Revista Romana de Drept Privat nr. 5/2016

Considerații privind caracterul juridic al somației de plată comunicate potrivit dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii
de Tiberiu-Vlad Patancius

01 decembrie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Drd. Tiberiu-Vlad Patancius

Avocat, Baroul București

Des considérations sur le caractère juridique de la demande de paiement communiquée conformément aux dispositions de l’Ordonnance du Gouvernement n° 22/2002 concernant l’exécution des obligations de paiement des institutions publiques, constatées par titre exécutoire

Résumé

Le présent article vise à établir la nature juridique de la procédure instituée par l’art. 2 de l’Ordonnance du Gouvernement n° 22/2002, respectivement à déterminer si la procédure respective a ou non le caractère d’une procédure préalable conformément à l’art. 193 du Code de procédure civile, mais aussi à suivre l’évolution des interprétations données dans la pratique judiciaire, avec l’observation de la comptabilité de la disposition respective avec les règles de la Loi fondamentale et de la Convention européenne des droits de l’homme.

Mots-clés: l’obligation de paiement; l’exécution forcée; une créance; des institutions budgétaires; le paiement volontaire; l’art. 6 paragraphe 1 de la Convention européenne des droits de l’homme; l’art. 1 paragraphe 1 du Premier Protocole additionnel à la Convention; la pratique judiciaire.

Considerations regarding the legal nature of the demand for payment served according to the provisions of the Government Ordinance no. 22/2002 on the enforcement of public institutions payment obligations, established under writs of execution

Abstract

This paper is intended to determine the legal nature of the procedure established underart. 2 ofthe Government Ordinanceno. 22/2002, respectively todetermine whether it is or not a prior procedure in the light of art. 193 of the Code of civil procedure, and also to follow the development of those interpretations given in the judicial practice, taking into account the compliance of the respective provision with the rules of the Fundamental law and of the European Convention of Human Rights.

Keywords: payment obligation; enforcement; receivable; budgetary institutions; voluntary payment; art. 6 paragraph 1 of the European Convention of Human Rights; art. 1 paragraph 1 of the First additional Protocol to the Convention; judicial practice.

I. Considerații generale. Acte normative cu incidență în materie

Elaborarea acestui material a fost determinată de interpretările diferite, date în doctrină și în practica judiciară reglementării art. 2 al O.G. nr. 22/2002(1), astfel cum a fost modificat de Legea nr. 110/2007, respectiv asupra existenței ori nu a obligativității parcurgerii unei proceduri prealabile nejudiciare de către creditorii care dețin un titlu executoriu împotriva unor instituții publice.

Pentru acuratețea analizei, se impune a fi observate și prevederile altor articole ale actului normativ sus-menționat, cu precizarea necesară că analiza acestora nu poate fi întreprinsă făcând abstracție de incidența altor acte normative, cum sunt Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2033 din 19 decembrie 2013.

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 22/2002, "Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă".

Art. 2 statuează: "dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului".

Prin derogare de la prevederile art. 2, art. 5 stipulează că "creditorul și debitorul pot conveni asupra altui termen" decât cel de șase luni, "precum și asupra unor alte condiții de îndeplinire a oricăror obligații stabilite prin titlul executoriu".

Astfel cum s-a apreciat atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară, modul de formulare a art. 2 este susceptibil să conducă la ideea (greșită) potrivit căreia ar consacra o nouă procedură prealabilă (în speță, comunicarea somației de plată), obligatoriu a fi parcursă de către creditorii oricărei instituții publice, care urmăresc punerea în executare, împotriva celei din urmă, a unui titlu (fie hotărâre judecătorească, fie alt titlu executoriu).

Nu poate fi ignorat nici art. 3, potrivit căruia, "în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie".

În practica judiciară, dar și în doctrină(2), dispozițiile și modul de formulare ale art. 2 au fost aspru criticate, pentru următoarele considerente:

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...