Revista Romana de Drept Privat nr. 1/2016

Dreptul la demnitate în concepția C. civ.*
de Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu

01 aprilie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Prof. univ. dr. Ovidiu Ungureanu

Conf. univ. dr. Cornelia Munteanu

Facultatea de Drept, Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu

Le droit à la dignité dans la conception du Code civil

Résumé

La dignité de l’être humain représente l’une des plus évidentes et complexes notions que les juristes ont dues approfondir au cours des derniers années. La complexité de la dignité résulte de sa nature presque non-juridique: la dignité représente un attribut fondamental de l’être humain ou même un postulat de civilisation auquel le droit devrait être attentif. On ne peut pas concevoir que la dignité soit niée et que l’ordre juridique l’ignore.

Etant l’expression de la valeur des gens, la dignité a la tendance à être confondue avec la notion d’humanité; «le droit sanctionne la philosophie dans ce cas». C’est pourquoi le concept de dignité doit être abordé prudemment. La présence d’un principe de dignité dans notre ordre juridique est incontestable, mais le respect de la dignité de la personne peut figurer aussi comme un droit subjectif, comme il résulte de l’art. 72 alinéa (1) du Code civil. Compte tenant des incertitudes rencontrées dans les débats sur la dignité, notre démarche essaie de réfléchir, d’une part, sur la notion conceptuelle de dignité par l’analyse de l’objet et de la nature juridique de la dignité et, d’une autre part, sur le point de vue fonctionnel qui permet montrer à quoi sert la dignité, en d’autres termes, les fonctions de la dignité et ses applications pratiques.

La réglementation du droit à la dignité dans le Code civil doit être considérée comme un changement bienvenu.

Mots-clés: la dignité; les fonctions; les applications pratiques; l’ordre publique; les bonnes mœurs; l’humanité; le Code civil.

Right to dignity in the conception of the Civil Code

Abstract

The dignity of the human person represents one of the most obvious and complex concepts which the jurists have been forced to give further consideration in recent years. The complexity of dignity arises from its almost non-legal nature: the dignity represents a fundamental feature of the human being or a postulate of civilization of which law has to take note of. It cannot be conceived that the dignity should be denied and that the legal order should ignore it.

As it is an expression of the people’s value, the dignity may be confused with the concept of humanity; "the law sanctions philosophy in this case". That is why, the concept of dignity should be approached with due caution. The presence of a dignity principle in our legal order is thus indisputable; however, the respect for the human being’s dignity could be presented as a subjective right, as shown in art. 72 par. (1) of the Civil Code. Taking into consideration the uncertainties arisen in the debates about dignity, our approach intends to consider, on the one hand, the conceptual definition of dignity by examining the object and the legal nature of the dignity and on the other hand, the functional opinion which demonstrates which purpose the dignity serves for, in other words, the functions of the dignity and its practical applications.

The regulation of the right to dignity in the Civil Code has to be considered as a welcome change.

Keywords: dignity; functions; practical applications; public order; accepted principles of morality; humanity; Civil Code.

Demnitatea (dignitas) este un principiu care stă la baza drepturilor fundamentale ale omului; ea este un soclu al teoriei drepturilor omului. Demnitatea este și un drept subiectiv, iar în materia drepturilor personalității are o aplicație specială: respectul vieții private provine din demnitatea persoanei umane. Demnitatea constituie, de asemenea, și fundamentul drepturilor personalității.

1. Preliminarii

Honeste vivere, a trăi în demnitate (Ulpian, Digeste, 1, 1, 10). Acesta este cu adevărat un imperativ. Pentru Cicero, dignitas asigură deosebirea dintre om și animale, iar protecția sa înseamnă însăși definiția justiției (De officiis, XXX, 105). Aportul creștinismului la afirmarea acestei valori fundamentale este capital.

Dreptul la demnitate își are rădăcinile în unicitatea ființei umane și în faptul că omul trebuie să fie scopul, și nu mijlocul. "Ființa umană, chiar decăzută, bătrână, muribundă, criminală sau mizerabilă, nu seamănă cu nicio altă creatură, deoarece există în ea un fel de transcendență în libertatea sa, identitatea sa, conștiința sa și condiția sa corporală, spirituală și socială"(1). Centrată pe studiul noțiunii de persoană și în special pe relația dintre om și divin, teologia creștină va dezvolta viziunea ontologică a demnității umane. Sf. Thomas d’Aquino a dedus că omul este dotat în mod natural cu un caracter sacru. Or, această sacralitate și similitudinea cu Dumnezeu îi vor recunoaște o valoare eminentă, valoare care se impune și care este demnitatea umană. Renașterea italiană l-a așezat pe om în centrul universului(2).

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...