Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 1227/2011 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 299 raportate la art. 377, art. 2821 alin. 1 raportate la art. 112 pct. 3, art. 3021, art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 10 ianuarie 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Petre Lăzăroiu
Mircea Ștefan Minea
Iulia Antoanella Motoc
Ion Predescu
Tudorel Toader
Mihaela Senia Costinescu
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 299 raportate la art. 377, art. 2821 alin. 1 raportate la art. 112 pct. 3, art. 3021, art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de George Romulus De Pratto și Ana Maria Adela Ștefănescu în Dosarul nr. 5.667/299/2008 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.591 D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât critica autorului vizează modificarea dispozițiilor legale supuse controlului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.667/299/2008, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 299 raportate la art. 377, art. 2821 alin. 1 raportate la art. 112 pct. 3, art. 3021, art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de George Romulus De Pratto și Ana Maria Adela Ștefănescu într-o cauză civilă având ca obiect revendicarea unui imobil.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că dispozițiile art. 299 raportate la art. 377 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în interpretarea conform căreia împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a calificat calea de atac a apelului ca fiind cea a recursului nu poate fi promovată calea de atac a recursului, respectiva hotărâre fiind considerată irevocabilă.

În ceea ce privește dispozițiile art. 2821 alin. 1 coroborate cu art. 112 pct. 3, acestea sunt apreciate ca fiind neconstituționale în interpretarea potrivit căreia stabilirea căii de atac este realizată numai prin raportare la valoarea aleasă de reclamant în cererea de chemare în judecată, fără a lua în calcul elemente obiective de evaluare.

Dispozițiile art. 3021, art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă îngrădesc dreptul la un proces echitabil și accesul la un grad de jurisdicție superior prin care să poată fi cenzurată o hotărâre a instanței de fond, în situația calificării căii de atac ca fiind recurs și mai apoi constatarea nulității căii de atac pentru nemotivarea ei în termen, în condițiile în care recursul este conceput ca ultimul nivel de jurisdicție în care părțile își mai pot apăra drepturile lor.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă nu își exprimă punctul de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate, limitându-se doar la constatarea admisibilității excepției.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Codului de procedură civilă cuprinse în art. 299 raportat la art. 377, referitoare la hotărârile supuse recursului, art. 2821 alin. 1 raportat la art. 112 pct. 3, referitoare la hotărârile judecătorești care nu sunt supuse apelului în litigiile al căror obiect are o valoare inferioară cuantumului prevăzut de lege, precum și art. 3021, art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 alin. 1, referitoare la condițiile care se cer a fi îndeplinite de cererea de recurs.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 11 și art. 20 cu referire la dreptul internațional și dreptul intern, respectiv la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 referitor la dreptul de proprietate, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției și în art. 129 care consacră legalitatea căilor de atac.

De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta vizează interpretarea și aplicarea textelor de lege criticate. Or, în ceea ce privește sesizările ce au ca obiect constatarea neconstituționalității modului de aplicare a dispozițiilor legale de către instanțele judecătorești, Curtea constată că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. Astfel fiind, excepția de neconstituționalitate apare ca inadmisibilă și urmează să fie respinsă ca atare.

Independent de cele reținute, din analiza actelor dosarului de fond, Curtea constată următoarele:

Autorii excepției de neconstituționalitate, în calitate de recurenți-reclamanți în dosarul instanței de fond, au invocat critica în fața Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă în ședința publică din 21 septembrie 2010, când, după ce a constatat admisibilitatea excepției, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 12 octombrie 2010, punând în vedere intimatului-pârât să depună în scris punctul de vedere asupra criticilor formulate. La termenul stabilit, luând în discuție excepția de neconstituționalitate, Curtea de Apel București reține, în considerentele încheierii, următoarele: "Curtea, având în vedere că dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 au fost abrogate prin Legea nr. 177/2010, respinge cererea de suspendare a cauzei ca urmare a invocării excepției de neconstituționalitate și dispune trimiterea excepției la Curtea Constituțională, în condițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 177/2010." Prin dispozitiv, instanța amână pronunțarea asupra recursului dedus judecății pentru data de 14 octombrie 2010, când soluționează irevocabil cauza, prin Decizia civilă nr. 1.294R.

În acest context, Curtea Constituțională apreciază ca fiind necesară lămurirea unor aspecte procedurale de principiu referitoare la soluționarea excepției de neconstituționalitate. Astfel, cu toate că aceasta prezintă particularități semnificative, ea se încadrează în categoria excepțiilor procesuale și reprezintă, deci, un mijloc procedural prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța, din oficiu, invocă, în cadrul procesului și fără a pune în discuție fondul dreptului, neconformitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță cu Legea fundamentală.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților; opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora". Astfel, actul de sesizare a Curții trebuie să fie încheierea întocmită de instanța judecătorească sau de arbitraj comercial în fața cărora a fost ridicată o excepție privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Sesizarea Curții este subsecventă efectuării controlului privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției realizat de către instanța judecătorească sau de arbitraj comercial, care are rolul de prim filtru în cadrul etapei judecătorești a procedurii soluționării excepției de neconstituționalitate. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

În ceea ce privește conținutul actului de sesizare a instanței de contencios constituțional, sunt aplicabile dispozițiile art. 261 din Codul de procedură civilă, norme imperative care stabilesc cuprinsul încheierii pronunțate de instanță, lipsa unor mențiuni putând atrage nulitatea acesteia, în condițiile art. 105 alin. 2 teza întâi. Astfel, încheierea, ca hotărâre dată de instanță în cursul judecății, are 3 părți: practica, considerente și dispozitiv. Practica cuprinde mențiunile prevăzute la art. 261 alin. 1 pct. 1-4; considerentele sau motivarea sunt prevăzute la pct. 5, iar dispozitivul, consacrat de pct. 6, constă în reproducerea în cea de-a treia parte a încheierii, a minutei. Dispozitivul este considerat partea cea mai importantă, esențială, a unei hotărâri judecătorești, întrucât el este susceptibil a fi pus în executare și împotriva lui se exercită căile de atac. Prin dispozitiv sunt soluționate toate cererile părților, indiferent dacă sunt cereri principale, accesorii sau incidentale.

Analizând actul de sesizare a Curții Constituționale în cauza dedusă judecății în prezentul dosar, prin prisma considerațiilor de principiu enunțate mai sus, Curtea constată că încheierea întocmită de instanța judecătorească în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate nu respectă dispozițiile art. 261 din Codul de procedură civilă.

Astfel, întrucât excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural, prin intermediul căruia autorul a solicitat instanței judecătorești sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate, precum și suspendarea cauzei în fața instanței de fond, instanța, exercitându-și competența prevăzută de lege, ar fi trebuit să constate admisibilitatea excepției, în cadrul considerentelor încheierii, și să dispună sesizarea Curții, respectiv respingerea cererii de suspendare a cauzei, prin dispozitivul aceleiași încheieri.

Or, în cauza de față, procedând la "sesizarea Curții Constituționale" prin considerentele încheierii din data de 12 octombrie 2010, Curtea de Apel București nu a respectat dispozițiile art. 261 din Codul de procedură civilă și nici Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 26 din 16 decembrie 2010 privind actele de sesizare a Curții Constituționale în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din data de 27 decembrie 2010, prin care s-a statuat expres că "Dosarele Curții Constituționale având ca obiect excepții de neconstituționalitate cu privire la care Curtea este sesizată în temeiul art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, se vor constitui numai în baza actului de sesizare constând într-o încheiere distinctă, care va cuprinde punctele de vedere ale părților și opinia instanței asupra excepției. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților. Dispozitivul încheierii se va referi la soluția instanței cu privire la sesizarea Curții Constituționale". Așa fiind, instanța constituțională nu a fost sesizată în mod legal.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 299 raportate la art. 377, art. 2821 alin. 1 raportate la art. 112 pct. 3, art. 3021, art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de George Romulus De Pratto și Ana Maria Adela Ștefănescu în Dosarul nr. 5.667/299/2008 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-șef,
Mihaela Senia Costinescu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...