Revista Romana de Drept Privat nr. 3/2016

Adoptarea deciziilor de către organul de administrare al unei societăți pe acțiuni, prin delegare de competență din partea adunării generale a acționarilor
de Sebastian Bodu

01 august 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Dr. Sebastian Bodu, MBA

Avocat, Baroul București

L’adoption des décisions par l’organe d’administration d’une société anonyme, par la délégation du pouvoir de la part de l’assemblée générale des actionnaires

Résumé

Cet article traite de la question de la délégation du pouvoir de l’assemblée générale des actionnaires vers le conseil d’administration, respectivement la direction d’une société anonyme, la seule forme de société qui permet cet instrument. Le rôle de la délégation du pouvoir est celui de la célérité et de la flexibilité décisionnelle. La nature juridique de la délégation est représentée par le mandat limité, inaliénable en ce qui concerne l’objet des trois fonctions prévues par la loi: le transfert du siège social, ma modification de l’un ou plusieurs objets secondaires de l’activité ou l’augmentation du capital social par l’émission de nouvelles actions. Lorsqu’on délègue le retrait ou la restriction du droit de préférence des actionnaires, la décision de délégation doit être prise dans les mêmes conditions de quorum et de majorité conformément auxquelles l’on adopte même la décision de retrait ou de restriction du droit de préférence, en l’espèce par trois quarts du capital social. Les décisions du conseil d’administration, respectivement de la direction auront le même régime juridique que celles de l’assemblée générale des actionnaires en ce qui concerne l’information des actionnaires, leur publicité, nullité et suspension. La qualité pour agir dans le but de demander l’annulation de la décision prise par délégation du pouvoir appartient à tout actionnaire. La délégation est faite au niveau d’un capital autorisé, prévu par les statuts et, en ce qui concerne les sociétés cotées en bourse, dans les limites prévues par la décision de l’assemblée générale participant au processus de décision. La capital autorisé est le capital social que la société anonyme anticipe atteindre dans une certaine période de temps. L’autorisation de l’augmentation du capital social dans une limite temporelle et dans une limite de valeur rend la décision de l’organe de direction discrétionnaire dans ces limites, et l’implication des actionnaires intervient antérieurement, de façon générique et insinuante, mais non pour une opération individuelle.

Mots-clés: assemblée générale; capital social autorisé; conseil d’administration; quorum; délégation du pouvoir; droit de préférence; augmentation du capital social; majorité; société anonyme.

Adoption of decisions by the management body of a joint-stock company, by delegation of authority from the general meeting of shareholders

Abstract

This article approaches the issue of delegation of powers from the general assembly of shareholders to the board of directors, respectively board of management of a stock company, the only one that accept such instrument. The purpose of the delegation is the celerity and flexibility of the decisions. The legal nature of delegation is the one of a mandate, limited without derogations to moving the headquarters, amending the secondary scope of activity, and increasing the share capital though new issued shares. When the lifting or limitation of the preemption right is also delegated, the shareholders decision of delegation must be adopted in the same conditions of quorum and majority with the decision of lifting and limiting the preemption right, which is three quarters of the share capital. Decisions of the board of directors, respective of the board of management regarding shareholders’ information, publicity, nullity and suspension will have the same regime as the decisions of the shareholders. Legal capacity to request the annulment of the decision adopted by delegation belongs to any shareholders. Delegation is given by the charter, within a limited authorized capital, or, for a listed company, by the general assembly’s decision. Authorized capital is the share capital that the company anticipates to achieve in a certain period of time. Authorizing the increase of the share capital in a temporal limit and a value limit makes the decision discretionary within such limits, shareholders implication being given prior, generic and abdicative, not for a particular operation.

Keywords: authorized capital; board of directors; board of management; delegation of powers; general assembly; increase of the share capital; majority; preemption right; quorum; stock company.

1. Aspecte generale

Delegarea de competență reprezintă formula prin care adunarea generală a acționarilor unei societăți pe acțiuni poate mandata consiliul de administrație, respectiv directoratul să ia una dintre deciziile prevăzute la art. 113 lit. b), c) și f) din Legea nr. 31/1990 a societăților(1) (denumită în continuare "Legea societăților"), în speță să mute sediul social, să modifice unul sau mai multe dintre obiectele secundare ale activității sau să majoreze capitalul social prin emisiune de noi acțiuni, după cum prevede art. 114 alin. (1) din aceeași lege. În ceea ce privește majorarea capitalului social, art. 114 alin. (2) face trimitere expresă la art. 2201 din Legea societăților. Natura juridică a delegării este aceea a mandatului, iar acesta este netransmisibil de la consiliul de administrație la directorii societății pe acțiuni administrate în sistem unitar ce exercită prin delegație atribuțiunile de conducere, după cum prevede expres și imperativ art. 142 alin. (3) din Legea societăților, deoarece(2), spre deosebire de consiliul de supraveghere, care nu face decât acte de monitorizare, consiliul de administrație rămâne o verigă ceva mai puternică între acționari și management(3). Pentru aceste motive, adunarea generală nu poate nici "sări" peste consiliul de administrație, delegând direct atribuțiuni directorilor.

Interdicția delegării obiectului principal de activitate, prevăzută expres la art. 114 alin. (1) teza finală, își are rațiunea în faptul că restrângerea de către acționari a operațiunilor societății la o singură activitate (principală) ține de natura juridică a mandatului cu reprezentare, când reprezentantul trebuie să rămână în limitele stabilite de reprezentat(4). Celelalte atribuțiuni ale adunării generale extraordinare, precum și atribuțiunile adunării ordinare nu pot face obiectul delegării(5). În cazul societății cu răspundere limitată, delegarea de competență este interzisă implicit și total. Rolul delegării de competență este acela al celerității și flexibilității decizionale, astfel că deciziile adoptate nu sunt supuse ratificării adunării generale(6), deoarece s-ar deturna natura juridică a delegării, care este aceea de mandat.

Hotărârea adunării generale de delegare de competență se ia de către adunarea extraordinară cu cvorumul și majoritatea necesare modificării actului constitutiv, însă acestea pot fi mărite în raport cu alte modificări, după cum prevede art. 2201 alin. (2) teza a II-a din Legea societăților, aplicabil, pentru aceleași rațiuni, și celorlalte două situații de delegare. Având în vedere, după cum prevede art. 2201 alin. (4) teza a II-a din Legea societăților, că, atunci când se deleagă nu doar atribuția de majorare a capitalului, ci și cea de ridicare sau limitare a dreptului de preferință al acționarilor, hotărârea de delegare trebuie luată în aceleași condiții de cvorum și majoritate în care se adoptă însăși hotărârea de ridicare sau limitare a dreptului de preferință, în speță cu trei pătrimi din capitalul social, rezultă a pari că o hotărâre de delegare trebuie adoptată în aceleași condiții de cvorum și majoritate ca și operațiunea delegată însăși. Dacă actul constitutiv prevede, pentru mutarea sediului, schimbarea obiectului de activitate sau majorarea de capital social, condiții mai aspre decât cele legale, rezultă, de asemenea, că acestea se vor aplica mutatis mutandis în ceea ce privește hotărârea de delegare. Dacă actul constitutiv prevede cerințe mai aspre pentru delegare decât pentru adoptarea oricăreia dintre cele care se pot delega, de asemenea, acestea se vor aplica.

Delegarea de competențe se face printr-o hotărâre separată pentru fiecare dintre cele trei chestiuni ce pot face obiectul delegării(7). În cazul delegării atribuției de majorare a capitalului social, aceasta se face, în principiu, prin actul constitutiv, inclusiv de la momentul înmatriculării societății. Delegarea de competență reprezintă, așadar, o derogare implicită de la regula conform căreia decizia de mutare a sediului, de schimbare a obiectului de activitate (chiar și secundar) sau de majorare a capitalului social aparține adunării generale, ce hotărăște în condiții de cvorum și majoritate cert stabilite(8), implicarea acționarilor intervenind în acest caz anterior, generic și abdicativ, autorizarea delegării atribuțiunii de majorare a capitalului social realizându-se însă într-o limită temporală autorizată de acționari și într-una valorică stabilită prin art. 2201 alin. (3) din Legea societăților (maximul capitalului autorizat). Motivul folosirii delegării este acela al asigurării celerității și flexibilității în adoptarea acestor decizii.

Deciziile consiliului de administrație, respectiv ale directoratului se iau în condițiile de cvorum și majoritate obișnuite, dacă actul constitutiv nu prevede cerințe mai aspre. Prevederile privind cerințele de cvorum și majoritate cerute adunării generale nu sunt aplicabile, prin simetrie, organului administrativ/executiv(9), deoarece prevederile din Legea societăților care cer, pentru anumite decizii, condiții de cvorum sau majoritate speciale(10) sunt excepționale și deci de strictă interpretare. De altfel, simetria nu este aplicabilă nici în sens opus, de exemplu, paritatea din adunarea generală nu poate fi înclinată prin votul unei anumite persoane, precum se întâmplă în ședințele consiliului de administrație sau ale celui de supraveghere conform art. 15320 alin. (6) din Legea societăților(11). De altfel, inclusiv în cazul deciziilor luate prin delegare de competență, organul administrativ/executiv are o componență mai redusă (chiar infinit mai redusă, la societățile listate, unde se întâlnește practic delegarea de competență), astfel că orice suplimentare de cvorum sau majoritate poate duce la blocaje societare, adică exact ceea ce legiuitorul a vrut să evite la deciziile organului de administrare prin instituirea regulii majorității simple raportat la un cvorum de jumătate din numărul membrilor [art. 15320 alin. (1) și (2) teza I din aceeași lege] . Mai mult, în afară de (puținele) cazuri în care se cere vot cumulativ, membrii consiliului de administrație, respectiv ai directoratului sunt numiți de către majoritate, astfel că nu există o replică a structurii capitalului social la nivelul consiliului de administrație/directoratului (cu excepția societăților cu acționari puțini, unde, practic, nu se pune problema delegării de competență).

Deciziile consiliului de administrație, respectiv ale directoratului vor avea același regim juridic ca și hotărârile adunării generale a acționarilor în ceea ce privește informarea acționarilor, publicitatea, nulitatea și suspendarea lor, după cum prevede art. 114 alin. (3) din Legea societăților. În ceea ce privește majorarea de capital social, deși doar art. 236 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital(12) (denumită în continuare "Legea pieței de capital") prevede aplicarea regimului de publicitate și nulitate de la hotărârile adunării generale, această prevedere legală este, a pari, aplicabilă și majorării de capital social la societățile de tip închis, deși Legea societăților nu prevede acest lucru, precum în cazul delegării atribuției de mutare a sediului social și schimbare a obiectului de activitate(13), ceea ce reprezintă o scăpare legislativă gravă, care ar trebui corectată. De asemenea, prevederea art. 114 alin. (3) din Legea societăților cu privire la informarea acționarilor și posibilitatea de a cere suspendarea hotărârii este și ea aplicabilă a pari deciziilor de majorare a capitalului social luate prin delegare de competență la societățile admise la tranzacționare, deși art. 236 alin. (3) din Legea pieței de capital omite, la rândul ei, să prevadă. Delegarea reprezintă, așadar, o derogare de la regula conform căreia deciziile consiliului de administrație, respectiv ale directoratului nu sunt anulabile(14), ci doar revocabile.

Calitatea procesuală activă de a introduce acțiunea în anulare, respectiv de constatare a nulității aparține acelorași persoane care pot cere nulitatea hotărârilor adunării generale, în speță acționarii, pentru nulitatea relativă, respectiv orice persoană interesată, pentru nulitatea absolută. În condițiile în care nu suntem în fața unei hotărâri propriu-zise a adunării generale, ci a unei decizii luate de un alt organ societar, nu există acționari absenți sau care au votat contra, iar aceștia nu pot fi, desigur, cei care nu au participat (deși erau acționari) ori s-au opus (chiar cu ani în urmă) hotărârii de delegare. În aceste condiții, singura soluție rămâne aceea ca legitimitatea de a cere anularea deciziei consiliului de administrație, respectiv a directoratului, luată prin delegare de competență, să aparțină oricărui acționar.

În doctrină s-a exprimat opinia(15) că numai administratorii sau membrii directoratului care au votat împotrivă în ședința de consiliu, respectiv directorat pot cere anularea deciziei luate prin delegare de competență, pe motivul că "acționarii nu sunt părți ale actului juridic reprezentat de decizie", opinie de care ne delimităm, subliniind în mod ferm că deciziile consiliului de administrație, respectiv ale directoratului, ca și hotărârile adunării generale a asociaților, nu sunt contracte și deci nu au părți(16). Este adevărat că adunarea generală poate revoca delegarea de competență(17), dar acest lucru se poate face, cel puțin în ceea ce privește delegarea atribuțiunii de majorare a capitalului social al unei societăți de tip închis, doar prin modificarea actului constitutiv și eliminarea capitalului autorizat. În toate cazurile, limitarea remediului la procedura revocării ar însemna a refuza acționarilor cea mai utilă și rapidă cale de a bloca o operațiune nelegală. Având în vedere că o convocare a adunării generale care să hotărască eventuala revocare se face cu precădere de exact acele persoane a căror decizie este contestată, iar convocarea de către acționari presupune fie deținerea procentului de 5%, fie coagularea greoaie sau chiar imposibilă a mai multor acționari minoritari, totul după o procedură care poate dura luni de zile, s-ar ajunge, pe de o parte, la efecte care ar antrena și terți de bună-credință, ale căror drepturi dobândite sunt opozabile societății, și, pe de altă parte, la o eliminare a unui drept societar ce aparține oricărui acționar, indiferent de cota de capital. Nu trebuie să uităm că totuși membrii consiliului de administrație, respectiv ai directoratului sunt numiți, în general, de către majoritatea acționarială, iar, acolo unde există un acționar majoritar sau un sindicat acționarial majoritar (adică în cele mai multe cazuri), nu prea există opinii divergente în cadrul organului de administrare/executiv. Mai mult, deciziile luate prin delegare de competență fac parte din categoria acelora care pot fi nu doar nelegale, ci și - cel mai probabil - abuzive față de acționarii minoritari, astfel că aceștia nu își pot restabili drepturile decât printr-o acțiune în anulare, respectiv prin daune sau se pot retrage din societate, în cazurile prevăzute la art. 134 alin. (1) din Legea societăților.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...