Universul Juridic nr. 5/2018

Moștenirea legală. Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor
de Clarisa Violeta Baluță

03 mai 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Introducere

Pentru a prezenta istoricul dreptului la moștenire, nu putem vorbi doar despre cei 100 de ani de la Marea Unire din 1918, ci ar trebui să ne întoarcem mult în timp, la popoarele mai vechi ca romanii, chiar la Codul lui Hammurabi și în Legea lui Manuc, poate cele mai vechi documente cunoscute pe această linie.

În vechiul drept românesc, dreptul la moștenire este înfățișat și în perioada în care viața poporului român era guvernată de obiceiul pământului, instituția familiei reflectând puternic, legătura omului cu pământul.

Însă instituția moștenirii cunoaște cea mai mare reglementare odată cu intrarea în vigoare a vechiului Cod Civil din 1864, dar și 80 de ani mai târziu prin Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor, acte normative ce recunosc soțului supraviețuitor o vocație succesorală, fiecare dintre ele într-o formă ușor diferită.

Întodeauna legiuitorul a încercat să-i acorde o atenție sporită acestui moștenitor, soțului supraviețuitor, din prisma relațiilor pe care acesta le-a avut cu defunctul.

Codul Civil impune acestuia o condiție negativă, dar și esențială am putea spune, îndemnați de faptul că nu trebuie să existe o hotărâre de divorț, pentru ca soțul supraviețuitor să vină la moștenire cu celelalte clase succesorale.

2. Condiții de succesiune

Pentru a putea moșteni, soțul supraviețuitor trebuie să îndeplinească condițiile generale prevăzute de Noul Cod Civil și condiția specială de a fi căsătorit cu decedatul la data succesiunii (art. 970 Noul Cod Civil), ceea ce presupune existența unui certificat de căsătorie valabil (articolul 289 NCC)(1). Indiferent de durata, conviețuirea, parteneriatul între două persoane, nu conferă dreptul legal general în urmă succesorul decedatului(2).

Conform noului Cod civil, căsătoria este dizolvată de la data la care o instanță a pronunțat prin hotărâre definitivă divorțul. În cazurile în care divorțul este obținut fie prin înțelegere reciprocă între soți, fie prin intermediul unei persoane ori proceduri administrative sau notariale, căsătoria este considerată dizolvată de la data la care a fost eliberat un certificat de divorț (articolul 375 și art. 382 NCC), statutul de soț încetând la data respectivă. "În cazul în care decesul de cujus a avut loc în timpul procedurilor de divorț, căsătoria este dizolvată de drept prin moarte, iar soțul supraviețuitor are dreptul la succesiunea soțului decedat"(3).

De asemenea, căsătoria poate fi dizolvată retroactiv pentru căsătoriile fără voie; în astfel de cazuri, se consideră că statutul de soț nu a existat niciodată. În cazul căsătoriilor putative (articolul 304 NCC), soțul de bună credință la încheierea unei căsătorii nule sau anulate păstrează statutul de soț într-o căsătorie valabilă și va avea dreptul la succesiune a soțului supraviețuitor, până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă(4).

3. Drepturile soțului moștenitor prevăzute de legiuitor în Vechiul Cod Civil

Vechiul Cod Civil recunoaște soțului dreptul succesoral prezentând două situații distincte, și anume:

• cea prevăzută de dispozițiile art. 652 alin. (2) și art. 679 Cod Civil, conform cărora moștenirea revine soțului supraviețuitor cu condiția de a nu exista moștenitori legitimi sau naturali;

• cea de-a doua condiție este reprezentată de prevederile art. 684 Cod Civil, care recunosc văduvei sărace anumite drepturi succesorale pentru care vine în concurs cu celelalte clase de moștenitori ale defunctului.

În prima ipoteză, prevederile art. 679 Cod Civil(5), arată că soțul supraviețuitor trebuie să îndeplinească condițiile cerute oricărui moștenitor, iar defunctul să nu fi dispus de bunurile ce formau obiectul moștenirii prin testament, astfel dreptul acestuia rămânând fără obiect.

Pe lângă acestea, legiuitorul a impus și trei condiții speciale:

1. Ca defunctul să nu aibă rude în grad succesibil.

Din interpretarea dispozițiilor putem înțelege că prima condiție necesară a fi îndeplinită de către soțul supraviețuitor este ca defunctul să nu fi avut succesbili până la gradul al XII-lea.

2. La momentul decesului, căsătoria să nu fi fost desfăcută prin divorț.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...