Universul Juridic nr. 6/2018

Arbitrabilitatea litigiilor izvorâte din contracte administrative
de Anca Niță

15 iunie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

I. Considerații introductive

Teoria contractelor administrative își are sorgintea în dreptul francez, inițiatorul teoriei fiind profesorul Gaston Jeze, care a sistematizat deciziile jurisprudenței Consiliului de stat - tribunal administrativ în judecarea litigiilor dintre particulari și administrația publică.

Contractul administrativ este, așadar, creație a dreptului francez și are în centru noțiunea de "interes general" și "serviciu universal"; ne aflăm în prezența unui contract administrativ atunci când "una dintre părți este o autoritate publică, iar contractul conține dispoziții care derogă de la regulile comune ale dreptului privat - așa numitele clauze exorbitante, care au rolul de a asigura o poziție supraordonată a autorității publice".

Jurisprudența franceză a subliniat faptul că aceste caractere pot fi extinse și la situații în care niciuna din părțile contractante nu este o autoritate publică, căci caracterul contractului nu se stabilește în funcție de calitatea de autoritate publică a uneia dintre părți, ci în funcție de obiectul contractului. La fel, doctrina franceză arată că participarea la realizarea unui serviciu public poate fi un criteriu care califică un contract ca fiind unul administrativ, chiar dacă este încheiat între persoane private și nu conține clauze exorbitante și că toate contractele menționate în Codul achizițiilor publice, sunt contracte administrative.

Doctrina românească, iar mai apoi legislația, a preluat noțiunea de contract administrativ, dar nu au reușit să o contureze suficient de precis și nici să o utilizeze în mod coerent.

Problemele cadrului legislativ românesc, inclusiv în domeniul administrației publice, sunt cunoscute de autoritățile statului, necesitatea raționalizării și sistematizării reglementărilor fiind semnalată în contextul impus de Uniunea Europeană, care pune un accent deosebit pe "buna guvernare" și "o reglementare inteligentă".

Intenția Guvernului României de a codifica cadrul legal din domeniul administrației publice, prin intermediul unui Cod administrativ și al unui Cod de procedură administrativă, a fost statuată încă din anul 2001 și reiterată în "Strategia pentru consolidarea administrației publice 2014-2020"(1).

Cod de procedură administrativă se află încă în stadiu de proiect, deși Tezele Prealabile au fost aprobate prin H.G. nr. 1360/2008(2).

Codul de procedură are în vedere dreptul comparat și experiența altor state, cu sisteme administrative destul de diverse (Portugalia, Austria, SUA, Spania, Polonia, Germania, Grecia etc.), iar structura sa este concepută astfel încât să răspundă nevoii de reglementare unitară a unor aspecte esențiale în funcționarea administrației publice. Astfel, proiectul Codului de procedură administrativă cuprinde dispoziții generale, cum ar fi obiectul de reglementare, înțelesul unor termeni (autoritate publică, activitate administrativă, act administrativ, drept subiectiv și interes legitim etc.), urmată de detalierea procedurii administrative. Sunt tratate principiile generale, părțile procedurii, regimul juridic al competenței, controlul administrativ, formele acestuia și principiile după care se exercită. Finalul proiectului este dedicat căilor de atac pe cale administrativă a actelor administrative: recursul administrativ și jurisdicțiile administrative speciale etc.

Proiectul dedică o parte importantă unei instituții juridice centrale a dreptului administrativ: actul administrativ, reglementează operațiunile administrative, precum și regimul general al contractelor administrative.

Astfel - în cuprinsul Titlului VII - Contractele administrative, sunt precizate criterii de calificare a unui contract ca fiind administrativ, și efectele juridice ale acestei calificări.

Art. 154 - cu denumirea marginală "Dispoziții generale. Definire" -, prevede:

(1) Autoritățile publice pot încheia contracte administrative sau contracte de drept privat.

(2) Contractul administrativ reprezintă acordul de voință cu caracter bi sau multilateral, în care cel puțin o parte este o autoritate publică, prin care se urmărește satisfacerea unui interes public și căruia i se aplică un regim juridic special, de drept administrativ.

(3) Contractele administrative se încheie în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute.

Condiții pentru calificarea juridică sunt prezentate în cuprinsul art. 155, iar modalitățile de calificare ale contractului administrativ și efectele unei atare calificări sunt detaliate în cuprinsul art. 156(3) și, respectiv, în art. 157(4).

Natura juridică - în egală măsură complexă și controversată a contractului administrativ a făcut ca ea să fie revendicată atât de specialiști în drept public, cât și de cei în drept privat.

Prima lege a contenciosului administrativ de după 1989, respectiv Legea nr. 29/1990(5) nu consacra competența instanței de contencios administrativ în privința soluționării litigiilor izvorâte din contractele administrative și nici nu asimila contractul administrativ actului administrativ.

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004(6) - modificată și completată prin Legea nr. 262/2007(7), nu oferă o definiție a contractului administrativ, asimilându-l însă actului administrativ, prin dispoziția expresă cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. c), teza finală(8).

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...