentată prin violențe fizice, ca în exemplele anterioare, sau prin violențe morale ori constrângeri psihice, care produc o suferință fizică sau o leziune; spre exemplu: făptuitorul sperie o persoană, care se dezechilibrează, cade și se lovește, sau făptuitorul silește victima să sară de la înălțime (în sensul exemplelor de mai sus, a se vedea: Explicații III, ed. a II-a, 2003, p. 209; Instituții 2003, p. 309). Elementul material se poate realiza și prin inacțiune (omisiune). O astfel de ipoteză intervine „în cazul în care prin neîndeplinirea unei obligații sau neluarea unei măsuri de precauție (de exemplu, neacoperirea unei gropi, a unui șanț, neașezarea unor semne de avertizare, neîngrădirea unui loc periculos etc.), victima este expusă să se lovească (căzând în groapă, în șanț, împiedicându-se de un obstacol etc.)” (O.A. Stoica 1976, p. 89). În cazurile menționate, autorul trebuie să acționeze cu intenție, altfel fapta va fi încadrată, eventual, la art. 196 C. pen.., vătămare corporală din culpă. Urmarea imediată a infracțiunii constă în producerea de suferințe fizice, în cazul alin. (1), și în producerea unei vătămări a integrității corporale (rănire) sau a sănătății (îmbolnăvire), care să fi necesitat îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, în cazul alin. (2). Trebuie subliniat faptul că diferența dintre varianta tip și cea agravată este dată de existența sau inexistența îngrijirilor medicale. Mai exact, în cazul variantei tip se produc doar suferințe fizice, pentru care nu sunt necesare îngrijiri medicale. Dacă leziunile produse necesită îngrijiri medicale, de la o zi până la 90 de zile inclusiv, fapta se va încadra în varianta agravată, de la alin. (2). Dacă sunt necesare 91 de zile de îngrijiri medicale sau mai mult, fapta iese din sfera art. 193 C. pen.. și se va încadra în art. 194 C. pen.. Pragul de 90 de zile de îngrijiri medicale nu este întâmplător. El a fost stabilit în urma consultărilor cu specialiștii în medicină legală care au participat la redactarea tuturor textelor din Cod ce au necesitat astfel de consultări. S-a apreciat că acest prag este suficient de ridicat pentru a suporta mai bine eventualele marje de eroare și suficient de bine plasat pentru a face diferența între leziunile traumatice sau îmbolnăvirile de mică sau medie gravitate și cele de gravitate majoră. S-a încercat în acest fel să se limiteze, pe cât posibil, caracterul formal și relativ al distincției între o infracțiune sau alta, specific vechii reglementări. Legătura de cauzalitate între lovirea sau violențele exercitate și urmarea periculoasă trebuie să existe. Această legătură se prezumă atunci când fapta constă într-o lovire, iar urmarea este reprezentată de suferințe fizice. În cazul altor violențe, legătura între acestea și eventualele suferințe ale victimei trebuie demonstrată. De asemenea, în toate cazurile în care se constată că sunt necesare îngrijiri medicale și ne aflăm deci în ipoteza variantei agravate de la alineatul al doilea, legătura de cauzalitate între faptă și urmare trebuie dovedită.

[ Mai mult... ]

Art. 194 Vătămarea corporală

4. Varianta agravată. Spre deosebire de vechiul text al vătămării corporale grave, la varianta agravată a vătămării corporale din noul Cod, comisă cu intenție directă [art. 194 alin. (2)], se face, în mod corect, trimitere doar la primele trei consecințe prevăzute de varianta tip [art. 194 alin. (1) lit. a), b) și c)]. În cazul în care făptuitorul urmărește ca prin violențele exercitate asupra victimei, o femeie însărcinată, să provoace avortul, se va reține un concurs de infracțiuni între vătămarea corporală [art. 194 alin. (1) lit. d)] și întreruperea cursului sarcinii [art. 201 alin. (2)]. În cazul în care făptuitorul urmărește punerea în primejdie a vieții persoanei, este evident că el acceptă, cel puțin, că decesul s-ar putea produce, astfel încât se va reține o tentativă la omor, comisă cu intenție indirectă. Sub acest aspect vechiul text al art. 182 alin. (3) era deficitar, deoarece făcea trimitere inclusiv la varianta punerii în primejdie a vieții, ceea ce crea în mod artificial o ipoteză imposibilă, atât din punct de vedere practic, cât și din punct de vedere logic: nu este posibil ca cineva să urmărească punerea în primejdie a vieții unei persoane fără să accepte că ar putea provoca decesul acesteia (V. Cioclei, Curs 2013, p. 106).

[ Mai mult... ]

Art. 195 Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte

4. Formele infracțiunii. La infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte tentativa nu este posibilă, fiind vorba de o infracțiune praeterintenționată. Consumarea infracțiunii are loc la momentul producerii rezultatului, adică la momentul producerii decesului, indiferent dacă acesta survine la o perioadă mai mică sau mai mare de timp (Explicații III, ed. a II-a, 2003, p. 229). În doctrină s-a exprimat și opinia potrivit căreia data decesului, iar nu data la care se săvârșesc lovirile sau vătămările, trebuie să fie considerată, în același timp, ca fiind data la care infracțiunea este săvârșită (Instituții 2003, p. 318). Apreciez că această interpretare nu este corectă. Nu trebuie confundat momentul consumării infracțiunii cu momentul săvârșirii faptei, deoarece acestea nu coincid întotdeauna. Momentul consumării infracțiunii coincide, într-adevăr, cu momentul producerii rezultatului, și în funcție de acesta se va face încadrarea juridică a faptei, chiar dacă de la momentul comiterii faptei (lovirea victimei, spre exemplu) și până la momentul decesului trece o perioadă mai mare de timp. Momentul săvârșirii infracțiunii trebuie însă identificat cu momentul actului de executare ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii, iar nu cu momentul consumării acesteia. Într-o formulare mai directă se poate spune că data consumării infracțiunii este data decesului, iar data săvârșirii faptei este data lovirii sau vătămării. În acest sens există și o decizie de îndrumare a Plenului fostului Tribunal Suprem, bine argumentată. Astfel, instanța supremă a arătat că: „În cazul infracțiunilor a căror existență este condiționată de producerea unui anumit rezultat, data executării de către făptuitor a actelor materiale ce caracterizează latura obiectivă nu coincide totdeauna cu data producerii rezultatului, deci cu consumarea infracțiunii” (Trib. Suprem, decizia de îndrumare nr. 1/1987, în R.R.D. nr. 8/1987, p. 45). Acest aspect este foarte important din punct de vedere practic, deoarece există diferite instituții prevăzute de legea penală (prescripția, amnistia, grațierea, minoritatea), care își produc efectele prin raportare la data săvârșirii infracțiunii, iar nu la data consumării ei. În legătură cu această problemă, prin aceeași decizie de îndrumare instanța a decis că: „În cazurile când legea penală prevede că anumite efecte juridice se produc în raport cu data săvârșirii infracțiunii, prin această expresie se înțelege data actului de executare ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii, iar nu data consumării acesteia prin producerea rezultatului. Încadrarea juridică a faptei va fi dată, însă, în raport cu rezultatul produs, în toate cazurile când încadrarea este condiționată de producerea unui anumit rezultat”. Trebuie spus că o altă interpretare ar duce la soluții incorecte, uneori absurde.

[ Mai mult... ]

Art. 196 Vătămarea corporală din culpă

5. Concursul de infracțiuni. Ca și în cazul uciderii din culpă, pentru a risipi controversele din doctrină și jurisprudență, ce au existat sub imperiul vechiului Cod, legiuitorul a menționat explicit, prin alin. (5), incidența concursului de infracțiuni, în ipoteza în care încălcarea unor dispoziții sau măsuri reprezintă prin ea însăși o infracțiune. Se vor înscrie în această ipoteză, în principal, infracțiunile privind protecția muncii și infracțiunile contra siguranței circulației pe drumurile publice, dar pot fi incidente și alte categorii de infracțiuni, precum cele privind regimul armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al materiilor explozive, cele contra sănătății publice etc.

[ Mai mult... ]

Art. 197 Relele tratamente aplicate minorului

5. Specificul sancționator. Având în vedere specificul infracțiunii, legiuitorul a stabilit și un specific al regimului sancționator, în sensul că la pedeapsa principală care este închisoarea se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi. Trebuie amintit aici că potrivit art. 67 alin. (2) C. pen.., aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită. În cazul unei condamnări în baza art. 197 C. pen.., instanța va fi deci obligată să aplice pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unuia dintre următoarele drepturi: drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru a săvârși infracțiunea [art. 66 alin. (1) lit. e), f), respectiv lit. g) C. pen.].

[ Mai mult... ]

Art. 198 Încăierarea

5. Cauza de nepedepsire. Alineatul final al art. 198 stabilește o cauză de nepedepsire în beneficiul celui care a fost prins în încăierare împotriva voinței sale sau a încercat să-i despartă pe alții. Această cauză corespunde parțial celei din vechea reglementare care, la ipotezele menționate anterior, adăuga și ipoteza celui care a încercat „să respingă un atac ori să apere pe altul”. Legiuitorul a înlăturat pe bună dreptate această ipoteză, deoarece era confuză și inutilă. Confuzia putea să apară la o interpretare extensivă, deoarece respingerea unui atac ori apărarea altui membru al grupului este, până la un punct, de esența încăierării; toți cei care participă la încăierare atacă și resping atacuri. Inutilitatea rezulta la o interpretare corectă, respectiv atunci când respingerea atacului ori apărarea altuia întrunea condițiile legitimei apărări sau condițiile excesului neimputabil (exces justificat potrivit doctrinei anterioare intrării în vigoare a noului Cod).

[ Mai mult... ]

Pot fi de interes:

Drept Penal (C.H. BECK):
Capitolul I Dispoziții generale
Capitolul II Regimul măsurilor de siguranță
Capitolul I Regimul răspunderii penale a minorului
Capitolul II Regimul măsurilor educative neprivative de libertate
Capitolul III Regimul măsurilor educative privative de libertate
Capitolul IV Dispoziții comune
Capitolul I Dispoziții generale
Capitolul II Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice
Capitolul III Dispoziții comune
Capitolul I Infracțiuni contra vieții
Capitolul II Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății
Capitolul III Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie
Capitolul IV Agresiuni asupra fătului
Capitolul V Infracțiuni privind obligația de asistență a celor în primejdie
Capitolul VI Infracțiuni contra libertății persoanei
Capitolul VII Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile
Capitolul VIII Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale
Capitolul IX Infracțiuni ce aduc atingere domiciliului și vieții private
Capitolul I Furtul
Capitolul II Tâlhăria și pirateria
Capitolul III Infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii
;
se încarcă...