Revista Romana de Drept Privat nr. 4/2018

Dreptul la libera exprimare - drept subiectiv și limită a dreptului la viața privată
de Cornelia Munteanu, Raluca Ștefania Lazăr

01 februarie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Conf. univ. dr. CORNELIA MUNTEANU

Asist. univ. dr. RALUCA ȘTEFANIA LAZĂR

Facultatea de Drept, Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu

LE DROIT À LA LIBRE EXPRESSION - UN DROIT SUBJECTIF ET LIMITE DU DROIT À LA VIE PRIVÉE

RÉSUMÉ

Considérant que le Code civil consacre le droit à la libre expression (l’art. 70), cette étude a comme but de décrire ce droit dans les deux variantes: comme le droit subjectif de la personnalité et comme une limite des droits de la personnalité, en général, et spécifiquement, comme une limite du droit à la vie privée. Dans son premier sens, le droit confère à ces sujets de certaines prérogatives (pouvoirs), en même temps leur protégeant les intérêts; dans le deuxième sens, son exercice permet à ses sujets de préjudicier les autres droits de la personnalité, et le préjudice respectif ne peut pas être considéré comme illicite. Egalement, l’on a essayé de présenter la façon de laquelle le conflit a été réglé entre ces deux droits concurrents - également protégés par la Convention européenne des droits de l’homme et par les lois internes - en jurisprudence, spécialement celle de la Cour Européenne des Droits de l’Homme.

Mots-clés: droit à la libre expression; droit à la vie privée; droit subjectif limite; conflit entre les droits concurrents; règlement du conflit.

RIGHT TO FREEDOM OF EXPRESSION - A SUBJECTIVE RIGHT AND A LIMIT OF THE RIGHT TO PRIVACY

ABSTRACT

Considering that the New Civil Code enshrines the right to freedom of expression (art. 70), this work intends to describe the respective right from its both sides: as a personality subjective right and as a limit of the personality rights, in general, and, specifically, as a limit of the right to privacy. Within its first meaning, it confers certain prerogatives (powers) to its subjects, at the same time protecting their interests; within the second meaning, its exercise allows the subjects to prejudice the other personality rights, and this prejudice may not be deemed unlawful. Moreover, our intent was to show how the dispute between these two competing rights - equally protected by the European Convention on Human Rights and by the domestic laws, is solved - in the case law, especially that of the European Court of Human Rights.

Keywords: right to freedom of expression; right to privacy; limit subjective right; conflict between competing rights; dispute settlement.

1. Preliminarii

Libertate! Setea pe care ea o inspiră este tot mai înflăcărată, iar discursul său este mai aducător de speranță decât tăcerea și opresiunea. Dar nu trebuie niciodată uitat că flacăra ei este fragilă și, din dorința noastră ca ea să fie tot mai puternică, s-ar putea să ardă tot în jurul ei, iar dacă nu este întreținută, riscă să se stingă.

Libertatea care interesează lumea noastră este o libertate relativă, care se exprimă prin raportare la alți oameni și în sânul unei societăți la care se atașează dreptul.

Misiunea sa primordială este să echilibreze antagonismele, păstrând sfera de libertate a fiecăruia.

În epoca noastră, conceptelor de libertăți publice și drepturi ale omului - acestea din urmă fiind susținute de noțiunea de drept subiectiv - li se adaugă un altul, sub influența dreptului constituțional și a dreptului european; este vorba despre ceea ce s-a convenit să se numească drepturi fundamentale.

Libertatea de exprimare, pe lângă calitatea de drept subiectiv care îi este conferită de legea noastră civilă, prin art. 70 alin. (1) C. civ., este și un drept fundamental, așa cum o atestă Constituția în art. 30. Totuși, nu numai libertatea de exprimare este calificată astfel, ci și toate celelalte drepturi ale personalității - dreptul la demnitate, onoare, reputație, dreptul la propria imagine, dreptul la viața privată, dreptul la integritatea fizică și psihică a persoanei etc.(1).

Consacrarea lor determină un mănunchi de caractere: drepturile fundamentale privesc nu numai raporturile dintre indivizi și puterea publică (pe verticală), ci și raporturile dintre indivizi (pe orizontală). Cu toate acestea, mai semnificativ este faptul că drepturile personalității, ca drepturi fundamentale, sunt garantate nu numai în virtutea legii, ci și prin Constituție(2) sau prin texte internaționale(3) sau supranaționale(4).

În sfârșit, protecția acestor drepturi fundamentale, pentru a fi apărate împotriva puterii legislative sau executive, necesită, în aplicarea textelor naționale și internaționale, nu numai intervenția judecătorilor ordinari, dar și a celor constituționali(5) și europeni.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...