Universul Juridic nr. 4/2018

Confiscarea extinsă incongruențe în transpunerea Directivei 2014/42/UE
de Dan Moroșan

20 aprilie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Confiscarea extinsă anterior implementării Directivei 2014/42/UE

Instituția confiscării extinse - o deja veche, dar nouă măsură de siguranță în dreptul nostru, a apărut într-o formă inițială sub egida Legii nr. 63/2012(1) pentru modificarea și completarea Codului penal al României și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, având ca scop transpunerea (cu întârziere(2)) în dreptul național a Deciziei Cadru 2005/212/JAI(3), din 24 februarie 2005, privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea.

Rațiunea reglementării la nivel european și implicit la nivel național a fost stipulată în cuprinsul preambulului Deciziei Cadru și aceasta a avut ca idee primordială necesitatea combaterii criminalității organizate transfrontaliere prin negarea produsului final, respectiv a produsului scopului lucrativ pentru care aceste organizații au fost create. Mai simplu spus, la nivelul Uniunii Europene s-a apreciat că fenomenul infracțional trebuie descurajat nu numai prin aplicarea unor pedepse cu un principal efect punitiv, dar acestea trebuie însoțite și de privarea infractorilor de toate beneficiile patrimoniale obținute ca urma a activităților infracționale. Ca atare, aceștia nu ar trebui deposedați doar de bunurile care au legătură cu o anumită infracțiune specifică (confiscare specială), dar sancțiunea ar trebui să cuprindă și restul bunurilor obținute de aceștia din săvârșirea altor infracțiuni din trecut ce prezintă o legătură cel puțin în persoana celui condamnat (echivalentul confiscării extinse).

Transpunerea instrumentului european s-a realizat cu privire la art. 3 al Deciziei Cadru, conform căruia, statele membre aveau obligația de a reglementa atribuții de confiscare sporită, întru-unul dintre cele trei modalități alternative, cu privire la cel puțin o serie de infracțiuni enumerate în cuprinsul aceluiași articol - infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege să fie cel puțin 4 ani, iar acestea să fie susceptibile să genereze câștiguri financiare. Astfel, o primă variantă ar fi fost confiscarea bunurilor în cazul în care o instanță națională este convinsă pe deplin, pe baza unor fapte specifice, că bunurile respective sunt rezultatul unor activități infracționale desfășurate de persoana condamnată în cursul unei perioade anterioare condamnării pentru lista de infracțiuni prevăzută la alin. (1) al art. 3, perioadă care este considerată rezonabilă de către instanță. A doua variantă era similară celei dintâi, cu precizarea că bunurile confiscate extins ar trebui să rezulte nu din orice activități infracționale, ci din activități infracționale similare celei pentru care s-a pronunțat soluția de condamnare. În fine, a treia variantă a reglementării era confiscarea în cazul în care se stabilește că valoarea bunurilor este disproporționată în raport cu veniturile legale ale persoanei condamnate și o instanță națională este convinsă pe deplin, pe baza unor fapte specifice, că bunurile respective sunt rezultatul unor activități infracționale desfășurate de persoana condamnată. În acest sens, trebuie făcută precizarea că alin. (3) al aceluiași art. 3 prevede că fiecare stat membru poate avea în vedere luarea măsurilor necesare pentru a-i permite acestuia să confiște, în tot sau în parte, în conformitate cu condițiile prevăzute la alin. (1) și (2), bunurile obținute de asociații persoanei respective și bunurile transferate unei persoane juridice asupra căreia persoana respectivă exercită, fie acționând de una singură, fie în colaborare cu asociații săi, o influență determinantă. Aceste dispoziții sunt valabile și în cazul în care persoana respectivă primește o parte importantă din veniturile persoanei juridice.

În forma incipientă, respectiv în cuprinsul vechiului Cod Penal, confiscarea extinsă a fost reglementată la art. 1182 în următoarea manieră:

(1) Sunt supuse confiscării și alte bunuri decât cele menționate la art. 118, în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea uneia dintre următoarele infracțiuni, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material și pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 5 ani sau mai mare:

a) proxenetism;

b) infracțiuni privind traficul de droguri și de precursori;

c) infracțiuni privind traficul de persoane;

d) infracțiuni la regimul frontierei de stat a României;

e) infracțiunea de spălare a banilor;

f) infracțiuni din legislația privind prevenirea și combaterea pornografiei;

g) infracțiuni din legislația privind prevenirea și combaterea terorismului;

h) asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni;

i) infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori de aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup;

j) infracțiuni contra patrimoniului;

k) infracțiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive și materiilor explozive;

l) falsificarea de moneda sau alte valori;

m) divulgarea secretului economic, concurență neloială, nerespectarea dispozițiilor privind operațiile de import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispozițiilor privind importul de deșeuri și reziduuri;

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...