Revista societăților și a dreptului comercial nr. 1/2018

Acțiunile cu vot plural (multiplu): o legiferare ratată, Editura Rosetti
de Sebastian Bodu

21 martie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

[Multiple voting shares: a failed regulation]

Rezumat:

Acțiunile cu vot plural reprezintă clase de acțiuni privilegiate construite în jurul dreptului de vot. Acestea dau dreptul la mai multe voturi per acțiune, în timp ce acțiunile cu vot fracționat dau dreptul la o fracțiune de vot per acțiune. Deși Legea nr. 31/1990 privind societățile nu reglementează acest tip de acțiuni, deci nu le permite, odată cu reglementarea lor generică în Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață, legiuitorul pieței de capital a deschis calea stabilirii oricâtor clase de acțiuni cu drept de vot plural, lăsând totală libertate actului constitutiv de a stabili caracteristicile de clasă. Acest lucru vine în contradicție nu numai cu principiile dreptului societar, ci și cu tendințele moderne ale legislațiilor importante ale lumii, care limitează drastic utilizarea acestor acțiuni, în special la societățile listate. Istoric, scopul lor era și este de a conserva controlul în mâinile fondatorilor, după listarea societății. Cum România nu are societăți cu fondatori istorici și nici societăți de tip închis emitente de acțiuni cu vot plural (cu o singură și regretabilă excepție, ca urmare a unei erori de apreciere a instanței noastre supreme), economia de piață repornind de la zero în 1990, reglementarea acțiunilor cu vot plural în legislația valorilor mobiliare apare ca inutilă și este, cel mai probabil, rodul transpunerii fără adaptare a celei de-a Treia Directivă Societară privind fuziunile. Actul normativ european tratează, într-adevăr, acțiunile cu vot plural, dar în contextul lipsirii lor de efectele specifice în cazul unei preluări ostile a societății listate (regula breakthrough).

Cuvinte-cheie: Acțiuni privilegiate, acțiuni cu vot plural (multiplu), acțiuni cu vot fracționat, clase de acțiuni, fondatori istorici, fuziuni, preluări ostile, regula breakthrough, societăți de tip închis, societăți listate.

Abstract:

Dual class shares are preferred class stock constructed around the voting right. Such stock allows multiple voting per share, while stock with limited voting rights allow only a fraction of a vote per share. Although Companies Law no. 31/1990 does not regulate this type of stock, starting with their generic regulation in Law. No. 24/2017 regarding the issuers of financial instruments and market operations, the capital markets legislator opened the door for as many dual class stock, given charters total freedom to set their rights. This conflicts not only with the corporate law principles, but also the modern trends of the world jurisdictions, that severely limits such stock, especially for the listed companies. Historically, their purpose was and still is to preserve voting control in the hands of the founders, after listing the company. While Romania does not have historical founders, nor closed (private) companies that issued dual class stock (with one exception, resulted from an assessment error of our supreme court), since the market economy restarted from zero in 1990, regulating dual class stock in the securities legislation appears as futile, and represents, most probably, the result of the transposition, without adaptation, of the Third Companies Directive regarding mergers. The European Act treats, indeed, dual class stock, but in the context of depriving it of the specific effects in case of a hostile takeover of the listed company (Breakthrough Rule).

Keywords: Breakthrough Rule, closed (private) companies, Dual class stock, classes of stock, historical founders, hostile takeover, listed companies, mergers, preferred stock, stock with limited voting rights.

1. Acțiunile și clasificarea lor generală

Acțiunile reprezintă acele titluri de participare emise de o societate pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, reprezentând fracțiuni ale capitalului social, precum și instrumentul care le conține[1]. În cazul societăților pe acțiuni admise la tranzacționare pe o piață organizată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, acțiunile se numesc, în legislația pieței de capital, valori mobiliare, dar aceasta nu este o categorie, ci o calitate a acțiunilor. În afara acestora din urmă, nici un alt titlu de participare nu se califică pentru a purta respectiva denumire[2].

Acțiunile se clasifică după mai multe criterii. În funcție de identificarea sau nu a titularului lor: (i) acțiuni nominative și la (ii) acțiuni purtător. În funcție de contribuția acționarului vărsată în schimbul lor: (i) acțiuni de numerar și (ii) acțiuni de aport (primele emise în schimbul unor aporturi în numerar, secundele emise în schimbul unor aporturi în natură)[3]. În funcție de modul de percepție: (i) acțiuni materializate și (ii) acțiuni dematerializate; În funcție de drepturile pe care le conferă: acțiuni ordinare și acțiuni preferențiale; În funcție de cum conferă sau nu drepturi speciale: (i) acțiuni simple și (ii) acțiuni privilegiate[4]. Acestea din urmă sunt, după cum drepturile speciale sunt patrimoniale sau nepatrimoniale, (i) acțiuni ordinare și (ii) acțiuni preferențiale, respectiv (i) acțiuni cu vot simplu și (ii) acțiuni cu vot plural.

"Paleta" de clasificări a acțiunilor este proprie societății de capitaluri, pe considerentul că această formă societară trebuie (are nevoie) să atragă, prin suplețe, cât mai mult capital, național si internațional[5]. Doctrina și chiar legislația anterioară (Codul comercial) mai adăuga următoarele categorii[6]: (i) pe lângă acțiunile nominative sau la purtător, acțiunile la ordin[7]; (ii) pe lângă acțiunile de numerar și de aport, acțiunile industriale, emise în schimbul unor aporturi în industrie[8]; (iii) acțiuni de profit (cotele de fondator); (iv) titluri de dividend (doar pentru societățile concesionare ale unor exploatări de resurse) și (v) acțiuni/titluri și cote de interes (sau cote-părți)[9].

2. Clase (categorii) de acțiuni

Regula stabilită de art. 94 alin. (1) teza finală din Legea nr. 31/1990 (denumită în continuare "Legea societăților") este aceea că acțiunile acordă titularilor lor drepturi egale10]. Această regulă a fost în timp reinterpretată, astfel că, în prezent se consideră că se referă la posesorii de acțiuni din aceeași clasă, societatea putând emite, conform alineatului secund al aceluiași articol, clase (categorii) diferite de acțiuni, după cum mai prevede, la modul general, art. 8 lit. f1), 96 și 116 din aceeași lege, fără ca principiul să fie încălcat11]. Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață (denumită în continuare "Legea emitenților de instrumente financiare și operațiuni de piață") este mai directă în această privință, după cum rezultă din dispozițiile art. 46 alin. (2): "...] Emitentul de acțiuni admise la tranzacționare pe o piață reglementată asigură tratamentul egal pentru toți deținătorii de acțiuni de același tip și clasă/care se află într-o situație identică". Cum drepturile posesorilor trebuie să fie egale, sau, cel puțin, echivalente, în interiorul aceleiași clase (categorii) de acțiuni, putem spune că drepturile în speță caracterizează clasa din care fac parte. Avem, deci, în Legea societăților, acțiunile ordinare, reglementate la art. 91 și urm., precum și mai multe alte clase (categorii) de acțiuni privilegiate, fiecare dintre ele având atașate drepturi speciale distincte. În Legea emitenților de instrumente financiare și operațiuni de piață, avem, pe de-o parte, acțiunile ordinare, cu vot simplu, și, pe de cealaltă parte, acțiunile privilegiate, respectiv acțiunile cu vot plural (multiplu), menționate la art. 2 alin. (1) pct. 51, și acțiunile preferențiale, reglementate la art. 94-95 din Legea societăților. Drept urmare, de lege lata, categoriile de acțiuni privilegiate emise de societățile de tip închis, despre care vorbește (la plural) art. 94 din Legea societăților, se pot construi doar în jurul dreptului patrimonial la dividende, în baza art. 95, sub denumirea de acțiuni preferențiale12] (denumire care, după cum vom vedea, este una generică, putând exista mai multe clase de acțiuni preferențiale), în timp ce acțiunile privilegiate emise de societățile admise la tranzacționare se pot constitui, teoretic, pe clase și în funcție de drepturile nepatrimoniale de vot aferente, mai exact conferind voturi plurale (multiple).

Atât din Legea societăților, prin art. 8 lit. f1), art. 94, 96 și art. 116, care vorbesc despre (mai multe) categorii de acțiuni[13] (legea folosește pluralul), cât și din definiția clasei de valori mobiliare din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare (denumit în continuare "Regulamentul privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare"), aprobat prin Ordinul Președintelui CNVM nr. 23/2006 (art. 2 alin. (2) lit. c)[14]), rezultă că pot exista mai multe clase de acțiuni, în funcție de drepturile conferite, patrimoniale sau nepatrimoniale. Indiferent de tipul societății de capitaluri, în lipsa unei reglementări exprese în Legea societăților, în Legea emitenților de instrumente financiare și operațiuni de piață, sau în altă lege specială, nu se pot practic construi, nelimitat, clase de acțiuni, chiar și atunci când legea doar le menționează într-un anumit context. Astfel de clase ar fi, de exemplu, acțiunile cu valori nominale diferite, menționate de art. 2 alin. (2) lit. c) din Regulamentul privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare. Un alt exemplu ar fi acțiuni care să confere drepturi speciale de vot asupra numirii sau revocării membrilor organului de administrare, menționate la art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea emitenților de instrumente financiare și operațiuni de piață (deci chiar într-un act normativ cu forță juridică primară). Desigur că, ideal, ar fi fost ca legiuitorul să se abțină la a menționa astfel de clase de acțiuni, indiferent de context, deoarece poate crea falsa impresie de permisivitate, or, de multe ori, drepturile speciale pe care aceste clase s-ar bucura intră în coliziune cu principiile dreptului societar comun, sau chiar cu prevederi exprese ale acestuia[15].

Pe baza textelor de lege (ca act normativ primar), opinăm că societatea de capitaluri, indiferent de tip, nu poate stabili nelimitat clase de acțiuni prin actul constitutiv, fiind obligată să se limiteze la clasele (categoriile) menționate sau reglementate expres de lege. Altfel spus, la societățile de tip închis avem acțiuni ordinare și, în limitele art. 95 din Legea societăților, mai multe clase de acțiuni preferențiale, care limite, deși nu atât de generoase ca în alte legislații, par totuși relativ suficiente pentru piața noastră de capital. La societățile admise la tranzacționare, pe lângă clasele de acțiuni preferențiale, avem acțiunile cu drept de vot, respectiv ordinare (cu vot simplu) sau cu vot plural (multiplu).

Clasele de acțiuni, altele decât cele ordinare, cu vot simplu, care conferă deținătorilor drepturi speciale, fie patrimoniale, fie nepatrimoniale, se numesc, generic, "acțiuni privilegiate", iar deținătorii lor se numesc "acționari privilegiați". Altfel spus, orice variație de drepturi societare născute din acțiuni, patrimoniale sau nepatrimoniale, stabilită prin actul constitutiv sau prin actul (prospectul) de emisiune, în limitele legii, definește o clasă de acțiuni. Dreptul anglo-saxon este permisiv oricăror construcții de clase de acțiuni, nelimitat, concepție pe care legiuitorul nostru actual a îmbrățișat-o cu reticență, mai mult ca urmare a transpunerii (pe nemestecate, din păcate[16]) dreptului european. Precizăm că noțiunea de "sub-clase" este uneori folosită pentru a defini diferitele clase de acțiuni privilegiate, în special cele emise sub denumirea generică de acțiuni preferențiale, însă aceasta este neuzuală[17].

Plecând de la posibilitatea despărțirii votului de acțiune, MBCA prevede în cadrul secțiunii § 6.01 posibilitatea existenței mai multor clase de acțiuni emise de corporațiile americane. Astfel, există acțiuni fără drept de vot, acțiuni cu vot fracționat sau cu vot multiplu per acțiune (în alegerea administratorilor sau în distribuirea dividendelor), acțiuni fără drept la dividende, acțiuni cu dividend prioritar ș.a.

Dreptul englez nu interzice companiilor să stabilească valori nominale diferite, astfel încât o astfel de diferențiere poate să dea naștere unor clase de acțiuni distincte[18], lucru care trebuie stabilit în actul constitutiv[19]. O astfel de situație este destul de rară, pe lângă faptul că, în dreptul anglo-saxon conceptul de valoare nominală a acțiunilor este neagreat, iar în Regatul Unit este impus, ca urmare a aplicării celei de-a Doua Directive Societare, doar companiilor listate.

În dreptul englez, permutările cu diferitele drepturi societare care să ducă la existența unor clase de acțiuni este limitată doar de numărul total al acțiunilor. Totuși, companiile listate nu își complică prea mult structura capitalului prin emisiunea unui număr mare de clase de acțiuni, astfel că, în general, există doar două sau trei clase. Reglementarea claselor de acțiuni prin indicarea drepturilor conferite se face prin actul constitutiv al companiei, fără ca acest lucru să fie însă obligatoriu[20].

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...