Capitolul I Infracțiuni contra vieții | Drept Penal (C.H. BECK)

Acesta este un fragment din Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0583-9
Autor: Valerian Cioclei, Iuliana Nedelcu, Teodor Manea, Lavinia Lefterache, Irina Kuglay, Georgina Bodoroncea, Francisca-Maria Vasile.
Cumpărați modulul Drept Penal (C.H. BECK) Lege5 care permite accesul integral la următoarele lucrări:

Revista Curierul Judiciar nr. 2/2020, Editura C. H. Beck
Autor: Colegiul de redacție C.H. Beck

Drept penal. Partea specială II. Curs tematic, ediția 4, Editura C. H. Beck, 2020, ISBN 978-606-18-0982-0
Autor: Cristina Rotaru, Andra-Roxana Trandafir, Valerian Cioclei

Drept penal. Partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, ediția 4, Editura C. H. Beck, 2019, ISBN 978-606-18-0928-8
Autor: Valerian Cioclei

Drept penal. Partea specială II, ediția 3, Editura C. H. Beck, 2019, ISBN 978-606-18-0860-1
Autor: Cristina Rotaru, Valerian Cioclei, Andra-Roxana Trandafir (Ilie)

Drept penal. Partea specială I, ediția 3, Editura C. H. Beck, 2018, ISBN 978-606-18-0806-9
Autor: Valerian Cioclei

Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2017, ISBN 978-606-18-0672-0
Autor: Mihail Udroiu, Amalia Andone-Bontaș, Georgina Bodoroncea, Sergiu Bogdan, Marius Bogdan Bulancea, Dan Sebastian Chertes, Ioan-Paul Chiș, Victor Horia Dimitrie Constantinescu, Daniel Grădinaru, Claudia Jderu, Irina Kuglay, Constantin-Cristinel Meceanu, Iulia Nedelcu, Lucreția Albertina Postelnicu, Sebastian Rădulețu, Alexandra Mihaela Șinc, Radu Slăvoiu, Isabelle Tocan, Andra-Roxana Trandafir (Ilie), Mihaela Vasiescu, George Zlati

Drept penal. Partea specială II, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2018, ISBN 978-606-18-0760-4
Autor: Cristina Rotaru, Andra-Roxana Trandafir, Valerian Cioclei

Drept penal. Partea specială I, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2017, ISBN 978-606-18-0627-7
Autor: Valerian Cioclei

Dreptul penal al afacerilor, ediția 6, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0592-1
Autor: Alexandru Boroi, Mirela Gorunescu, Ionuț Andrei Barbu, Bogdan Vîrjan

Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0583-9
Autor: Valerian Cioclei, Iuliana Nedelcu, Teodor Manea, Lavinia Lefterache, Irina Kuglay, Georgina Bodoroncea, Francisca-Maria Vasile

Tratat de Cooperare judiciară internațională în materie penală, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0549-5
Autor: Alexandru Boroi, Ion Rusu, Minodora-Ioana Rusu

Infracțiunile de evaziune fiscală, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0548-8
Autor: Bogdan Vîrjan

Procedură penală. Partea generală. Partea specială, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2015, ISBN 978-606-18-0412-2
Autor: Andrei Zarafiu

Noul Cod de procedură penală. Note. Corelații. Explicații, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2014, ISBN 978-606-18-0329-3
Autor: Petre Buneci, Gheorghe Șerban, Iuliana Ciolcă, Ionuț Dragnea, Alexandru Vasilache, Sebastian Crețu, Adrian Pichler, Ion Vasilache, Viorica Stoica, Dana Tițian, Mihai Jiganie-Șerban

Foundations of European Criminal Law, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2014, ISBN 978-606-18-0290-6
Autor: Renate van Lijssel, Andrea Jánosi, Erika Váradi-Csema, Ferenc Sántha, Clara Tracogna, Lamya-Diana Al-Kawadri, Avrigeanu Tudor, Neagu Norel, Mirela Gorunescu

Noul Cod penal. Note • Corelații • Explicații, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2014, ISBN 978-606-18-0328-6
Autor: Mihai Adrian Hotca, Norel Neagu, Constantin Nedelcu, Maxim Dobrinoiu, Mircea Constantin Sinescu, Lamya-Diana Al-Kawadri, Radu Slăvoiu, Radu-Florin Geamănu, Adrian Hărătău, Mirela Gorunescu

Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și influența acesteia asupra dreptului penal național, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2014, ISBN 978-606-18-0278-4
Autor: Norel Neagu

Cumpără forma completă
  •  

Valerian Cioclei [ Mai mult ] - Titlul I Infracțiuni contra persoanei -
Capitolul I Infracțiuni contra vieții

Art. 188 Omorul

7. Intenția. Intenția caracteristică omorului rezultă uneori în mod evident din chiar modalitatea în care fapta este comisă. În practică apar, însă, deseori dificultăți în stabilirea vinovăției care stă la baza comiterii unor fapte de violență împotriva persoanei și, de aici, probleme privind corecta încadrare juridică. La stabilirea concretă a vinovăției pentru o infracțiune de omor există, pe lângă analiza subiectivă a cauzei respective, și unele date obiective, care pot să conducă la constatarea intenției. Astfel, spre exemplu, dacă făptuitorul lovește victima în cap, cu un obiect care nu are o aptitudine evidentă de a produce răni letale, intensitatea loviturii (apreciată pe baza gravității leziunilor produse) este cea care ne va indica diferența între o eventuală vătămare corporală sau o tentativă la omor (C.S.J., Secția penală, decizia nr. 1789 din 12 noiembrie 1991, în B.J. 1990-2003, p. 731). Există intenția de a ucide în cazul în care inculpatul a lovit victima cu cuțitul în zona omoplatului drept, provocându-i acesteia o „plagă înțepat-tăiată penetrantă toracică dreapta posterioară” care „a pus în primejdie viața victimei prin pneumotoraxul total”. Faptul că leziunea a necesită 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare nu este relevant, astfel încât în cauză s-a reținut tentativă la infracțiunea de omor [I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 675/2014 (legeaz.net/spete-penal); în același sens, I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 627/2014 (legeaz.net/spețe-penal)]. În practică s-a apreciat că există intenția (indirectă) de a ucide și în diferite ipoteze în care făptuitorii au aruncat de la mică distanță în victime, cu obiecte apte de a produce leziuni mortale [I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2740 din 20 mai 2004 (www.scj.ro); C.S.J., Secția penală, decizia nr. 1042 din 21 septembrie 1990, în B.J. 1990-2003, p. 732]. Există vinovăție sub forma intenției și atunci când ne aflăm în fața unei erori asupra identității persoanei – error in personam, precum și în cazul devierii din eroare a loviturii, de la persoana vizată la o altă persoană, prin mânuirea defectuoasă a mijloacelor de execuție – aberratio ictus (Explicații III, ed. a II-a, 2003, p. 173). Mobilul faptei, în principiu, nu interesează, în sensul că reprezintă infracțiune de omor inclusiv fapta comisă din motive nobile, cum ar fi, spre exemplu, suprimarea vieții unei persoane din milă, pentru a-i curma suferințele, atunci când persoana suferă de o boală incurabilă. Dacă mobilul nobil se suprapune însă peste cerințele cerute de art. 190 – uciderea la cererea victimei, atunci fapta se va încadra în acest text de lege, care reprezintă practic o variantă atenuată a omorului (a se vedea infra art. 190).

[ Mai mult... ]

Art. 189 Omorul calificat

3.8. Omorul comis prin cruzimi. Acest ultim element circumstanțial corespunde primului element circumstanțial de la fostul omor deosebit de grav, art. 176 lit. a) C. pen. din 1969. Expresia prin cruzimi nu este explicată de legiuitor, deși în partea generală a Codului penal se găsește o circumstanță agravantă cu un conținut asemănător, respectiv „săvârșirea infracțiunii prin cruzimi” [art. 77 lit. b) teza I C. pen..]. În această situație, semnificația expresiei trebuie căutată în limbajul comun, în interpretările date în doctrină și practică. În vorbirea curentă actele de cruzime indică acele conduite în urma cărora se produc unei persoane suferințe grele, deosebite. În doctrină s-a subliniat ideea că, în acest caz, omorul este realizat într-un mod care presupune ca victima să fie supusă unor suferințe mai mari decât cele care însoțesc de regulă uciderea unei persoane (Explicații III, ed. a II-a, 2003, p. 187 sau Instituții 2003, p. 295). În practică s-a stabilit că loviturile aplicate victimei în mod repetat și cu intensitate, cu ajutorul unor obiecte dure, asupra unor regiuni diverse ale corpului, reprezintă omor comis prin cruzimi (C.S.J., Secția penală, decizia nr. 1341 din 13 martie 2002, în B.J. 1990-2003, p. 749; C.S.J., Secția penală, decizia nr. 740 din 23 martie 1998, în B.J. 1990-2003, p. 748). Aceeași încadrare s-a reținut și în ipoteza în care inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri cu cuțitul asupra unor zone anatomice diferite (C.S.J., Completul de 9 Judecători, decizia nr. 11 din 5 februarie 2001, în B.J. 1990-2003, p. 750). Elementul circumstanțial s-a reținut și atunci când victima a fost supusă unor torturi ori unor mutilări înainte de a i se aplica lovitura sau loviturile letale (C.S.J., Secția penală, decizia nr. 1860 din 9 aprilie 2002, în B.J. 2002, p. 456), sau atunci când victima a fost stropită cu o substanță inflamabilă, după care i s-a dat foc (Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 91/1979, în Repertoriu…1976-1980, p. 288), ori în ipoteza în care făptuitorul a turnat apă clocotită asupra zonelor vitale ale unui copil [I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2033 din 25 mai 2010 (www.scj.ro)]. În același sens, în practica recentă a instanței supreme s-a arătat că: „Utilizarea unei substanțe inflamabile – de natură a cauza suferințe suplimentare victimei, întrucât, în caz de incendiere, decesul nu survine instantaneu sau la scurt timp, ci după o suferință prelungită, de intensitate deosebită, determinată de arsurile corporale – se încadrează în noțiunea de cruzimi” [I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 84 din 13 ianuarie 2014 (www.scj.ro)]. În categoria suferințelor de natură psihică a fost introdusă fapta constând în punerea victimei în situația de a fi lovită și chinuită în prezența unor persoane apropiate, înainte de a i se aplica lovitura sau loviturile letale, dar și fapta prin care se cauzează mari suferințe de ordin psihic, nu în mod direct victimei, ci unei persoane care are puternice sentimente față de victimă și care este prezentă la comiterea faptei, cum ar fi spre exemplu „uciderea copilului sub ochii mamei” (C. Bulai, Curs de drept penal…, op. cit., 1975, p. 110). Deși lucrurile par a fi clare în legătură cu aplicarea acestui element circumstanțial agravant, în practică încadrarea este uneori dificilă. Astfel, au existat dificultăți de încadrare în cazul în care unele violențe au fost exercitate asupra victimei după ce aceasta și-a pierdut cunoștința sau chiar după ce aceasta a decedat. De aceea, prin repetate decizii adoptate în cazuri de acest gen, instanța supremă a încercat să stabilească unele repere de principiu pe baza cărora să poată fi identificat conceptul în discuție. Astfel, printr-o decizie din anul 1970 a Tribunalului Suprem, s-a stabilit că prin cruzimi „trebuie să se înțeleagă nu numai provocarea de suferințe fizice victimei – suferințe care, de altfel, de cele mai multe ori ar fi imposibil de stabilit – ci și aspectul de ferocitate, ieșit din comun, cu care infractorul săvârșește omorul, trezind, în conștiința celor ce iau cunoștință de această faptă, un sentiment de oroare” (Trib. Suprem, Completul de 7 judecători, Decizia nr. 9/1970, în Repertoriu…1969-1975, p. 309). Aceste două elemente, respectiv ferocitatea autorului și sentimentul de oroare produs în rândul opiniei publice, au fost subliniate, alături de chinuirea victimei, și în alte decizii (Trib. Suprem, Completul de 7 judecători, Decizia nr. 18/1980, în Repertoriu…1976-1980, p. 284). În opinia mea, aceste repere stabilite de instanța supremă sunt valabile doar atunci când cel puțin o parte dintre actele violente se exercită asupra victimei în viață. Dacă ulterior uciderii victimei, autorul comite acte de violență asupra cadavrului, chiar dacă aceste acte dovedesc ferocitate, agravanta nu este aplicabilă. Este cazul secționării cadavrului, atunci când această operație are ca scop, clar și unic, ascunderea urmelor faptei. Se va reține însă, în această ipoteză, un concurs de infracțiuni între omor și profanare de cadavre [I.C.C.J., Secțiile Unite (RIL), Decizia nr. 35/2008 (M.Of. nr. 158 din 13 martie 2009)]. De asemenea, în cazul în care inculpatul nu a urmărit să producă victimei o moarte lentă, ci i-a aplicat mai multe lovituri în urma cărora moartea a survenit rapid, împrejurarea că fapta a trezit un sentiment de oroare în rândul opiniei publice nu este suficientă prin ea însăși, pentru reținerea cruzimilor (P.J.P. III, p. 32). În practica recentă a instanței supreme se reiterează aceleași elemente din amintita decizie a fostului Tribunal Suprem: ferocitatea autorului și oroarea produsă în rândul opiniei publice, pe lângă suferințele prelungite ale victimei [I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3505 din 3 noiembrie 2008 (www.scj.ro)]. În sfârșit, trebuie menționat că, atunci când fapta se încadrează în art. 189 lit. h) C. pen.., nu se mai poate aplica circumstanța agravantă generală, care se referă la săvârșirea infracțiunii prin cruzimi [art. 77 lit. b) teza I C. pen..], deoarece ar fi o dublă valorificare a aceleiași împrejurări (Instituții 2003, p. 296 și P.J.P. III, p. 33). [ Mai mult... ]

Art. 190 Uciderea la cererea victimei

6. Formele infracțiunii. Infracțiunea se consumă, ca și la omor, în momentul producerii decesului. Tentativa nu este incriminată. Dacă încercarea de ucidere neizbutită produce consecințe negative asupra integrității corporale sau sănătății victimei, în principiu, făptuitorul nu va răspunde penal, deoarece intervine cauza justificativă prevăzută de art. 22 C. pen.., respectiv consimțământul persoanei vătămate. Într-o astfel de ipoteză trebuie să se verifice în ce măsură victima putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată. În doctrină s-a opinat pe bună dreptate în sensul că: „Sunt disponibile, în principiu, dreptul la sănătate, integritate corporală, libertate (în cazul integrității corporale sau sănătății, consimțământul nu este valabil dacă s-ar ajunge la o diminuare permanentă a integrității fizice sau sănătății)” (a se vedea infra art. 22, pct. 5).

[ Mai mult... ]

Art. 191 Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

4. Latura subiectivă. La infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii vinovăția este cerută sub forma intenției, în ambele ei modalități, directă sau indirectă. Rezultă că făptuitorul fie urmărește rezultatul (ca victima să se sinucidă sau să încerce să se sinucidă), fie doar acceptă producerea lui. În practică s-a subliniat faptul că „pentru existența infracțiunii în modalitatea determinării la sinucidere este necesar ca inculpatul să-și fi dat seama că fapta sa va avea ca urmare sinuciderea ori încercarea de sinucidere a victimei și să urmărească ori să accepte producerea acestor urmări” (P.J.P. III, p. 54).

[ Mai mult... ]

Art. 192 Uciderea din culpă

6. Aspecte procesuale. Prejudiciu. Cum cele mai multe infracțiuni de ucidere din culpă se comit prin producerea unor accidente de circulație, este important de menționat că în aceste cazuri asiguratorul este obligat în mod direct la repararea prejudiciului. Astfel, instanța supremă a decis că: „În cazul accidentelor produse de autoturisme, prin care s-a cauzat decesul victimei, asigurătorul de răspundere civilă este obligat în mod direct, conform art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, în limitele prevăzute de dispozițiile legale, la repararea prejudiciului cauzat părții civile prin infracțiunea de ucidere din culpă săvârșită de asigurat, inclusiv la plata sumelor reprezentând daune morale [I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 352/A din 30 octombrie 2014 (www.scj.ro)]. [ Mai mult... ]

Pot fi de interes:

Drept Penal (C.H. BECK):
Capitolul V Individualizarea pedepselor
Capitolul I Dispoziții generale
Capitolul II Regimul măsurilor de siguranță
Capitolul I Regimul răspunderii penale a minorului
Capitolul II Regimul măsurilor educative neprivative de libertate
Capitolul III Regimul măsurilor educative privative de libertate
Capitolul IV Dispoziții comune
Capitolul I Dispoziții generale
Capitolul II Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice
Capitolul III Dispoziții comune
Capitolul I Infracțiuni contra vieții
Capitolul II Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății
Capitolul III Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie
Capitolul IV Agresiuni asupra fătului
Capitolul V Infracțiuni privind obligația de asistență a celor în primejdie
Capitolul VI Infracțiuni contra libertății persoanei
Capitolul VII Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile
Capitolul VIII Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale
Capitolul IX Infracțiuni ce aduc atingere domiciliului și vieții private
Capitolul I Furtul
Capitolul II Tâlhăria și pirateria
;
se încarcă...