Revista de Drept social nr. 1/2018

Cercetare disciplinară. Lipsa apărării salariatului. Lipsa menționării motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate, Editura Rosetti
de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă

28 mai 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Cuvinte cheie

• cercetare disciplinară prealabilă a salariatului

• codul muncii - art. 252

Instanța Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, decizia nr. 2803 din 11 octombrie 2017, în Decizii relevante trim. IV - 2017

Jurisprudență

Lipsa apărării salariatului în cursul cercetării disciplinare prealabile și lipsa mențiunilor din cuprinsul deciziei privind răspunderea disciplinară, pentru care au fost înlăturate apărările formulate în această procedură reprezintă motive distincte pentru care se poate solicita anularea actului unilateral de sancționare emis de angajator.

Refuzul salariatului de a răspunde în cursul cercetării disciplinare prealabile, pentru motivul că nu este asistat de avocat, reprezintă o apărare pe care angajatorul poate să o înlăture motivat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul C.V. a chemat în judecată pe pârâtele S.R.S. Râmnicu Vâlcea și S.S.H.H. S.A. București, prin administrator judiciar, solicitând să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 277/11.08.2015; să se constate că reclamantul a fost prezent în cele patru zile la serviciu și să se dispună anularea pontajului cu neprezent și înlocuirea acestuia pentru fiecare zi (23, 24, 27 și 28.07.2015) cu mențiunea prezent; să se dispună repunerea părților în situația anterioară concedierii și să fie obligate pârâtele la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediat.

Prin sentința civilă nr. 417 din 3 aprilie 2017, Tribunalul Vâlcea a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamantul a fost salariat al S.S.H. H. S.A. București - Secția (fosta Sucursală) Rm. Vâlcea, fiind angajat pe postul de lăcătuș mecanic la S.R.E..

Prin decizia nr. (...)/2015 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 lit. e din Codul muncii, ca urmare a comiterii următoarelor abateri disciplinare: absentarea nemotivată de la muncă și neprestarea muncii dispuse de conducătorii ierarhici, timp de 4 zile consecutive, începând cu data de 23.07.2015, continuând și în zilele lucrătoare următoare de 24.07.2015, 27.07.2015, produsă cu vinovăție. În aceeași decizie de încetare a raporturilor de muncă s-a reținut că reclamantul a încălcat următoarele dispoziții: art. 39 alin. 2 lit. a, b și c din Codul muncii, Regulamentul Intern nr. (...)/2013, Secțiunea programul de lucru, lit. e, art. 4 și lit. f, art. l alin. 1, alin. 2, contractul individual de muncă lit. m, pct. 2, Fișa postului și Procedura Operațională Evidența timpului de lucru.

Reclamantul a criticat decizia emisă de angajatorul pârât sub aspectul nerespectării condițiilor de formă instituite prin dispozițiile art. 252 alin. 2 Codul muncii, susținând că în decizia de concediere disciplinară nu există o descriere a faptei care constituie abatere disciplinară, însă s-a menționat că este vorba despre absentarea nemotivată de la muncă și neprestarea muncii dispuse de conducătorii ierarhici timp de 4 zile consecutive, începând cu data de 23.07.2015, continuând și în zilele lucrătoare următoare de 24.07.2015, 27.07.2015, produsă cu vinovăție. Ca atare, în decizia contestată este descrisă fapta săvârșită de salariat.

Totodată, necesitatea descrierii apărărilor formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, precum și arătarea motivelor pentru care aceste apărări au fost înlăturate, impusa prin art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, are în vedere descrierea amănunțită și detaliată a rațiunii pentru care nu au fost luate în considerare, pentru a se aprecia în concret, circumstanțiat și riguros asupra legalității măsurii de sancționare.

Este adevărat că în decizia nr. (...)/2015 emisă de pârâtă, este consemnarea că "faptele care constituie abateri disciplinare, precum și motivele pentru care comisia a înlăturat apărările formulate de salariat", însă instanța a reținut că reclamantul s-a prezentat în fața comisiei de cercetare disciplinară la data de 10.08.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 251 alin. 2 Codul muncii, dar a solicitat amânarea zilei stabilite pentru audiere, invocând absența avocatului său, care nu poate fi prezent la înfățișare. Comisia de cercetare disciplinară a respins cererea reclamantului, și sub acest aspect instanța a reținut că salariatul reclamant a fost convocat la data de 07.08.2015, inițial a refuzat primirea sub semnătură a procesului verbal de convocare, ulterior acesta i-a fost transmis prin intermediul executorului judecătoresc, iar în data de 10.08.2015, deși s-a prezentat în fața comisiei de cercetare disciplinară, nu a dorit să dea declarații, ceea ce a condus la aplicarea dispozițiilor art. 251 alin. 3 Codul muncii.

În plus, potrivit prevederilor art. 251 alin. 4 Codul muncii, în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

Reclamantul a pretins că nu a avut parte de o cercetare disciplinară reală deoarece din componența comisiei de cercetare disciplinară a făcut parte și directorul G. D., în calitate de președinte, ceea ce nu i-a conferit o șansă egală, reală a dreptului la apărare, însă din dispozițiile legale prevăzute la art. 251 Codul muncii nu rezultă vreo interdicție ca din această comisie să facă parte și reprezentantul legal al pârâtei.

Pe cale de consecință, instanța a reținut că nu este fondat motivul de nulitate absolută a deciziei de concediere disciplinară, întemeiat pe lipsa unor condiții de formă, imperativ prevăzute prin dispozițiile art. 252 Codul muncii.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...