C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin deciziile civile nr. 689/CA, nr. 687/CA, nr. 688/CA din 5 iulie 2017, Încheierea din 26 iunie 2017, Decizia civilă nr. 813/CA din 28 septembrie 2017, Încheierea din 23 octombrie 2017, Decizia civilă nr. 787/CA din 25 septembrie 2017, și, respectiv, Decizia civilă nr. 1.098/CA din 15 noiembrie 2017, pronunțate în dosarele nr. 4.276/118/2016, nr. 3.888/118/2016, nr. 3.891/118/2016, nr. 3.889/118/2016, nr. 4.892/118/2016, nr. 4.278/118/2016, nr. 3.925/118/2016 și, respectiv, nr. 4.502/118/2016, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și ale art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din județul Constanța, în cauze având ca obiect obligarea unor unități administrativ-teritoriale din județul Constanța la plata contribuției acestora la finanțarea activității de protecție a beneficiarilor serviciilor sociale din raza unităților administrativ-teritoriale respective.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, se arată că acestea indică o singură sursă de finanțare a centrelor publice în care se acordă măsuri de protecție socială persoanelor cu handicap, ceea ce contravine dispozițiilor art. 11 alin. (1) și art. 20 alin. (2) din Constituție referitoare la obligația statului român de a executa întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, prin raportare la obligația statului de a acționa cu toate resursele disponibile pentru protejarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, asumată prin Convenția privind dreptul persoanelor cu dizabilități, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010. Se mai arată că soluția legislativă criticată nu este justificată sub aspectul indisponibilității unor alte resurse din bugetul public național. Se mai arată că textul de lege criticat este incomplet și nu îndeplinește condiția de claritate, precizie și previzibilitate, dat fiind faptul că, deși potrivit prevederilor actului normativ criticat, protecția persoanelor cu handicap se finanțează inclusiv de la bugetele comunelor, orașelor, municipiilor și de la bugetul de stat, totuși, prevederile legale criticate indică o singură sursă de finanțare a serviciilor sociale acordate în centrele de zi și rezidențiale pentru persoanele cu handicap, respectiv bugetele proprii ale județelor sau sectoarelor municipiului București.

10. Se mai susține că prevederea legală criticată contravine și reglementării constituționale referitoare la rolul consiliului județean, potrivit căreia acesta din urmă este autoritatea administrației publice pentru coordonarea consiliilor comunale și orășenești, iar acestea din urmă au obligația constituțională de a gestiona resursele locale, potrivit dispozițiilor art. 121 alin. (2) din Constituție, astfel încât este lipsită de temei obligația instituită de prevederile legale criticate exclusiv în sarcina consiliilor județene.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se arată că acestea nu îndeplinesc criteriile de claritate, precizie și previzibilitate, deoarece nu sunt corelate cu dispozițiile art. 1.349 din Codul civil, care prevăd regula acoperirii integrale a prejudiciului. În acest sens, se arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, concretizată în Decizia nr. 463 din 28 iunie 2016, temeiul acțiunii având ca obiect principal recuperarea cheltuielilor de judecată îl constituie principiul răspunderii civile delictuale. Prin urmare, se arată că fundamentul recuperării cheltuielilor de judecată, incluzând onorariul avocatului, îl reprezintă culpa procesuală, astfel încât este necesară recuperarea integrală a prejudiciului cauzat. Se mai arată că, potrivit reglementării anterioare, respectiv art. 274 alin. (3) din Codul de procedură civilă din 1865, dreptul judecătorilor de a mări sau micșora onorariile avocaților se raporta la un criteriu obiectiv, respectiv tabloul onorariilor minimale pentru avocați, care este în prezent nereglementat. Pe de altă parte, se susține că acele criterii menționate de prevederea legală criticată, respectiv valoarea sau complexitatea cauzei, activitatea desfășurată de avocat, circumstanțele cauzei, sunt noțiuni abstracte și polivalente, lăsate la aprecierea subiectivă a judecătorului. De asemenea, exercitarea din oficiu a posibilității judecătorului de a reduce onorariul avocaților încalcă principiul contradictorialității, în cazul în care nu este pusă în discuția părților, ceea ce conduce la încălcarea dreptului constituțional la un proces echitabil.

12. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepțiile de neconstituționalitate sunt neîntemeiate. Se apreciază, în acest sens, că prevederile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 reprezintă o transpunere la nivel legal a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 47 privind nivelul de trai, cu referire la măsurile de asistență socială a persoanelor cu handicap, iar la nivelul administrației publice locale au fost adoptate hotărâri ale consiliului județean privind stabilirea costurilor medii anuale pentru finanțarea serviciilor sociale destinate protecției și promovării drepturilor copilului și a persoanelor adulte cu handicap, precum și a contribuției unităților administrativ- teritoriale la finanțarea acestor servicii. Se mai apreciază că persoanele cu handicap se bucură de protecție specială, în modalitățile prevăzute de Legea nr. 448/2006, legiuitorul fiind singurul în măsură a stabili sursa de finanțare a sistemului de protecție a persoanelor cu handicap, obligație ce a fost dusă la îndeplinire prin art. 94 și art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006. Totodată, principiul autonomiei locale în cadrul organizării administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale nu exclude obligația autorităților administrației locale de a respecta normele cu caracter general. Se mai apreciază că legiuitorul a creat o mai mare certitudine în asigurarea finanțării centrelor pentru persoane cu handicap decât în cazul în care stabilea ca sursă de finanțare bugetele locale comunale și orășenești, mai redusă decât cele județene. De altfel, legislația privind protecția persoanelor cu handicap cuprinde numeroase dispoziții care fac trimitere la bugetele comunelor, orașelor sau ale municipiilor, astfel încât sarcina fiscală stabilită pentru județ nu este discriminatorie și nu încalcă principiul constituțional care obligă autoritățile administrației publice locale să gestioneze resursele, în numele și în interesul comunităților locale.

13. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se apreciază că reducerea onorariului avocațial nu are semnificația acordării unui avantaj unei părți din proces sau a prejudicierii altei părți, întrucât este o măsură legală, care nu se aplică discreționar, ci numai dacă sunt întrunite condițiile legale. De asemenea, nu este încălcat principiul constituțional al accesului liber la justiție, câtă vreme acesta a fost pe deplin exercitat, pronunțându-se o hotărâre judecătorească, și nu poate fi vorba de o restrângere a dreptului de reprezentare procesuală, dat fiind faptul că onorariul avocațial poate fi doar redus, iar nu eliminat, în temeiul prevederilor legale criticate, care prevăd că măsura dispusă de instanță nu afectează raporturile dintre avocat și clientul său.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

15. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată, în punctele de vedere exprimate în dosarele nr. 2.415D/2017, nr. 2.435D/2017 și nr. 2.436D/2017, că motivarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 nu relevă contrarietăți între norma legală și dispozițiile constituționale, ci țin, mai degrabă, de domeniul aplicării legii. Stabilirea modalității concrete de finanțare a tuturor mijloacelor de protecție specială a persoanelor cu handicap este în sarcina legiuitorului, având în vedere obligația constituțională a statului de a asigura realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, așa cum prevede art. 50 din Constituție. Modul în care instituțiile abilitate de lege interpretează și aplică aceste norme din cuprinsul legii nu intră în sfera de competență a instanței de contencios constituțional, ține de aplicarea legii, intrând în competența exclusivă a instanței de judecată.

16. Se mai apreciază, în punctele de vedere exprimate în dosarele nr. 2.512D/2017, nr. 2.760D/2017, că sunt îndeplinite cerințele de claritate și previzibilitate a normei legale, dat fiind faptul că prevederile legale criticate indică fără echivoc sursa de finanțare a centrelor publice pentru persoane adulte cu handicap, respectiv bugetele proprii ale județelor/sectoarelor municipiului București, pe teritoriul cărora funcționează acestea. Așadar, dispozițiile vizate sunt redactate cu o precizie suficientă, astfel încât să permită destinatarilor normei să își poată adapta în mod corespunzător conduita. Referitor la încălcarea principiului constituțional al autonomiei locale, se invocă cele statuate în Deciziile Curții Constituționale nr. 136 din 3 mai 2001, nr. 573 din 4 mai 2010 și nr. 558 din 24 mai 2012. Mai mult, se consideră că soluțiile normative din cuprinsul Legii nr. 448/2006 (inclusiv prevederea legală criticată) sunt menite să asigure mobilizarea resurselor necesare (financiare, umane etc.), pentru protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități, în spiritul angajamentelor asumate de statul român prin ratificarea unor instrumente internaționale în materie, în special a Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități.

17. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se consideră că textul de lege criticat lasă la aprecierea instanței cuantumul în care poate fi redus onorariul avocatului, judecătorul cauzei fiind în măsură să aprecieze atât complexitatea cauzei, cât și activitatea desfășurată de avocat în cauza respectivă. Invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 471 din 27 iunie 2017.

18. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Acesta este un fragment din Decizia nr. 165/2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și ale art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Decizie 165/2018:
C U R T E A,
C U R T E A,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
;
se încarcă...