Curierul Judiciar nr. 1/2017

Revista Curierul Judiciar nr. 1/2017, Editura C. H. Beck
de Elena-Simina Tănăsescu, Daniela Ivan, Bogdan Aurescu, Răzvan Anghel, Ionel Didea, Diana-Maria Ilie, Ioan Leș, Dumitru-Daniel Șerban, Alexandra-Mihaela Șinc, Andra-Roxana Trandafir, Elena-Simina Tănăsescu, Ștefan Deaconu, Victor Horia Dimitrie Constantinescu, Augustina Dumitrașcu, Daniel Nițu, Luminița Gheorghe, Mihai-Andrei Dinu

15 martie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

În ediția curentă

Prof.univ.dr. Elena-Simina Tănăsescu, Facultatea de Drept, Universitatea din București

Editorial Aniversarea a10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană*

* Textul reprezintă varianta revizuită a alocuțiunii susținută pe 12 ianuarie 2017 la sediul Curții de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul aniversării a 10 ani de la ceremonia depunerii jurământului de către judecătorii români.

Data de 1 ianuarie 2007 reprezintă un reper important în istoria recentă a României. Aderarea la Uniunea Europeană a fost momentul cardinal pentru care s-au desfășurat mai bine de 10 ani de negocieri, armonizări normative și ajustări de practici administrative și după care, alți 10 ani, adaptarea la integrarea europeană a continuat inclusiv în viața de zi cu zi. Acest editorial ar fi putut aborda multe tematici din multe perspective. Cred însă că trăsătura definitorie a aderării României la Uniunea Europeană a fost și a rămas euro-optimismul, fapt confirmat inclusiv de Euro-barometru numeroși ani la rând. Acesta este motivul pentru care am ales să prezint pe scurt o evoluție legislativă și jurisprudențială ce ilustrează modul dialogic entuziast în care s-a dezvoltat interacțiunea dintre autoritățile statului român și instituțiile europene, cu sprijinul nemijlocit al cetățenilor români, deci europeni.

În vederea pregătirii aderării la Uniunea Europeană Constituția României afost revizuită încă în 2003.Între altele, atunci afost introdusă oprevedere constituțională (art. 148) care consacră prioritatea de aplicare adreptului Uniunii Europene față de reglementările din sistemul juridic intern. În același timp, numeroase alte reglementări interne au fost armonizate cu standardele juridice ale Uniunii Europene; între acestea s-a numărat și Legea contenciosului administrativ care, începând cu 2004, ainclus și remedii specifice (o cale de atac extraordinară) pentru situația în care ohotărâre judecătorească definitivă ar fi fost adoptată cu nerespectarea dreptului Uniunii Europene. Legiuitorul român aconsiderat că astfel răspunde exigențelor impuse încă din 2001 prin Carta drepturilor fundamentale care, în art. 47, adat expresie unei trăsături definitorii pentru orice stat de drept, anume existența unor căi de atac eficiente puse la dispoziția persoanelor care și-ar vedea încălcate drepturile și libertățile garantate de normele europene. Astfel, dreptul la ocale de atac eficientă și la un proces echitabil afost consacrat la nivelul reglementărilor primare ale Uniunii Europene în următorii termeni: „Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la ocale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, în conformitate cu condițiile stabilite de prezentul articol.

Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege. Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată și reprezentată.

Asistența juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiție”.

Primirea acestui novum juridic nu afost unanim entuziastă la nivelul practicii și al doctrinei din România. Cu toate acestea el arezistat în timp până după aderarea țării la Uniunea Europeană. Confirmată în 2008 și 2009 de Curtea Constituțională, printr-un reviriment de jurisprudență – Decizia nr. 1609/2010 – soluția legislativă afost infirmată doar în privința unor termene procedurale, care nu afectau și substanța materiei. Cu toate acestea, subliniind importanța principiului res judicata pentru toate statele părți la Convenția europeană pentru salvgardarea drepturilor omului și alibertăților fundamentale, în special în lumina jurisprudenței dezvoltată de Curtea Europeană aDrepturilor Omului, legiuitorul român adecis să renunțe la această cale extraordinară de atac prin Legea nr. 299/2011, dar afost invalidat de aceeași Curte Constituțională care, prin Decizia nr. 1039/2012, ainsistat asupra principiului cooperării loiale între statele membre ale Uniunii Europene și ainvocat prioritatea de aplicare adreptului european. Astfel remediul, special, dar eficient, acontinuat să subziste în contenciosul administrativ român. De altfel, configurarea sa normativă fiind frugală, mai ales în ceea ce privește detaliile de ordin procedural, practica instituțională aoferit numeroase variante și alternative de utilizare concretă așa cum dovedesc studii recente, publicate în revistele de specialitate1.1

1 A. Damcali, Considerații interpretative asupra prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 acontenciosului administrativ, în Revista de Drept Public nr. 4/2016, p.72 și urm.

El nu a fost preluat însă și la nivelul celorlalte tipuri de proceduri judiciare. Deși un nou Cod de procedură civilă și un nou Cod de procedură penală au fost adoptate în 2010 (intrând în vigoare în 2011 și, respectiv, 2014), o cale extraordinară de atac împotriva hotărârilor judecătorești definitive ce ar fi adoptate cu nerespectarea prevederilor dreptului Uniunii Europene nu a fost creată. Relativizarea principiului res judicata (calea extraordinară de atac a revizuirii) este posibilă în dreptul civil și penal român doar în legătură cu nerespectarea Convenției europene pentru salvgardarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale așa cum este aceasta interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu și în ce privește dreptul Uniunii Europene.

Diferența de tratament dintre eficiența juridică a reglementărilor de la nivelul UE și cea a CEDO nu au scăpat atenției justițiabililor români. În încercarea de a valorifica pe deplin libera circulație a bunurilor în cadrul Uniunii Europene și de a recupera o taxă pentru importul de autovehicule second hand plătită, dar declarată chiar de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fi fost nedatorată, un cetățean român – și, deci, european – a solicitat recuperarea pagubei în fața instanțelor civile în baza hotărârii judecătorești favorabile pe care o obținuse în contencios administrativ. Încercările sale au fost multiple, una anterioară hotărârii Curții de Justiție C-402/2009 (2011) din cauza Tatu, respinsă inclusiv în contencios administrativ pe fond, și una ulterioară pronunțării hotărârii în cauza Tatu, când a câștigat în contencios administrativ, dar a pierdut în contenciosul civil tocmai din pricina absenței din Codul de procedură civilă unui remediu special, dar eficient precum relativizarea principiului res judicata.

În acest context, trebuie subliniat entuziasmul justițiabilului român: încrezător nu doar în prioritatea de aplicare adreptului european, ci și în eficiența sa concretă, acesta s-a adresat Curții de Justiție cu ocerere preliminară în cadrul celei de-a doua proceduri din fața instanțelor civile, întrebând-o dacă diferența de tratament existentă în dreptul român în privința remediului special nu ar fi cumva contrară chiar integrării europene prin nerespectarea principiului echivalenței dintre remediile oferite în dreptul european și remediile oferite în dreptul intern în cazul încălcării drepturilor și libertăților cetățenilor. Răspunsul dat de Curtea de Justiție în cauza C-69/2014 (2015) Târșia nu diminuează cu nimic valoarea art. 47 din Carta drepturilor fundamentale, ci pune într-o lumină diferită principiile echivalenței și al autonomiei procedurale astatelor membre, lăsând la latitudinea acestora din urmă armonizarea internă aremediilor pe care ele decid să le ofere cetățenilor europeni. Principiul eficienței dreptului Uniunii Europene nefiind un concept normativ, ci unul creat pe cale empirică, prin jurisprudența Curții de Justiție, conținutul și intensitatea sa depind de succesul și/sau activismul jurisdicției supranaționale. Cu toate acestea, el rămâne obună modalitate de atesta în ce măsură statele membre se achită de obligația ce le revine în baza altui principiu structurant al dreptului Uniunii Europene, anume cel al cooperării loiale în vederea realizării depline aobiectivelor și misiunilor Uniunii. Sau, în formularea Tratatului asupra Uniunii Europene, „Uniunea și statele membre se respectă și se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate. Statele membre adoptă orice măsură generală sau specială pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor care decurg din tratate sau care rezultă din actele instituțiilor Uniunii. Statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune amisiunii sale și se abțin de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii”.

Cauza Târșia are meritul de a sublinia – încă o dată – natura compozită a eficienței de care se bucură protecția juridică a drepturilor cetățenilor europeni izvorâte din reglementările Uniunii Europene, precum și gradul mare de dependență al acestei eficiențe de cooperarea loială efectivă a statelor membre. Dar cauza Târșia are și meritul de a sublinia optimismul constant ridicat al românilor în legătură cu Uniunea Europeană.

Prin astfel de manifestări ale cetățenilor și autorităților, și acum, la 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România se dovedește a fi un stat membru loial integrării europene și rămâne, în continuare, un partener entuziast.

Rubrică realizată de Drd. Oana Dimitriu Universitatea „Nicolae Titulescu” din București

Noutăți

Curier legislativ 1-31 decembrie 2016

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...