Autentificarea înscrisurilor | Lege 36/1995

Acesta este un fragment din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

Procedura actelor notariale -
SECȚIUNEA a 2-a
Autentificarea înscrisurilor Puneri în aplicare (1)

Art. 90. -

(1) Înscrisul autentic notarial este cel întocmit sau, după caz, primit și autentificat de către notarul public ori de către personalul misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare, în forma și în condițiile stabilite prin prezenta lege. Practică judiciară (1)

(2) Autentificarea înscrisului se face cu respectarea următoarei proceduri: Reviste (1)

a) stabilirea identității părților în condițiile art. 85;

b) exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținutul actului;

c) semnătura acestora și data înscrisului.

Art. 91. -

(1) Pentru autentificarea unui înscris, notarul public verifică și stabilește, în prealabil, identitatea părților, în condițiile art. 85.

(2) Părțile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică, cu excepțiile prevăzute de lege. În această situație, notarul public este obligat să verifice în Registrul național notarial de evidență a procurilor și revocărilor acestora, iar în cazul constatării revocării acesteia va respinge cererea de autentificare.

Art. 92. - Practică judiciară (1)

(1) Pentru a lua consimțământul părților, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă au înțeles conținutul acestuia și dacă cele cuprinse în act exprimă voința lor. Exteriorizarea consimțământului se materializează prin semnătură.

(2) Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar în aceeași zi, consimțământul părților care figurează în act. În acest caz, în încheierea de încuviințare a autentificării se vor menționa ora și locul luării consimțământului fiecărei părți.

Art. 93. -

Autentificarea testamentului se face cu respectarea dispozițiilor art. 94.

Art. 94. -

(1) Testatorul își dictează dispozițiile în fața notarului. Notarul public se îngrijește de scrierea testamentului, pe care apoi îl citește testatorului sau, după caz, îl dă să îl citească, făcând mențiune expresă despre îndeplinirea acestor formalități. Dacă dispunătorul își redactase deja actul de ultimă voință, testamentul autentic îi va fi citit de către notarul public.

(2) După citire, dispunătorul trebuie să declare că actul exprimă ultima sa voință, testamentul fiind apoi semnat de către testator, iar încheierea de autentificare de către notarul public.

(3) Testatorul știutor de carte va solicita, printr-o cerere scrisă, autentificarea testamentului. Cererea trebuie să cuprindă, după caz:

a) faptul că testamentul pe care îl anexează la cerere a fost redactat de el însuși, situație în care îl va prezenta notarului public pentru tehnoredactare;

b) faptul că testatorul nu are un testament deja scris și solicită să dicteze conținutul testamentului notarului public.

(4) În cerere testatorul va preciza că i s-au pus în vedere prevederile art. 1.043 alin. (2) din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare, potrivit cărora poate să fie asistat în cadrul procedurii de către unul sau 2 martori. De asemenea, va face și mențiunea potrivit căreia conținutul testamentului deja redactat sau ce va fi dictat notarului public, după caz, reprezintă ultima sa voință.

(5) În cazul în care testatorul prezintă un testament deja redactat, notarul public va da îndrumările necesare privind legalitatea, eficacitatea și consecințele actului de ultimă voință, după care va proceda la tehnoredactarea testamentului.

(6) În cazul în care testatorul nu prezintă un testament redactat, acesta îl va dicta notarului. Notarul public va tehnoredacta testamentul după dictarea testatorului.

(7) În cuprinsul testamentului se va face mențiune expresă că actul reprezintă ultima voință a testatorului și că acesta a fost redactat cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 1.044 din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare.

(8) După tehnoredactarea testamentului, acesta va fi citit de către notarul public și, la cererea testatorului, i se va da spre citire și acestuia.

(9) După citire, testatorul va confirma că testamentul reprezintă ultima sa voință și îl va semna.

(10) În cazul în care testatorul a fost asistat de către unul sau 2 martori, aceștia vor semna testamentul.

(11) După semnarea testamentului, notarul public va semna încheierea de autentificare a acestuia.

(12) Cererea testatorului și testamentul prezentat de acesta, dacă este cazul, se vor reține la dosarul autentificării.

Art. 95. -

(1) În cazul în care testatorul, din cauza unei infirmități, a bolii sau a altor cauze, nu poate semna actul, va dicta notarului public conținutul testamentului, va preciza că este actul său de ultimă voință, notarul urmând să redacteze și să editeze testamentul. La îndeplinirea acestei proceduri vor fi prezenți 2 martori.

(2) Dacă testatorul declară că nu știe să semneze sau nu poate să semneze, notarul public va face în încheierea de autentificare mențiunea expresă a declarației sale, precum și cauza care l-a împiedicat să semneze. Mențiunea făcută de notar și citirea acesteia testatorului împreună cu semnăturile martorilor suplinesc semnătura testatorului.

(3) Testamentul va fi semnat și de către martori.

(4) Ori de câte ori testatorul nu va putea semna, la întocmirea și autentificarea testamentului vor fi prezenți 2 martori-asistenți, știutori de carte. Martorii vor semna înscrisul alături de testator și vor fi identificați în încheierea de autentificare, cu mențiunea justificării prezenței lor și a faptului că sunt martori-asistenți.

(5) Martorii trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare, și de prezenta lege.

(6) În situațiile speciale când notarul public ia declarația de voință surdului, mutului sau surdomutului în imposibilitate de a scrie, aceasta se face prin interpret, dar tot în prezența a 2 martori.

(7) În cazul persoanei nevăzătoare, notarul public îi va citi actul înainte de a-i lua consimțământul.

(8) Autentificarea testamentului în condițiile alin. (1) se face în mod obligatoriu în prezența martorilor.

(9) După dictare, notarul public se îngrijește de redactarea testamentului utilizând terminologia juridică corespunzătoare.

Art. 96. -

(1) Declarația de voință a surdului, mutului sau surdomutului, știutori de carte, se va da în scris în fața notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a mențiunii "consimt la prezentul act, pe care l-am citit".

(2) Dacă surdul, mutul sau surdomutul se găsesc din orice motiv în imposibilitate de a scrie, declarația de voință se va lua prin interpret.

(3) Pentru a lua consimțământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine când i s-a citit înscrisul și dacă cele auzite reprezintă voința sa, consemnând acestea în încheierea de autentificare.

Art. 97. -

(1) În cazul acelora care, din pricina infirmității, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va lua consimțământul numai în prezența a 2 martori-asistenți, această formalitate suplinind absența semnăturii părții.

(2) Martorii-asistenți vor fi identificați și vor semna actul, iar în încheierea de autentificare se va face mențiunea că aceștia au fost prezenți la citirea actului de către părți sau, după caz, de către notarul public și la luarea consimțământului.

(3) Nu poate fi martor-asistent persoana care:

a) nu a împlinit 18 ani;

b) figurează în act ca parte sau ca beneficiar;

c) din cauza unei deficiențe psihice sau fizice nu este aptă;

d) este neștiutoare de carte sau, din orice motiv, nu poate semna.

Art. 98. -

(1) Actele autentice notariale se întocmesc într-un singur exemplar original, care se păstrează în arhiva notarului public.

(2) Exemplarul original al înscrisului autentificat, împreună cu anexele care fac parte integrantă din acest înscris, se semnează în fața notarului public de către părți sau de către reprezentanții lor și, după caz, de cei chemați a încuviința actele pe care părțile le întocmesc, de martorii-asistenți, atunci când este cerută prezența lor, și, după caz, de cel care a redactat înscrisul, în condițiile prezentei legi.

(3) Prin anexa care face parte integrantă din înscris se înțelege orice înscris atașat înscrisului principal, care detaliază sau completează conținutul acestuia din urmă și a fost declarat ca atare de către părți. Înscrisurile care constituie documentația necesară autentificării se rețin la dosarul actului și nu se consideră anexe.

(4) Părțile vor primi un duplicat de pe actul original. Duplicatul actului notarial are forța probantă prevăzută de lege ca și originalul actului.

Art. 99. - Reviste (1)

Încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancțiunea anulării, pe lângă datele prevăzute la art. 84, și următoarele mențiuni:

a) constatarea că s-a luat consimțământul părților;

b) constatarea că înscrisul a fost semnat în fața notarului de toți cei ținuți să îl semneze. Mențiunea notarului public că una dintre părți nu a putut semna ține loc de semnătură pentru aceasta;

c) dispoziția de învestire cu formă autentică, care se exprimă prin cuvintele: "Se declară autentic prezentul înscris".

Art. 100. - Reviste (1)

(1) Înscrisul autentic notarial face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii. Practică judiciară (1), Reviste (1)

(2) Reprezintă constatări personale ale notarului cele făcute prin propriile simțuri: Reviste (1)

a) faptul prezentării părților și a tuturor persoanelor participante la procedura de autentificare, precum și identificarea acestora;

b) locul și data încheierii actului;

c) exteriorizarea consimțământului.

(3) Declarațiile părților cuprinse în înscrisul autentic notarial fac dovada, până la proba contrară, atât între părți, cât și față de oricare alte persoane.

Art. 101. - Practică judiciară (2), Reviste (1)

(1) Înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanță certă și lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia. În lipsa înscrisului original poate constitui titlu executoriu duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.

(2) Constituie, de asemenea, titlu executoriu acordul parental încheiat prin înscris autentificat cu ocazia divorțului sau ulterior acestui moment, în care, exercitând împreună autoritatea părintească, părinții se înțeleg cu privire la aspecte cum sunt: stabilirea locuinței copilului, modalitatea de păstrare a legăturilor personale cu minorul ale părintelui cu care acesta nu locuiește, precum și alte măsuri asupra cărora părinții pot să dispună în condițiile art. 375 alin. (2) din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare. Reviste (1)

Art. 102. - Reviste (1)

Pentru valabilitatea acordului parental încheiat în procedura divorțului sau în orice alte situații, notarul public, cu ocazia autentificării, este obligat să obțină raportul de anchetă psihosocială și să procedeze la ascultarea minorului în condițiile art. 264 din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare.

Mergi la:
Organizarea, funcționarea și evidența biroului individual notarial și a societății profesionale notariale
Actualizarea numărului de notari publici
Dobândirea calității de notar public
Numirea în funcția de notar public
Încetarea și suspendarea din funcția de notar public
Camera Notarilor Publici
Uniunea Națională a Notarilor Publici
Drepturile notarilor publici
Îndatoririle și răspunderile notarilor publici
Dispoziții comune
Autentificarea înscrisurilor
Procedura succesorală
Procedura lichidării pasivului succesoral
Procedura medierii și arbitrajului pentru soluționarea litigiilor interprofesionale
Procedura organizării licitațiilor și a certificării rezultatului acestora
Procedura divorțului pe cale notarială
Procedura apostilei și supralegalizării actelor notariale
Respingerea unui act sau a unei proceduri notariale
Procedura citării, comunicării și notificării în materie notarială
Alte proceduri notariale
Controlul activității notariale

Acesta este un fragment din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...