Consiliul Uniunii Europene

Regulamentul nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvență
Număr celex: 32000R1346

Modificări (1), Referințe (24), Reviste (13), Doctrine (3), Jurisprudență

În vigoare de la 30 iunie 2000 până la 25 iunie 2017

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) nr. 1346/2000
din 29 mai 2000
privind procedurile de insolvență

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special art. 61 lit. (c) și art. 67 alin. (1),

având în vedere inițiativa Republicii Federale Germania și a Republicii Finlanda,

având în vedere avizul Parlamentului European(1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social(2),

întrucât:

(1) Uniunea Europeană și-a propus instituirea unui spațiu de libertate, securitate și justiție.

(2) Buna funcționare a pieței interne impune ca procedurile transfrontaliere de insolvență să funcționeze eficient și efectiv și ca prezentul regulament să fie adoptat pentru atingerea acestui obiectiv care intră în domeniul cooperării judiciare în materie civilă, în sensul art. 65 din Tratat.

(3) Activitățile întreprinderilor au din ce în ce mai des efecte transfrontaliere și sunt, prin urmare, reglementate de legislația comunitară într-o măsură tot mai mare. Insolvența acestor întreprinderi afectează deopotrivă și buna funcționare a pieței interne, fiind deci necesar un act comunitar care să impună coordonarea măsurilor ce urmează să fie adoptate în privința patrimoniului unui debitor insolvent.

(4) Pentru buna funcționare a pieței interne este necesar să se evite ca părțile să fie tentate să transfere bunurile lor sau procedurile judiciare dintr-un stat membru în altul, în încercarea de a obține o situație juridică mai favorabilă ("forum shopping").

(5) Aceste obiective nu pot fi îndeplinite satisfăcător la nivel național și, prin urmare, se justifică întreprinderea de acțiuni la nivel comunitar.

(6) În conformitate cu principiul proporționalității, prezentul regulament ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reglementează competența de a deschide proceduri de insolvență și de a pronunța hotărâri care derivă direct din procedurile de insolvență și sunt strâns legate de acestea. În plus, prezentul regulament trebuie să conțină dispoziții privind recunoașterea acestor hotărâri și a dreptului aplicabil care să satisfacă, la rândul lor, acest principiu.

(7) Procedurile de insolvență privind falimentul societăților insolvente sau a altor persoane juridice, concordatele și procedurile analoage sunt excluse din domeniul de aplicare a Convenției de la Bruxelles din 1968 privind competența și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială(3), modificată de convențiile de aderare la această convenție(4).

(8) Pentru atingerea obiectivului de îmbunătățire a eficienței și eficacității procedurilor de insolvență cu efecte transfrontaliere, este necesar și recomandabil ca dispozițiile privind competența, recunoașterea și dreptul aplicabil în acest domeniu să fie cuprinse într-un act juridic comunitar obligatoriu și direct aplicabil în statele membre.

(9) Prezentul regulament ar trebui să se aplice procedurilor de insolvență, indiferent dacă debitorul este o persoană fizică sau o persoană juridică, un comerciant sau o persoană particulară. Procedurile de insolvență cărora li se aplică prezentul regulament sunt enumerate în anexe. Procedurile de insolvență referitoare la societățile de asigurare, instituțiile de credit, societățile de investiții care furnizează servicii ce implică deținerea de fonduri sau valori mobiliare ale terților și organismele de plasament colectiv sunt excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Aceste societăți nu sunt reglementate de prezentul regulament deoarece sunt supuse unui regim special și, într-o oarecare măsură, autoritățile naționale de control au competențe de intervenție extrem de extinse.

(10) Procedurile de insolvență nu implică în mod necesar intervenția unei autorități judiciare; expresia "instanță" utilizată în prezentul regulament trebuie înțeleasă în sens larg și include o persoană sau un organ abilitați de legislația națională să deschidă procedura de insolvență. Pentru ca acest regulament să se aplice, procedurile (cuprinzând acte și formalități prevăzute de lege) trebuie nu numai să se desfășoare conform dispozițiilor prezentului regulament, dar și să fie recunoscute oficial și să fie executorii în statul membru în care sunt deschise procedurile de insolvență și totodată trebuie să fie proceduri colective de insolvență care să antreneze desistarea parțială sau totală a debitorului și desemnarea unui lichidator.

(11) Prezentul regulament ia în considerare faptul că, datorită diferențelor între sistemele de drept material naționale, nu este folosită în practică deschiderea unei proceduri de insolvență unice, cu aplicabilitate în întreaga Comunitate. Aplicarea fără excepție a legii statului de deschidere ar conduce, în acest context, în mod frecvent la dificultăți. Acesta este cazul, de exemplu, cu garanțiile foarte diferite care se întâlnesc pe cuprinsul Comunității. În plus, drepturile preferențiale de care se bucură anumiți creditori sunt, în unele cazuri, complet diferite. Prezentul regulament ar trebui să țină seama de acest lucru în două moduri diferite. Pe de o parte, trebuie să prevadă reguli speciale referitoare la legea aplicabilă anumitor drepturi și situații juridice deosebit de importante (de ex. drepturile reale și contractele de muncă). Pe de altă parte, trebuie acceptate, pe lângă procedura de insolvență principală cu întindere universală și proceduri naționale care privesc numai bunurile situate în statul de deschidere.

(12) Prezentul regulament permite deschiderea procedurii principale de insolvență în statul membru în care se află centrul intereselor principale ale debitorului. Aceste proceduri au o întindere universală și includ toate bunurile debitorului. Pentru a proteja interesele diferite, prezentul regulament permite deschiderea de proceduri secundare paralele cu procedura principală. Proceduri secundare pot fi deschise în statul membru în care debitorul are un sediu. Efectele procedurilor secundare se limitează la bunurile situate în statul respectiv. Unitatea în cadrul Comunității se asigură prin reguli imperative de coordonare cu procedurile principale.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...