Curtea de Apel Ploiești

Încheierea contractului individual de muncă. Lipsa formei scrise. Art. 16 alin.2 Codul muncii

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă
sau autentifică-te
  •  

SURSA: portal.just.ro

Art. 16 alin.2 Codul muncii În situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă. Forma scrisă a contractului individual de muncă se impune numai ca o condiție de probă a existenței unei relații contractuale de muncă între salariat și angajator, iar lipsa formei scrise nu afectează însăși valabilitatea contractului individual de muncă.

Decizia nr.398/09 mai 2006 - Curtea de Apel Ploiești * Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale Reclamantul BGL a chemat în judecată pe pârâta SC MP SRL Buzău, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată să încheie cu reclamantul contract de muncă pe durată nedeterminată începând cu data de 5.01.2005, să efectueze mențiunile corespunzătoare în cartea de muncă a reclamantului și să-i plătească salariul începând cu data de 1.07.2005 până la acordarea unui preaviz, precum și concediul de odihnă pe anul 2005.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că începând cu data de 5.01.2005, în baza acceptului societății pârâte, a lucrat în calitate de confecționer tâmplărie aluminiu la societatea pârâtă, până la data de 31.06.2005, dată la care patroana societății l-a anunțat că renunță la sectorul de aluminiu, refuzând să-l mai primească pe reclamant la muncă.

A mai susținut reclamantul că întrucât contractul care trebuia încheiat cu pârâta nu a fost evidențiat, a făcut demersuri la conducerea societății să i se prezinte documentele și eventual, să i se dea o decizie de desfacere a contractului de muncă, pentru a-și putea valorifica drepturile de șomaj, însă a fost refuzat, învederându-se totodată de către reclamant că pentru perioada lucrată a realizat venituri nete de 6.000.000 lei, însă societatea nu a plătit contribuțiile ce-i reveneau conform legii pentru activitatea prestată de reclamant.

Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu a solicitat administrarea de probe în cauză.

Pe baza probatoriilor administrate, prin sentința civilă nr. 1169 din 12 decembrie 2005 Tribunalul Buzău a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să încheie contract de muncă cu reclamantul începând cu data de 5.01.2005 și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, precum și să-i plătească pârâtei indemnizația de concediu de odihnă.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...