Promovarea concurenței pe piață | Ordonanță de urgență 111/2011

Acesta este un fragment din Ordonanța de urgență nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

CAPITOLUL VII Promovarea concurenței pe piață

SECȚIUNEA 1 Analizele de piață

Art. 92. -

(1) ANCOM identifică, ținând seama de recomandarea Comisiei Europene privind piețele de produse și de servicii din sectorul comunicațiilor electronice ale căror caracteristici pot justifica impunerea unor obligații specifice în sarcina furnizorilor de rețele sau de servicii de comunicații electronice cu putere semnificativă pe piață, prevăzută la art. 15 alin. (1) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul comun de reglementare pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Directiva-cadru, și de instrucțiunile Comisiei Europene pentru efectuarea analizelor de piață și determinarea puterii semnificative pe piață, prevăzute la art. 15 alin. (2) din Directiva- cadru, piețele relevante din sectorul comunicațiilor electronice corespunzătoare circumstanțelor naționale, în special piețele geografice relevante de pe teritoriul național. Puneri în aplicare (1)

(2) ANCOM poate identifica piețe relevante din sectorul comunicațiilor electronice diferite de cele cuprinse în recomandarea prevăzută la alin. (1).

(3) Pe piețele relevante identificate în conformitate cu prevederile alin. (1) sau (2), ANCOM, în conformitate cu instrucțiunile prevăzute la alin. (1), efectuează analize de piață în scopul determinării situației concurențiale pe aceste piețe și al impunerii, menținerii, modificării ori retragerii obligațiilor specifice prevăzute în cuprinsul paragrafului 3 din secțiunea a 2-a a prezentului capitol sau al secțiunii a 3-a a prezentului capitol.

(4) Identificarea piețelor relevante din sectorul comunicațiilor electronice și realizarea analizelor de piață pe piețele identificate se realizează cu respectarea principiilor dreptului concurenței. În cazul analizelor de piață, acolo unde se impune, ANCOM solicită colaborarea Consiliului Concurenței.

(5) Adoptarea măsurilor privind identificarea piețelor relevante din sectorul comunicațiilor electronice în conformitate cu alin. (1) și (2) ori efectuarea analizelor de piață potrivit alin. (3) se realizează numai după parcurgerea procedurilor prevăzute la art. 97, 98 și 135.

Art. 93. -

(1) În cazul în care ANCOM trebuie să se pronunțe cu privire la necesitatea impunerii, menținerii, modificării sau retragerii unor obligații specifice prevăzute în cuprinsul paragrafului 3 din secțiunea a 2-a a prezentului capitol sau al secțiunii a 3-a a prezentului capitol, aceasta stabilește pe baza unei analize de piață realizate în conformitate cu art. 92 alin. (3) dacă pe piața relevantă există concurență efectivă.

(2) Dacă în urma unei analize de piață ANCOM stabilește că pe o piață relevantă din sectorul comunicațiilor electronice nu există concurență efectivă, va identifica furnizorii de rețele sau de servicii de comunicații electronice care au, potrivit art. 94 sau 95, putere semnificativă pe piață și va impune acestora, în mod corespunzător, una ori mai multe dintre obligațiile prevăzute la art. 92 alin. (3) sau va menține ori va modifica aceste obligații, acolo unde acestea există deja.

(3) Dacă în urma unei analize de piață ANCOM stabilește că o piață din sectorul comunicațiilor electronice nu mai prezintă caracteristici care pot justifica impunerea unor obligații specifice în sarcina furnizorilor de rețele sau de servicii de comunicații electronice cu putere semnificativă ori că pe o piață relevantă există concurență efectivă, nu va impune niciuna dintre obligațiile specifice prevăzute la art. 92 alin. (3) sau le va retrage în cazul în care acestea există. Decizia președintelui ANCOM prin care se retrag obligații impuse unui furnizor de rețele sau de servicii de comunicații electronice va stabili un termen corespunzător de la care încetează obligațiile respective, pentru a permite persoanelor care sunt afectate prin luarea acestei măsuri să se adapteze la noile condiții.

(4) În cazul în care o piață transnațională identificată de Comisia Europeană, în conformitate cu art. 15 alin. (4) din Directiva-cadru, acoperă parțial sau total teritoriul României, ANCOM, împreună cu celelalte autorități naționale de reglementare în comunicații implicate, va realiza analizele de piață, va identifica furnizorii cu putere semnificativă pe piață și va decide în mod concertat cu aceste autorități asupra impunerii, menținerii, modificării sau retragerii obligațiilor specifice prevăzute la art. 92 alin. (3).

(5) Măsurile prevăzute la alin. (1) - (4) pot fi luate numai în urma parcurgerii procedurilor prevăzute la art. 97, 98 și 135.

Art. 94. -

(1) Un furnizor de rețele sau de servicii de comunicații electronice este considerat ca având putere semnificativă pe o anumită piață dacă, individual sau împreună cu alți asemenea furnizori, se bucură pe piața respectivă de o poziție echivalentă unei poziții dominante.

(2) Prin poziție dominantă pe o anumită piață se înțelege situația în care un furnizor de rețele sau de servicii de comunicații electronice este capabil, într-o măsură apreciabilă, să se comporte independent față de concurenți, clienți și consumatori.

(3) 2 sau mai mulți furnizori de rețele sau servicii de comunicații electronice pot fi considerați că dețin în comun putere semnificativă pe o piață relevantă dacă, chiar în absența unor legături structurale sau alte tipuri de legături între acești furnizori, aceștia operează pe o piață relevantă caracterizată de lipsa concurenței efective și în care niciun furnizor nu deține putere semnificativă individuală.

(4) Pentru a determina dacă 2 sau mai mulți furnizori de rețele sau de servicii de comunicații electronice dețin în comun putere semnificativă pe o piață relevantă, potrivit alin. (3), ANCOM ține seama de instrucțiunile prevăzute la art. 92 alin. (1) și de caracteristicile specifice ale pieței relevante supuse analizei. Dintre aceste caracteristici, printre altele, ANCOM poate avea în vedere:

a) concentrarea pieței:

b) elasticitatea scăzută a cererii;

c) cotele de piață similare;

d) barierele legale sau economice ridicate la intrarea pe piață;

e) integrarea pe verticală coroborată cu refuzul colectiv de furnizare;

f) absența puterii de contracarare a cumpărătorilor;

g) absența concurenței potențiale.

Art. 95. -

(1) Dacă un furnizor de rețele sau de servicii de comunicații electronice are putere semnificativă pe o anumită piață, el poate fi considerat a avea putere semnificativă și pe o piață aflată în strânsă legătură cu cea dintâi, cu condiția ca legăturile dintre cele două piețe să permită ca puterea de piață deținută pe una dintre piețe să fie utilizată pe cealaltă piață, determinând astfel o creștere a puterii de piață a furnizorului.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), ANCOM poate impune furnizorului cu putere semnificativă pe a doua piață una sau mai multe dintre obligațiile specifice prevăzute la art. 106, 107, 108 sau 110 și, în cazul în care aceste obligații nu sunt suficiente, una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute la secțiunea a 3-a a prezentului capitol.

Art. 96. -

(1) ANCOM realizează analize de piață în conformitate cu dispozițiile art. 93 și aplică procedura de notificare prevăzută la art. 97 cu privire la aceste proiecte de măsuri, astfel:

a) în termen de 3 ani de la data adoptării măsurilor pe baza analizei anterioare pe piața corespunzătoare. În mod excepțional, acest termen poate fi extins cu până la 3 ani, dacă ANCOM notifică o propunere justificată de prelungire Comisiei Europene, iar aceasta nu obiectează în termen de o lună de la transmiterea notificării;

b) în termen de 2 ani de la adoptarea unei noi recomandări de către Comisia Europeană, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (1) din Directiva-cadru, pentru piețele care nu au fost notificate anterior Comisiei.

(2) Dacă ANCOM nu a realizat analizele piețelor prevăzute în recomandarea adoptată potrivit art. 15 alin. (1) din Directiva- cadru în termenele prevăzute la alin. (1), poate solicita OAREC să-i furnizeze asistență în vederea finalizării analizei piețelor relevante și impunerii obligațiilor specifice corespunzătoare.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2), ANCOM notifică Comisiei Europene proiectele măsurilor corespunzătoare în termen de 6 luni, potrivit art. 97.

Art. 97. -

(1) După parcurgerea procedurii prevăzute la art. 135, cu excepția cazurilor prevăzute în recomandarea sau instrucțiunile adoptate potrivit art. 7b din Directiva-cadru, dacă ANCOM intenționează să ia o măsură dintre cele prevăzute la art. 92, 93, 100 sau 105, care ar afecta comerțul între statele membre ale Uniunii Europene, notifică în același timp Comisiei Europene, OAREC și autorităților naționale de reglementare în comunicații din celelalte state membre ale Uniunii Europene proiectul acestei măsuri, împreună cu motivele care stau la baza adoptării acesteia. Dispozițiile art. 121 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.

(2) După primirea comentariilor și observațiilor transmise de către Comisia Europeană, OAREC și celelalte autorități naționale de reglementare în comunicații din statele membre ale Uniunii Europene ori, în caz contrar, după expirarea unui termen de o lună de la notificare, ANCOM poate adopta măsura prevăzută la alin. (1).

(3) În cazul în care măsura prevăzută la alin. (1) are ca obiect identificarea unei piețe relevante diferite de cele identificate în recomandarea Comisiei Europene prevăzută la art. 15 alin. (1) din Directiva-cadru sau determinarea situației concurențiale pe o piață relevantă, în sensul existenței sau nu a unor furnizori de rețele ori de servicii de comunicații electronice cu putere semnificativă pe piață, și această măsură ar afecta comerțul între statele membre ale Uniunii Europene, iar comentariile și observațiile Comisiei Europene transmise ANCOM potrivit alin. (2) indică faptul că această măsură ar crea o barieră pentru piața unică sau existența unor rezerve serioase în ceea ce privește compatibilitatea acestei măsuri cu dreptul Uniunii Europene și, în special, cu obiectivele prevăzute la art. 4-61 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, ANCOM nu va putea adopta măsura propusă pentru o perioadă de două luni.

(4) În cazul în care Comisia Europeană, în perioada prevăzută la alin. (3), adoptă o decizie prin care solicită ANCOM retragerea notificării măsurii propuse, aceasta modifică sau retrage măsura propusă în termen de 6 luni de la data adoptării deciziei. Dacă ANCOM decide să modifice măsura propusă, realizează o nouă consultare publică, potrivit dispozițiilor art. 135, și renotifică proiectul măsurii.

(5) Cu excepția situațiilor prevăzute la alin. (3) și (4), ANCOM poate adopta măsura propusă, având în vedere comentariile și observațiile primite din partea Comisiei Europene, autorităților naționale de reglementare în comunicații din celelalte state membre ale Uniunii Europene și OAREC, în termenul prevăzut la alin. (2). Măsura adoptată va fi comunicată de către ANCOM Comisiei Europene și OAREC.

(6) Prin excepție de la prevederile alin. (1) - (5), atunci când este necesară intervenția urgentă, în vederea protejării concurenței și a intereselor utilizatorilor finali, ANCOM poate lua măsuri temporare, cu respectarea principiului proporționalității, comunicând în cel mai scurt timp aceste măsuri, împreună cu motivele care au stat la baza adoptării acestora, Comisiei Europene, autorităților naționale de reglementare în comunicații din celelalte state membre ale Uniunii Europene și OAREC.

(7) Prelungirea aplicării măsurilor prevăzute la alin. (6) sau aplicarea definitivă a acestora nu poate fi realizată decât în urma parcurgerii procedurii prevăzute la alin. (1) - (5).

Art. 98. -

(1) În cazul în care măsura pe care ANCOM intenționează să o adopte vizează impunerea, modificarea sau retragerea unei obligații specifice în conformitate cu art. 93 coroborat cu dispozițiile art. 100, 106-110 sau ale secțiunii a 3-a a prezentului capitol, autoritatea de reglementare nu poate adopta pentru o perioadă de 3 luni respectiva măsură dacă în termenul stabilit la art. 97 alin. (2) Comisia Europeană transmite o notificare asupra motivelor pentru care aceasta consideră că măsura ar crea o barieră pentru piața unică sau asupra existenței unor rezerve serioase în ceea ce privește compatibilitatea măsurii cu dreptul Uniunii Europene.

(2) În absența notificării prevăzute la alin. (1), ANCOM poate adopta măsura propusă, având în vedere comentariile și observațiile primite din partea Comisiei Europene, autorităților naționale de reglementare în comunicații din alte state membre ale Uniunii Europene și OAREC.

(3) În perioada prevăzută la alin. (1), ANCOM cooperează cu Comisia Europeană și OAREC pentru a identifica măsura cea mai eficientă și adecvată cu respectarea obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, ținând seama de punctele de vedere exprimate de persoanele interesate și de nevoia de a asigura o practică de reglementare armonizată.

(4) Dacă OAREC agreează opinia Comisiei Europene exprimată în notificarea transmisă potrivit alin. (1), ANCOM cooperează îndeaproape cu aceasta pentru a identifica cea mai eficientă și adecvată măsură. Înainte de expirarea perioadei de 3 luni, ANCOM poate:

a) să modifice sau să retragă măsura propusă, având în vedere notificarea Comisiei Europene și opinia OAREC;

b) să mențină măsura propusă.

(5) În termen de o lună de la adoptarea unei recomandări de către Comisia Europeană prin care solicită modificarea sau retragerea măsurii propuse sau a unei decizii de ridicare a rezervelor exprimate potrivit alin. (1), adoptate în perioada de o lună de la încetarea perioadei de 3 luni, ANCOM comunică Comisiei Europene și OAREC măsura adoptată. Această perioadă poate fi prelungită pentru a permite respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

(6) Dacă ANCOM decide să nu modifice sau să nu retragă măsura propusă în conformitate cu recomandarea Comisiei Europene prevăzută la alin. (5), transmite o justificare motivată.

(7) ANCOM poate retrage măsura propusă în orice etapă a procedurii stabilite de prezentul articol.

SECȚIUNEA a 2-a
Promovarea concurenței pe piețele de gros

Art. 99. -

Prevederile prezentei secțiuni nu sunt aplicabile accesului la rețelele și serviciile de comunicații electronice realizat de către utilizatorii finali.

PARAGRAFUL 1
Asigurarea accesului și interconectării

Art. 100. -

(1) Autoritatea de reglementare ia toate măsurile necesare pentru a încuraja și, acolo unde este cazul, a asigura, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, accesul și interconectarea în condiții adecvate, precum și interoperabilitatea serviciilor, exercitându-și atribuțiile într-un mod care să promoveze eficiența economică, concurența durabilă, investițiile eficiente și inovarea și să asigure maximizarea beneficiilor utilizatorilor finali.

(2) Măsurile adoptate potrivit alin. (1) pot viza, în special, impunerea următoarelor obligații, fără a aduce atingere măsurilor ce ar putea fi luate în conformitate cu prevederile art. 105 față de operatorii cu putere semnificativă pe piață:

a) obligații în sarcina operatorilor care controlează accesul la utilizatorii finali, inclusiv, acolo unde este cazul, obligația de a asigura interconectarea rețelelor acestora, dacă impunerea acestor obligații este necesară pentru asigurarea conectivității între utilizatorii finali;

b) în situații justificate și, în măsura în care acest lucru este necesar, obligații în sarcina operatorilor care controlează accesul la utilizatorii finali de a asigura interoperabilitatea serviciilor;

c) obligația operatorilor de a furniza accesul la interfețe de programare a aplicației sau ghidurile electronice de programe, în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii, dacă impunerea acestei obligații este necesară pentru a asigura accesul utilizatorilor finali la serviciile de difuzare în format digital a programelor de radio sau de televiziune.

(3) Obligațiile și condițiile impuse potrivit prevederilor alin. (1) și (2) trebuie să fie obiective, transparente, proporționale și nediscriminatorii, iar impunerea lor trebuie să se realizeze în urma parcurgerii procedurilor prevăzute la art. 97, 98 și 135.

(4) În luarea unei decizii în conformitate cu prezentul articol, autoritatea de reglementare va avea în vedere asigurarea unor condiții de acces și interconectare echivalente pentru servicii echivalente, precum și imposibilitatea condiționării încheierii acordului de acces sau de interconectare de acceptarea unor clauze care nu au legătură cu obiectul acordului.

PARAGRAFUL 2
Sistemele de acces condiționat și alte facilități

Art. 101. -

Sistemele de acces condiționat operate pe piață trebuie să aibă capacitatea tehnică necesară pentru un transcontrol cu costuri scăzute, care să permită operatorilor de rețele publice de comunicații electronice să dețină, la nivel local sau regional, controlul complet asupra serviciilor care utilizează astfel de sisteme de acces condiționat.

Art. 102. - Modificări (1)

Furnizorii de servicii de acces condiționat, indiferent de mijloacele de transmisie utilizate, care asigură accesul la serviciile de difuzare în format digital a programelor de radio și televiziune, de ale căror servicii de acces depind radiodifuzorii pentru a oferi servicii de radio și televiziune oricărui grup de potențiali consumatori de astfel de servicii, au obligația să ofere tuturor radiodifuzorilor, în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii, compatibile cu principiile dreptului concurenței, servicii tehnice care să permită recepționarea de către utilizatorii autorizați a serviciilor în format digital a programelor de radio și televiziune, prin intermediul decodoarelor administrate de furnizorii de servicii.

Art. 103. - Modificări (1)

Furnizorii de servicii de acces condiționat prevăzuți la art. 102 au obligația să țină evidența contabilă separată, în cadrul contabilității interne de gestiune, pentru activitățile legate de furnizarea de servicii de acces condiționat.

Art. 104. -

(1) Autoritatea de reglementare poate realiza analize de piață, în conformitate cu prevederile secțiunii 1 a prezentului capitol, în scopul menținerii, modificării sau retragerii condițiilor impuse furnizorilor de servicii de acces condiționat, în conformitate cu prevederile prezentului paragraf.

(2) Dacă, în urma analizei de piață realizate potrivit prevederilor alin. (1), ANCOM constată că unul sau mai mulți furnizori de servicii de acces condiționat nu au putere semnificativă pe piața relevantă, poate modifica sau retrage condițiile impuse acestora, numai în măsura în care:

a) accesul utilizatorilor finali la serviciile și programele de radio și televiziune prevăzute la art. 82 din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, nu va fi afectat în mod negativ în urma acestei modificări sau retrageri; și

b) această decizie nu are consecințe negative asupra concurenței efective de pe piața cu amănuntul a serviciilor de difuzare în format digital a programelor de radio și televiziune și de pe piața sistemelor de acces condiționat și a altor facilități asociate.

(3) Măsurile prevăzute la alin. (2) pot fi luate numai în urma parcurgerii procedurilor prevăzute la art. 97 și 135.

PARAGRAFUL 3
Obligații impuse furnizorilor cu putere semnificativă pe piețele de gros
Referințe (2)

Art. 105. -

(1) Dacă, în urma unei analize de piață realizate în conformitate cu prevederile secțiunii 1 a prezentului capitol, un operator este desemnat ca având putere semnificativă pe o piață relevantă de gros din sectorul comunicațiilor electronice, autoritatea de reglementare impune acestuia, în mod corespunzător, una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute la art. 106-110.

(2) În măsura în care legea nu dispune altfel și fără a se aduce atingere prevederilor art. 13, art. 24 alin. (2) lit. h), art. 71, 73, 75, 100 și 101-104, cadrului legal privind exercitarea dreptului de acces pe proprietăți, dispozițiilor relevante ale Legii nr. 506/2004, cu completările ulterioare, sau obligațiilor rezultate din acordurile internaționale la care România este parte, autoritatea de reglementare nu poate impune obligațiile prevăzute la art. 106-110 operatorilor care nu au fost desemnați ca având putere semnificativă pe piață potrivit alin. (1).

(3) În cazuri excepționale, dacă autoritatea de reglementare intenționează să impună în sarcina unui operator desemnat ca având putere semnificativă pe piață potrivit alin. (1) alte obligații în legătură cu accesul și interconectarea decât cele prevăzute la art. 106-110, aceasta transmite Comisiei Europene o solicitare în acest sens. Decizia Comisiei Europene de autorizare sau de respingere a măsurii propuse se publică pe pagina de internet a ANCOM.

(4) Obligațiile impuse în conformitate cu prevederile alin. (1) și (3) trebuie să se bazeze pe natura problemei identificate, să fie proporționale și justificate, având în vedere obiectivele autorității de reglementare prevăzute la art. 4-61 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, iar impunerea acestora trebuie să se realizeze în urma parcurgerii procedurilor prevăzute la art. 97, 98 și 135.

(5) Atunci când este necesară impunerea unor obligații pentru respectarea unor acorduri internaționale, măsurile prin care se impun, se modifică sau se retrag astfel de obligații în legătură cu accesul sau interconectarea se notifică Comisiei Europene, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 97.

Art. 106. - Jurisprudență

(1) ANCOM poate impune operatorilor, în conformitate cu prevederile art. 105, obligații de transparență în legătură cu interconectarea rețelelor publice de comunicații electronice ori cu accesul la aceste rețele sau la facilitățile asociate. Aceste obligații pot viza aducerea la cunoștința publicului a anumitor informații, precum specificații tehnice, caracteristici ale rețelei, informații contabile și tarife practicate, modalități și condiții de furnizare și utilizare a serviciilor, inclusiv orice condiții care limitează accesul sau utilizarea serviciilor și aplicațiilor, cu respectarea cadrului legal în vigoare.

(2) În cazul în care unui operator i-au fost impuse obligații de nediscriminare, autoritatea de reglementare poate impune acelui operator obligația de a publica o ofertă de referință care trebuie să fie suficient de detaliată pentru a asigura că solicitanții nu trebuie să plătească pentru resurse care nu sunt necesare serviciului pe care l-au solicitat.

(3) Oferta de referință va cuprinde o descriere suficient de detaliată a serviciilor oferite, potrivit necesităților pieței, precum și condițiile tehnice și comerciale, inclusiv de preț, corespunzătoare fiecăruia dintre aceste servicii.

(4) Autoritatea de reglementare poate impune modificări ale ofertei de referință, pentru a asigura implementarea corespunzătoare a obligațiilor impuse în conformitate cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență.

(5) Autoritatea de reglementare poate preciza ce informații trebuie aduse la cunoștința publicului, nivelul de detaliu cerut și modalitatea de publicare.

(6) În cazul în care unui operator i s-au impus obligații, potrivit art. 109, în legătură cu furnizarea accesului la elemente de infrastructură, autoritatea de reglementare impune acestuia obligația de a publica o ofertă de referință, care va conține cel puțin elementele prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 107. - Jurisprudență

Autoritatea de reglementare poate impune operatorilor, în conformitate cu prevederile art. 105, obligații de nediscriminare în legătură cu interconectarea rețelelor ori cu accesul la aceste rețele sau la facilitățile asociate, prin care să se asigure, în special, că operatorii:

a) aplică condiții echivalente în circumstanțe echivalente altor persoane care furnizează servicii echivalente;

b) pun la dispoziția terților servicii și informații în aceleași condiții, inclusiv în ceea ce privește calitatea, cu cele oferite pentru propriile servicii sau pentru serviciile furnizate filialelor, sediilor secundare ori partenerilor lor.

Art. 108. - Referințe (1)

(1) ANCOM poate impune operatorilor, în conformitate cu prevederile art. 105, obligații privind evidența contabilă separată, în cadrul contabilității interne de gestiune, pentru anumite activități care au legătură cu interconectarea rețelelor ori cu accesul la aceste rețele sau la facilitățile asociate.

(2) Autoritatea de reglementare poate, în special, să impună unui operator integrat pe verticală să urmărească distinct în evidența corespunzătoare tarifele la vânzarea de gros și tarifele de transfer intern, pentru a asigura, între altele, îndeplinirea obligației de nediscriminare impuse în conformitate cu prevederile art. 107 sau pentru a împiedica subvenționarea încrucișată. Autoritatea de reglementare poate stabili formatul și metodologia contabilă ce trebuie utilizate în vederea respectării acestei obligații, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(3) Pentru a facilita verificarea îndeplinirii obligațiilor de transparență și de nediscriminare, autoritatea de reglementare poate să impună operatorilor obligația de a furniza, la cerere, înregistrări contabile, inclusiv date provenind de la terți privitoare la venituri, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(4) În scopul promovării unei piețe deschise și concurențiale, autoritatea de reglementare poate publica informațiile contabile obținute, în condițiile legii.

Art. 109. - Jurisprudență

(1) Autoritatea de reglementare poate impune operatorilor, în conformitate cu prevederile art. 105, obligația de a permite accesul și utilizarea unor elemente specifice ale rețelei ori unor facilități asociate, în special în cazul în care se consideră că refuzul de a acorda accesul ori impunerea unor clauze care au efect similar ar conduce la împiedicarea dezvoltării unei piețe concurențiale la nivel cu amănuntul sau la prejudicierea intereselor utilizatorilor finali. Jurisprudență

(2) Obligațiile prevăzute la alin. (1) pot viza, printre altele:

a) acordarea către un terț a dreptului de acces la elemente specifice ale rețelei sau la facilități asociate, inclusiv a accesului la elementele de rețea care nu sunt active și a accesului necondiționat la bucla locală, în vederea asigurării, printre altele, a furnizării serviciilor de selectare sau preselectare a transportatorului, precum și a revânzării serviciului de acces la rețea;

b) negocierea, cu bună-credință, cu orice terț care solicită accesul;

c) neretragerea dreptului de acces deja acordat;

d) furnizarea anumitor servicii, prin vânzarea de gros a acestora, în vederea revânzării de către terți;

e) acordarea accesului liber la interfețele tehnice, protocoalele sau alte tehnologii esențiale care sunt indispensabile pentru interoperabilitatea serviciilor, inclusiv a serviciilor de rețele virtuale;

f) furnizarea colocării sau a altor forme de utilizare partajată a facilităților asociate;

g) furnizarea unor servicii determinate, necesare pentru asigurarea interoperabilității serviciilor destinate utilizatorilor finali, inclusiv a resurselor destinate serviciilor de rețele inteligente sau a serviciului de roaming în rețelele mobile;

h) acordarea accesului la sistemele de asistență operațională sau la alte sisteme software similare, necesare pentru asigurarea unei concurențe loiale în furnizarea serviciilor;

i) interconectarea rețelelor sau a elementelor rețelelor;

j) acordarea accesului la serviciile asociate, precum serviciile de localizare, identificare și prezență.

(3) ANCOM poate atașa obligațiilor prevăzute la alin. (1) condiții referitoare la echitatea, rezonabilitatea și celeritatea îndeplinirii acestora. Jurisprudență

(4) La impunerea obligațiilor prevăzute la alin. (1), autoritatea de reglementare ia în considerare, în special:

a) viabilitatea tehnică și economică a utilizării sau instalării unor facilități alternative, în condițiile gradului de dezvoltare a pieței, pe baza naturii și tipului interconectării sau accesului în cauză, inclusiv viabilitatea asigurării altor forme de acces în amonte, cum ar fi accesul la canalizație;

b) fezabilitatea furnizării accesului solicitat, în funcție de capacitatea disponibilă;

c) investiția inițială realizată de proprietarul infrastructurii, având în vedere atât investițiile publice realizate, cât și riscurile implicate în angajarea unei asemenea investiții;

d) necesitatea promovării concurenței pe termen lung, îndeosebi a concurenței eficiente din punct de vedere economic, bazate pe infrastructuri;

e) existența anumitor drepturi de proprietate intelectuală, dacă este cazul;

f) furnizarea de servicii paneuropene.

(5) Atunci când impune obligațiile prevăzute de prezentul articol, ANCOM poate stabili și condițiile tehnice sau operaționale pe care furnizorul sau beneficiarii accesului trebuie să le îndeplinească în vederea asigurării unor condiții normale de exploatare a rețelei. Obligațiile referitoare la respectarea anumitor standarde tehnice sau specificații vor fi stabilite cu respectarea dispozițiilor art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

Art. 110. - Jurisprudență

(1) Dacă o analiză de piață realizată în condițiile legii indică absența concurenței efective, care presupune că operatorul în cauză este capabil să mențină tarifele la un nivel excesiv de înalt sau că diferența dintre tarifele pentru serviciile cu amănuntul și tarifele de gros percepute furnizorilor care oferă servicii cu amănuntul similare este de așa natură încât produce efecte anticoncurențiale, în detrimentul utilizatorilor finali, atunci autoritatea de reglementare poate, în conformitate cu prevederile art. 105, să impună obligații referitoare la recuperarea costurilor și controlul tarifelor, inclusiv obligații de fundamentare a tarifelor în funcție de costuri și obligații privind implementarea unor sisteme de contabilitate a costurilor, pentru furnizarea anumitor forme de acces sau de interconectare. În vederea încurajării investițiilor, îndeosebi a celor în rețelele de generație viitoare, autoritatea de reglementare ia în considerare investiția eficientă făcută de operatorul în cauză și va permite existența unei rate rezonabile de recuperare a capitalului investit, ținând seama de riscurile specifice asociate unui proiect nou de investiții în rețea.

(2) Orice mecanism de acoperire a costurilor sau orice metodologie de tarifare, impuse/impusă în condițiile alin. (1), trebuie să promoveze eficiența economică și concurența și să maximizeze beneficiul consumatorilor. În acest scop, autoritatea de reglementare poate să ia în considerare tarifele practicate pe piețele concurențiale comparabile.

(3) În cazul în care un operator are obligația să își fundamenteze tarifele în funcție de costuri, proba faptului că tarifele respective sunt determinate în funcție de costuri, inclusiv o rată rezonabilă de recuperare a investiției, se află în sarcina operatorului în cauză. În vederea calculării costului furnizării eficiente a serviciilor, autoritatea de reglementare poate utiliza sisteme de contabilitate a costurilor, altele decât cele utilizate de operator. Autoritatea de reglementare poate cere unui operator să furnizeze toate informațiile care au stat la baza determinării unor tarife și poate impune, dacă este cazul, ajustări ale acestora.

(4) În cazul în care controlul tarifelor se realizează prin impunerea implementării unui sistem de contabilitate a costurilor, descrierea acestui sistem trebuie făcută publică, indicându-se cel puțin principalele categorii în care sunt grupate costurile și regulile utilizate pentru alocarea costurilor. Îndeplinirea obligațiilor de implementare a sistemului contabil trebuie auditată anual de un organism independent, rezultatele acestui audit urmând să fie publicate în condițiile stabilite de autoritatea de reglementare.

Art. 111. -

(1) În cazuri excepționale, atunci când autoritatea de reglementare consideră că obligațiile impuse în temeiul art. 106-110 nu sunt suficiente pentru a asigura concurența efectivă și că există în continuare probleme concurențiale importante și persistente în ceea ce privește furnizarea la nivelul piețelor de gros a anumitor servicii de acces, aceasta poate impune operatorilor integrați pe verticală, cu respectarea prevederilor art. 105 alin. (3), obligația de a transfera activitățile aferente furnizării la nivelul piețelor de gros a unor servicii de acces relevante unei entități economice care funcționează independent.

(2) Entitatea economică prevăzută la alin. (1) va avea obligația de a furniza servicii de acces tuturor solicitanților, inclusiv altor entități din cadrul societății-mamă, utilizând aceleași sisteme și procese și respectând aceleași durate, termene și condiții, inclusiv referitoare la tarife și la nivelul serviciilor furnizate.

(3) Atunci când autoritatea de reglementare intenționează să impună obligația de separare funcțională, aceasta transmite Comisiei Europene o propunere care cuprinde:

a) dovezi care să susțină concluziile autorității de reglementare, astfel cum acestea sunt prevăzute la alin. (1);

b) o evaluare motivată care să arate că, pentru o perioadă rezonabilă, nu există sau există premise reduse pentru concurența bazată pe infrastructuri, efectivă și sustenabilă;

c) o analiză a impactului preconizat asupra autorității de reglementare, asupra operatorului, în special asupra forței de muncă a operatorului căruia i se impune această obligație, asupra pieței de comunicații electronice în general și asupra stimulentelor pentru investiții pe această piață, în special în ceea ce privește necesitatea asigurării coeziunii sociale și teritoriale, precum și a impactului asupra altor părți interesate, în special impactul preconizat asupra concurenței și orice efecte potențiale asupra consumatorilor;

d) o analiză care justifică de ce impunerea acestei obligații ar reprezenta modalitatea cea mai eficientă de a pune în aplicare obligațiile impuse pentru a remedia problemele concurențiale identificate.

(4) Proiectul unei măsuri care vizează impunerea obligației de separare funcțională cuprinde următoarele elemente:

a) natura și gradul exact de separare, menționând în special statutul juridic al entității economice separate;

b) identificarea activelor entității economice separate și a serviciilor care urmează să fie furnizate de aceasta;

c) clauze privind conducerea entității care să asigure independența personalului acesteia, precum și structura corespunzătoare a sistemului de stimulente și de remunerare;

d) reguli care să asigure respectarea obligațiilor impuse;

e) reguli care să asigure transparența procedurilor operaționale, în special față de celelalte părți interesate;

f) procedura de monitorizare a îndeplinirii obligațiilor, inclusiv prin publicarea unui raport anual.

(5) Pe baza deciziei Comisiei Europene de autorizare a măsurilor propuse, potrivit art. 105 alin. (3), ANCOM realizează o analiză coordonată a diferitelor piețe asociate rețelei de acces, în conformitate cu prevederile secțiunii 1 a prezentului capitol. Pe baza acestei analize, autoritatea de reglementare impune, menține, modifică sau retrage obligațiile specifice, cu respectarea prevederilor art. 97, 98 și 135.

(6) Operatorului căruia i s-a impus obligația de separare funcțională i se pot impune oricare dintre obligațiile prevăzute la art. 106-110 pe piețele relevante pe care a fost desemnat ca având putere semnificativă sau oricare alte obligații autorizate de Comisia Europeană, potrivit art. 105 alin. (3).

Art. 112. -

(1) Fără a aduce atingere obligațiilor care le incumbă în ceea ce privește operațiunile de concentrare economică, operatorii integrați pe verticală care, în conformitate cu dispozițiile secțiunii 1 a prezentului capitol, au fost desemnați ca având putere semnificativă pe una sau mai multe piețe relevante din sectorul comunicațiilor electronice și care intenționează să transfere o parte substanțială ori totalitatea activelor aferente rețelei de acces unei persoane juridice distincte, controlată, direct sau indirect, de un proprietar diferit, sau să înființeze o entitate economică separată prin intermediul căreia să asigure altor furnizori care activează la nivelul pieței cu amănuntul, inclusiv propriei sale activități cu amănuntul, servicii de acces echivalente au obligația de a informa autoritatea de reglementare, în avans și într-un termen rezonabil, cu privire la această intenție, pentru a permite autorității de reglementare să evalueze, conform alin. (4), efectele măsurilor planificate.

(2) Orice modificare a intențiilor comunicate conform prevederilor alin. (1), precum și rezultatul final al măsurilor planificate vor fi transmise în cel mai scurt timp autorității de reglementare.

(3) Operatorul prevăzut la alin. (1) are obligația de a transmite autorității de reglementare toate informațiile necesare pentru evaluarea impactului măsurilor planificate.

(4) În cel mult 12 luni de la data primirii informării prevăzute la alin. (1) sau a modificărilor comunicate potrivit alin. (2), autoritatea de reglementare evaluează efectul măsurilor planificate asupra obligațiilor specifice impuse în conformitate cu prevederile prezentului capitol. În acest scop, autoritatea de reglementare realizează o analiză coordonată a diferitelor piețe asociate rețelei de acces, putând impune, menține, modifica sau retrage una ori mai multe dintre obligațiile prevăzute de prezentul capitol, cu respectarea procedurilor prevăzute la art. 97, 98 și 135.

(5) În vederea atingerii obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, ANCOM poate solicita modificarea măsurilor planificate.

(6) Persoanei juridice sau entității economice rezultate în urma aplicării măsurilor prevăzute la alin. (1), indiferent de statutul juridic al acesteia, i se pot impune oricare dintre obligațiile prevăzute la art. 106-110 pe piețele relevante pe care a fost desemnată ca având putere semnificativă sau oricare alte obligații autorizate de Comisia Europeană, potrivit art. 105 alin. (3).

(7) Măsurile adoptate de ANCOM conform dispozițiilor prezentului articol vor avea în vedere, acolo unde este cazul, obligațiile impuse de către Consiliului Concurenței în cadrul procedurii de autorizare a concentrărilor economice.

SECȚIUNEA a 3-a
Promovarea concurenței pe piețele cu amănuntul

Art. 113. -

(1) Dacă, în urma unei analize de piață realizate în conformitate cu prevederile secțiunii 1 a prezentului capitol, ANCOM stabilește că, pe o anumită piață la nivelul furnizării serviciilor cu amănuntul, nu există concurență efectivă, iar obligațiile impuse în conformitate cu prevederile art. 106-110 nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, aceasta poate impune furnizorilor cu putere semnificativă pe piața respectivă, în mod corespunzător, obligațiile necesare în scopul protejării intereselor utilizatorilor finali și al promovării unei concurențe efective.

(2) Obligațiile impuse de ANCOM potrivit alin. (1) pot include:

a) interzicerea practicării de prețuri excesive în raport cu costurile pe care le implică furnizarea serviciilor;

b) interzicerea practicării unor prețuri de ruinare, având ca efect limitarea intrării pe piață sau restrângerea concurenței;

c) interzicerea favorizării nejustificate a anumitor utilizatori finali în comparație cu alții;

d) interzicerea condiționării furnizării serviciului de acceptarea de către utilizatorii finali a unor prestații suplimentare, fără legătură cu serviciul solicitat.

(3) ANCOM poate impune, de asemenea, unui furnizor cu putere semnificativă pe o piață cu amănuntul:

a) plafoane tarifare sau formule de control al creșterii tarifelor la furnizarea serviciilor cu amănuntul;

b) măsuri de control al tarifelor individuale;

c) măsuri de fundamentare a tarifelor în funcție de costuri sau pe baza prețurilor ori tarifelor practicate pe piețe comparabile.

(4) Obligațiile impuse potrivit prezentului articol trebuie să fie corespunzătoare naturii problemei identificate, proporționale și necesare pentru atingerea obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

Art. 114. -

(1) Atunci când este adecvat și necesar, ANCOM impune acelor furnizori cărora le-au fost impuse obligații potrivit art. 113 obligația de a implementa un sistem de contabilitate a costurilor. ANCOM poate stabili formatul și metodologia contabilă ce vor fi folosite.

(2) Îndeplinirea obligațiilor de implementare a sistemului de contabilitate a costurilor trebuie auditată anual de un organism independent, rezultatele acestui audit urmând să fie publicate în condițiile stabilite de autoritatea de reglementare.

Art. 115. -

ANCOM nu impune obligațiile stabilite de prezenta secțiune pe anumite piețe geografice sau pentru anumite categorii de utilizatori, dacă stabilește că există concurență efectivă.

Acesta este un fragment din Ordonanța de urgență nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Ordonanță de urgență 111/2011:
Dispoziții generale
Autorizarea furnizării de rețele și servicii de comunicații electronice
Regimul juridic al resurselor limitate necesare pentru furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice
Securitatea și integritatea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice
Drepturile utilizatorilor finali
Serviciul universal
Promovarea concurenței pe piață
Soluționarea litigiilor
Furnizarea de informații
Tariful de monitorizare
Consultare, transparență și informare
Supraveghere, control și sancțiuni
Dispoziții tranzitorii și finale
;
se încarcă...