Legestart nr. 8/2017

Infracțiunea de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului. Studiu de caz - programul de vizitare în urma divorțului
de Mădălina Moceanu

23 august 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Referințe articol: program de vizitare

În activitatea mea practică, după ce am obținut unuia dintre părinți o soluție favorabilă, executorie, în materia dreptului familiei (de exemplu: stabilirea locuinței minorului sau exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul - adică stabilirea unui program de vizitare minor etc.) am avut de multe ori surpriza neplăcută ca partea adversă (celălalt părinte) să nu dorească să pună în executare de bună-voie dispozițiile hotărârii judecătorești respective.

Partea care este îndreptățită - de exemplu, să aibe un program de vizitare a minorului său sau să preia de la celălalt părinte copilul minor întrucât instanța de judecată a decis prin hotărâre judecătorească ca minorul să domicilieze la părintele respectiv - deși se află în posesia unei hotărâri judecătorești favorabile acesteia, constată - cu supărare îndreptățită - că nu o poate pune în aplicare și pune, firesc, întrebarea: ce este de făcut într-o astfel de situație?

Pe lângă posibilitatea de a pune hotărârea respectivă în executare silită, adică să se adreseze unui executor judecătoresc pentru a demara procedura executării silite, partea interesată trebuie să cunoască și faptul că poate formula împotriva celuilalt părinte și o plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 379 din noul Cod Penal (denumit în continuare noul C. pen.).

Ce trebuie să cunoaștem referitor la infracțiunea de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului?

Potrivit art. 379 alin. 1 din noul C. pen., constituie infracțiunea de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, reținerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit legii. Infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta persoanei căreia i s-a încredințat minorul prin hotărâre judecătorească spre creștere și educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent (art. 379 alin. 2 din noul C. pen.).

Așadar, observăm că articolul 307 din vechiul Cod Penal a fost preluat întocmai și în noul C. pen. - pedeapsa a rămas aceeași de o lună la trei luni inchisoare sau amenda penală.

Constatăm și că în noua reglementare legiuitorul nu a mai prevăzut faptul că împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

În cazul acestei infracțiuni, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (în 90 de zile de la data săvârșirii respectivei infracțiuni).

Concret, în ce situații se poate aprecia că suntem sau nu în prezeța infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului?

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...