Curierul Fiscal nr. 8/2017

Revista Curierul Fiscal nr. 8/2017, Editura C. H. Beck
de Horațiu Sasu, Teodora Alecu, Ioana Urse, Irina Marinescu, Iulia Pușcașu, Carmen Adriana Gheorghe, Emanuel Albu

11 septembrie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

În ediția curentă

Colegiu director

Gabriel Biriș, Avocat, managing partner al Biriș Goran SCPA

Prof. univ. dr. Horia Cristea, Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Științe Economice

Prof. univ. dr. Tatiana Moșteanu, Membru al Consiliului Fiscal

Prof. univ. dr. Petru Iacob Pântea, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca

Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea, Universitatea din București, Facultatea de Drept, Managing partner al SCA Piperea & Asociații

Dan Schwartz, Managing partner Scot Company Consulting

Ionuț Simion, Partener PricewaterhouseCoopers

Prof. univ. dr. Robert Șova Președinte CECCAR

Redacție

Redactor-șef: conf. univ. dr. Lucian Țâțu

Editor coordonator: Ancuța Toma

Editorial

De mult timp nu au mai fost atâtea idei din partea guvernanților cu privire la arhitectura sistemului fiscal. Idei care mai de care mai „generoase” sau de genul „măr otrăvit”. Una din acestea poate deveni aplicabilă în cazul impozitării persoanelor fizice, cu un accent mediatic mai mare pe impozitarea salariilor: este vorba de o variantă combinată între reducerea impozitului pe venit de la 16% la 10% și reducerea contribuțiilor sociale de la 39,5% (nivelul poate varia în funcție de nivelul contribuției pentru accidente de muncă și boli profesionale) la 35%. La prima vedere ar fi o reducere a fiscalității cu 10,5%. Doar că „mărul otrăvit” e dat de baza de impozitare. Și de unde apare acest aspect. Pentru a menține constant salariul încasat (în condițiile în care contribuțiile vor trece de la angajator la angajat) baza de impozitare se majorează, incluzând și contribuțiile datorate până în prezent de angajator. Astfel, pe ipotezele de mai sus, dacă luăm în calcul un salariu de 3.000 lei, în anul 2017 costul total cu munca este pentru angajator de 3.690 lei, iar salariul încasat este de 2104 lei. În anul 2018, la un cost al forței de muncă de 3690 lei salariul încasat ar fi de 2158 lei, deci un plus de câștig pentru salariat de 54 lei, adică o creștere de 2,5%. Dacă luăm în calcul salarii mai mici (unde în mecanismul de calcul al impozitului pe salarii intervine și deducerea personală) creșterea salariului va fi mai mică de 2,5% (putând ajunge la salarii apropiate de salariul minim pe economie cam pe la 0,4%). Oare nu cumva tot acest mecanism nu face decât să mascheze „creșterea pe loc” a salariilor din sectorul bugetar cu 25% de la 1 ianuarie 2018?

Redacția

Info Curier

I. Legislație națională fiscal-contabilă publicată în Monitorul Oficial al României în perioada 21 iulie 2017 – 22 august 2017

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...