Legestart nr. 1/2018

Semantica fiscalității
de Nicolae Grigorie-Lăcrița

16 ianuarie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Referințe articol: sens

Din cauză că semantica fiscalității (ca ramură a semanticii care se ocupă cu înțelesul cuvintelor în limbajul fiscal) a fost și este ignorată, s-a ajuns, frecvent, la grave neajunsuri în interpretarea și în aplicarea corectă a numeroase noțiuni, termeni și expresii din legislația fiscală și, pe cale de consecință, și a prevederilor legale care le conțin.

În elaborarea prevederilor legale se constată folosirea a numeroase noțiuni, termeni și expresii cu încălcarea regulilor stabilite prin Dicționarului explicativ al limbii române (DEX), prin Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relații și instituții publice, și prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Prin reglementările în vigoare trebuie să se elimine numeroasele cazuri în care aceeași prevedere legală este interpretată diferit, și aceasta din cauză că același cuvânt, termen, expresie, noțiune, concept este definit / folosit cu un sens și cu un conținut diferit, (1) între diferite acte normative, (2) în cadrul aceluiași act normativ (legi, ordonanțe de urgență, ordonanțe, hotărâri ale Guvernului, norme metodologice, instrucțiuni etc.), (3) între o lege și normele metodologice / instrucțiunile date în aplicarea acesteia.

Numeroasele exemple din această lucrare sunt edificatoare în acest sens.

Din această cauză legislația fiscală abundă în prevederi (articole, alineate etc.) al căror sens și conținut este ambiguu, confuz, interpretabil diferit, uneori chiar contradictoriu.

Dacă prin însăși dispozițiile legale în vigoare nu se asigură un sens și un conținut corect și unic cuvintelor și expresiilor folosite, vocabularul economic se va diferenția atât de repede și atât de profund, încât, nu peste mult timp, ne vom înțelege tot mai greu unii cu alții.

Deja s-a ajuns în situația ca prin numeroase reglementări să se precizeze sensul și conținutul noțiunilor, termenilor și expresiilor folosite în fiecare reglementare.

Având în vedere cazurile tot mai frecvente constatate în practică privind confuziile și ambiguitățile în interpretarea sensului și a conținutului aceluiași cuvânt, termen, expresie, noțiune, concept din mai multe actele normative, se impune ca:prin însăși legea ce reglementează fiecare obligație de plată să se precizeze sensul și conținutul noțiunilor de strictă specialitate și interpretare;aceluiași cuvânt, termen, expresie, noțiune, concept trebuie să i se asigure același sens și același conținut prin toate actele normative;sensul și conținutul fiecărui cuvânt, termen, expresie, noțiune, concept folosit în orice act normativ trebuie să fie unic și în concordanță deplină cu cel stabilit prin DEX, prin Legea nr. 500/2004 și prin "Legea nr. 24/2000.

Din cauza confuziilor și ambiguităților generate chiar prin unele acte normative în folosirea unor noțiuni fiscale, în activitatea practică s-a ajuns deja în situația în care chiar aceeași obligație de plată să fie abordată foarte diferit, respectiv ca un "impozit", ca o "taxă", ca un "tarif", și/sau ca o "contribuție".

Numeroase prevederi din Codului fiscal, din Normele metodologice de aplicare ale acestuia, din Codul de procedură fiscală și din Normele metodologice de aplicare ale acestuia conțin, în cuprinsul lor, mai multe noțiuni, termeni și/sau expresii specifice domeniului reglementat de aceste acte normative, fie fără a fi definite, fie fără a li se preciza sensul și conținutul, fie reglementate de mai multe ori în mod diferit.

Definirea unui număr foarte mare de noțiuni, termeni și expresii, de ordinul sutelor, s-a făcut în mod dispersat (și diferit, în frecvente cazuri), în tot cuprinsul Codului fiscal, în Normele metodologice de aplicare ale acestuia, în Codul de procedură fiscală și în Normele metodologice de aplicare ale acestuia

Nu puține sunt cazurile în care, în același act normativ, aceeași noțiune, termen și/sau expresie este definită de mai multe ori, prin articole diverse, în mod necorelat și diferit.

Dintre numeroasele exemple de noțiuni, termeni și expresii introduse în legislația fiscală cu încălcarea gravă a prevederilor din DEX, din Legea nr. 500/2004 și din Legea nr. 24/2000, vom prezenta numai câteva [1].

Exemplul 1. Noțiunea de "Cheltuielile privind asistența" este reglementată diferit prin două articole din Codul de procedură fiscală, respectiv prin art. 189 și prin art. 193, ambele având aceeași denumire, de "Cheltuielile privind asistența".

Exemplul 2. Înlocuirea noțiunii de "majorări de întârziere" cu noțiunile de "dobânzi și/sau penalități de întârziere" s-a făcut cu încălcarea gravă a prevederilor din DEX, din Legea nr. 500/2004 și din Legea nr. 24/2000.

În Codul fiscal, în Codul de procedură fiscală și în Normele metodologice de aplicare a acestora printre noțiunile de bază, care sunt și dintre cele mai des folosite, sunt și cele de "dobânzi", "dobânzi de întârziere", "dobânzi administrative", "majorări", "majorări de întârziere", "penalități", "penalități de întârziere", "penalități administrative", dar fără să se definească sensul și conținutul acestora.

Prin D.E.X. s-a făcut dintotdeauna și se face și în prezent o distincție clară între noțiunea de majorări și cea de dobânzi.

Prin D.E.X. noțiunea de majorări (de întârziere) este definită ca fiind "Sumă pe care statul o încasează în plus ca sancțiune aplicată celor care întârzie plata impozitelor, taxelor etc.", iar cea de dobânzi ca fiind "Sumă de bani care se plătește (de obicei în procente) pentru un împrumut bănesc".

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...