Universul Juridic nr. 4/2018

Clauza de preciput - natura juridică
de Mălina-Alexandra Șerban

16 aprilie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Clauza de preciput - origine și reglementare

Etimologic, "preciput" provine din latinescul praecipio, ere, însemnând "a apuca înainte"(1). Clauza de preciput din legislația națională își are originea în prevederile dreptului francez, transpunând modelul acestuia cu unele modificări. Această instituție își găsește reglementarea în art. 333 Cod civil care prevede în alin. (1) că "prin convenție matrimonială se poate stipula ca soțul supraviețuitor să preia fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deținute în devălmășie sau în coproprietate".

Obiectul clauzei de preciput constă "în unul sau mai multe bunuri comune, bunuri ce se impun a fi individualizate în cuprinsul convenției matrimoniale"(2) sau altfel spus bunuri privite ut singuli. Alin. (1) teza a II-a art. 333 C. civ. conferă clauzei de preciput atât caracter unilateral, cât și caracter bilateral, astfel aceasta poate fi stipulată în beneficiul fiecăruia dintre soți sau numai în beneficiul unuia dintre ei.

Important de menționat este faptul că prin instituirea clauzei de preciput nu poate fi adusă atingere drepturilor creditorilor comuni ai soților, bunurile obiect al clauzei nefiind insesizabile, adică pot fi urmărite și executate silit de către aceștia.

Actualul Cod civil instituie în art. 333 alin. (4) o serie de cazuri ce atrag caducitatea clauzei de preciput, și anume atunci când comunitatea încetează în timpul vieții soților prin divorț, anularea ori nulitatea căsătoriei. Un alt caz de caducitate îl constituie predecesul soțului beneficiar ori când aceștia sunt comorienți sau codecedați, dar și în situația îndestulării creanțelor creditorilor comuni prin vânzarea bunurilor ce fac obiectul clauzei de preciput.

Un alt aspect reglementat de Codul civil vizează executarea clauzei de preciput, stabilind că aceasta se face în natură, ca regulă, iar atunci când acest lucru nu este posibil executarea se face prin echivalent.

2. Reprezintă clauza de preciput un legat?

Natura juridică a clauzei de preciput a constituit, încă de la apariția sa, subiect de controverse doctrinare. Este clauza de preciput o liberalitate? Dacă da, vorbim despre donație, legat ori o instituție hibrid cu trăsături din ambele? De asemenea, se pune problema în doctrină că această clauză de preciput ar reprezenta o clauză relativă la lichidarea regimului matrimonial(3).

Cât privește legatul, există o serie de similitudini ce ne-ar putea determina să considerăm clauza de preciput drept un legat, însă apar și o serie de aspecte distincte de natură a îndepărta această instituție de legat. Apropierea de legat vine în primul rând din faptul că efectele se produc mortis causa, atât în cazul dispoziției legatului, cât și al clauzei de preciput(4). Ambele reprezintă acte juridice solemne ce trebuie încheiate în forma cerută de lege, condiție ad validitatem, sub sancțiunea nulității absolute, ambele sunt acte juridice dispoziție, translative de proprietate, vorbind de transmisiunea unor drepturi cu caracter patrimonial.

Un alt punct în care preciputul se aseamănă cu legatul vizează faptul că ambele produc "efecte numai la decesul dispunătorului"(5) și prin aceea că în cazul celor două instituții "legiuitorul s-a preocupat ca, astfel, să nu fie lezate totuși interesele moștenitorilor rezervatari"(6), astfel în situația încălcării rezervei succesorale, clauza de preciput devine ineficace, în tot sau în parte, după caz. Astfel, așa cum prevede și legiuitorul în mod expres în art. 333 alin. (2) C. civ., clauza de preciput nu este supusă raportului donațiilor, ci numai reducțiunii(7).

Având aceste puncte comune între cele două instituții am fi tentați să conchidem prin a considera clauza de preciput ca fiind un legat, însă ne ies în cale o serie de diferențe majore ce creează o prăpastie între acestea două. Astfel, urmărind modul de formare, observăm ca legatul este un act juridic unilateral, producând efecte indiferent de acceptarea sau neacceptarea legatarului, în timp ce clauza de preciput este un act juridic esențialmente bilateral care presupune acordul ambilor soți, mutuus consensus, manifestat la momentul încheierii convenției matrimoniale în care este cuprinsă clauza de preciput.

Tot în ceea ce privește formarea, menționăm că spre deosebire de testament ce nu poate fi încheiat prin reprezentare, "convenția matrimonială în care este inserată clauza de preciput poate fi încheiată prin mandatar cu procură autentică, specială și cu conținut predeterminat"(8).

O altă distincție între cele două instituții poartă asupra obiectului acestora, astfel că "pot face obiectul legatului lucruri asupra cărora testatorul exercită drepturi patrimoniale în mod exclusiv. În schimb, clauza de preciput poate avea ca obiect numai lucruri asupra cărora soții exercită drepturi comune"(9). De asemenea, punem în vedere că legatul poate fi universal, cu titlu universal sau cu titlu particular, în timp ce clauza de preciput poate fi numai cu titlu particular.

Ajungând la efectele celor două instituții, remarcăm că această clauză de preciput este supusă cauzelor de nulitate și caducitate care sancționează de fapt convenția matrimonială în care este prevăzută clauza, în timp ce legatul prezintă, ca și cauze de ineficacitate, revocarea voluntară ori judecătorească și caducitatea.

Astfel, în situația clauzei de preciput nu putem face vorbire despre revocarea tacită ori unilaterală, cum întâlnim în cazul legatului prefigurat în testament, care este "un act esențialmente revocabil"(10), ci doar despre o posibilă revocare exclusiv mutuus dissensus, prin acordul soților.

În pofida similitudinilor prezentate anterior, observăm că și diferențele între cele două instituții sunt majore și se întind de la modul de formare până la efecte. În atare situație sunt evidente reticențele în a considera clauza de preciput ca fiind un legat. Să fie aceasta o donație sau o instituție hibrid ce împrumută trăsături și de la donație, dar și de la legat?

3. Reprezintă clauza de preciput o donație?

Pentru a putea stabili regimul juridic al clauzei de preciput, mai întâi trebuie să pornim de la definiția donației, care, în esență reprezintă acel act prin care o persoană numită donator își micșorează patrimoniul în favoarea unei alte persoane, numită donatar, cu intenția de a o îmbogăți pe aceasta din urmă(11). Astfel, în ceea ce privește asemănările dintre clauza de preciput și donație se poate observa că ambele "au sorginte contractuală"(12) și reunesc un element subiectiv, animus donandi și un element obiectiv, presupunând maximizarea patrimoniului beneficiarului, fără contrapartidă.

Un alt aspect comun este reprezentat de faptul că, atât clauza de preciput, cât și donația reprezintă acte bilaterale supuse formei autentice, sub sancțiunea nulității absolute. A fortiori, ambele se înscriu în Registre în scopul opozabilității față de terți, însă în timp ce donația urmează a fi înscrisă în R.N.N.E.L.(13), clauza de preciput fiind un accesoriu al convenției matrimoniale va fi înscrisă în R.N.N.R.M.(14).Astfel, se observă o primă distincție între cele două acte juridice, clauza de preciput derogând de la normele regimului juridic al donației în materie de opozabilitate față de terți.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...