Alte proceduri notariale | Lege 36/1995

Acesta este un fragment din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

Procedura actelor notariale -
SECȚIUNEA a 11-a
Alte proceduri notariale

A. Legalizarea semnăturilor și a sigiliilor

Art. 148. - Puneri în aplicare (1)

(1) Notarul public poate legaliza semnătura părților numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere formă autentică ca o condiție de valabilitate a actului, cu respectarea dispozițiilor din prezenta lege.

(2) Pentru legalizarea semnăturii, părțile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate.

(3) Notarul public va identifica părțile, se va convinge că acestea cunosc conținutul înscrisului, după care le va cere să subscrie în fața sa toate exemplarele înscrisului.

(4) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condițiile esențiale ale legalizării de semnătură, în sensul art. 84 lit. g), prin următoarele mențiuni:

a) data (anul, luna, ziua);

b) numele părții și faptul prezentării ei în persoană;

c) constatarea subscrierii în fața notarului public a tuturor exemplarelor înscrisului.

(5) La cererea părții, notarul public poate legaliza specimenul de semnătură al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului notarial și care va semna în fața notarului public.

(6) Pentru legalizarea sigiliului, partea îl va prezenta notarului public care, după verificare, va întocmi încheierea de legalizare.

B. Dare de dată certă înscrisurilor

Art. 149. - Puneri în aplicare (1)

(1) Înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă se întocmește în numărul de exemplare cerut de parte.

(2) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condițiile esențiale pentru dare de dată certă, în sensul art. 84 lit. g), prin următoarele mențiuni:

a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părții, și ora;

b) starea în care se află înscrisul și particularitățile acestuia;

c) denumirea înscrisului așa cum apare în acesta sau, în lipsă, o denumire corespunzătoare raportului juridic constatat de acel înscris.

C. Certificarea unor fapte

Art. 150. -

(1) Notarul public poate certifica următoarele fapte pe care le constată personal: Puneri în aplicare (1)

a) faptul că o persoană se află în viață; Puneri în aplicare (1)

b) faptul că o persoană se află într-un anumit loc; Puneri în aplicare (1)

c) faptul că persoana din fotografie este aceeași cu persoana care cere certificarea; Puneri în aplicare (1)

d) faptul că o persoană, ca urmare a unei somații sau notificări, s-a prezentat ori nu într-o anumită zi și la o anumită oră într-un anumit loc, precum și declarația acesteia; Puneri în aplicare (1)

e) rezultatele tombolelor, tragerilor la sorți, concursurilor, loteriilor publicitare, organizate de entități autorizate în conformitate cu acte normative speciale, dacă nu sunt date, prin lege, în competența altor organe; Puneri în aplicare (1)

f) certificarea site-urilor, programelor informatice sau a altor produse, dacă nu sunt date, prin lege, în competența altor organe; Puneri în aplicare (1)

g) certificarea altor fapte care nu sunt date în competența exclusivă a altor organe. Puneri în aplicare (1)

(2) În încheiere se vor menționa și ora constatării, precum și fapta care se certifică.

Art. 151. - Puneri în aplicare (1)

(1) Notarul public certifică, la cerere, procesele- verbale sau hotărârile organelor colegiale ale oricăror forme asociative, printr-o încheiere în care se vor menționa data și locul întrunirii, precum și faptul semnării procesului-verbal sau a hotărârii de către unul ori mai mulți dintre participanți.

(2) În vederea certificării proceselor-verbale și hotărârilor, notarul public stabilește calitatea și identitatea semnatarilor acestora.

D. Legalizarea copiilor după înscrisuri

Art. 152. - Puneri în aplicare (1)

(1) Notarul public eliberează copii legalizate numai de pe înscrisurile originale prezentate de părți, astfel cum au fost emise în starea lor inițială, după confruntarea copiei cu originalul. Reviste (1)

(2) În cazul legalizării copiei de pe acte de identitate sau titluri de călătorie, în încheierea de legalizare se va menționa scopul în care urmează a fi folosită copia.

(3) Se pot legaliza copii atât de pe un înscris original în întregime, cât și de pe părți determinate ale acestuia, cu condiția să nu se denatureze înțelesul integral al înscrisului.

(4) Pe copie, înainte de a se reda conținutul actului, se va menționa "EXTRAS", iar în încheierea de legalizare a acesteia se va face mențiunea corespunzătoare.

(5) În cererea pentru legalizarea copiei se va identifica înscrisul, precizându-se numărul de exemplare cerut de parte. Un exemplar al copiei legalizate se va reține la dosar.

(6) Copiile certificate/legalizate eliberate din arhivele notariale sunt valabile 6 luni.

(7) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condițiile esențiale ale legalizării copiei, în sensul art. 84 lit. g), prin următoarele mențiuni:

a) atestarea conformității copiei cu înscrisul prezentat;

b) starea în care se află înscrisul;

c) semnătura secretarului care a făcut colaționarea;

d) denumirea înscrisului așa cum apare în acesta sau, în lipsă, o denumire corespunzătoare raportului juridic constatat de acel înscris.

(8) Dacă se legalizează un înscris sub semnătură privată sau din arhiva biroului notarial, în încheiere se va face mențiune expresă în acest sens.

(9) În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregătire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntării efectuate de către un expert desemnat de notar, potrivit legii. În acest caz, încheierea este semnată și de expert.

(10) Copii legalizate din arhiva biroului notarial de pe actele emise de notarul public se eliberează numai părților, succesorilor și reprezentanților acestora, precum și celor care justifică un drept sau un interes legitim. Fotocopierea se face de pe originalul din arhivă, cu toate mențiunile și modificările aduse originalului până la data eliberării copiei legalizate.

(11) În vederea legalizării copiei unui înscris original întocmit într-o altă limbă decât cea română, acel înscris va fi tradus în limba română de un traducător și interpret autorizat. Copia legalizată de pe înscrisul original, însoțită de traducerea în limba română, va fi eliberată părții în numărul de exemplare solicitat. Un exemplar din acestea se păstrează în arhiva notarului.

E. Efectuarea și legalizarea traducerilor

Art. 153. - Puneri în aplicare (1)

(1) Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcută de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducătorului. Legalizarea semnăturii traducătorului se poate face și după specimenul de semnătură depus la biroul notarului public. Practică judiciară (1)

(2) Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în altă limbă străină, atât certificarea traducerii, cât și legalizarea semnăturii traducătorului de către notarul public se vor face și în limba străină în care se face traducerea.

F. Primirea în depozit de înscrisuri și documente

Art. 154. - Puneri în aplicare (1)

(1) La primirea în depozit a bunurilor, înscrisurilor și a documentelor prezentate de părți, precum și a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia inventarului succesoral, notarul public va menționa, în încheiere, că s-au îndeplinit condițiile esențiale ale primirii în depozit, în sensul art. 84 lit. g), prin următoarele mențiuni:

a) data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea părții, și ora;

b) identificarea înscrisurilor sau a bunurilor predate, arătându-se toate datele necesare în acest scop;

c) numele deponentului și al persoanei căreia trebuie să i se elibereze înscrisurile sau bunurile;

d) termenul de păstrare.

(2) Notarul public poate apela la o societate specializată în scopul îndeplinirii procedurii prevăzute la alin. (1). Dacă notarul public va considera că nu poate asigura condițiile optime pentru îndeplinirea respectivei proceduri, poate refuza îndeplinirea acesteia.

G. Acte de protest al cambiilor, cecurilor și al altor titluri la ordin

Art. 155. - Puneri în aplicare (1)

Întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor și al altor titluri la ordin se face în condițiile stabilite prin legile speciale.

H. Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale

Art. 156. - Puneri în aplicare (1)

(1) La cererea părții, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat în arhiva sa.

(2) În textul duplicatului se reproduc cuvânt cu cuvânt cuprinsul înscrisului, cât și cel al încheierii prin care s-a încuviințat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturii originale se menționează numele de familie și prenumele fiecărui semnatar.

(3) Duplicatul are aceeași forță probantă ca și înscrisul original.

(4) Competența eliberării duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau de alte organe cu activitate notarială aparține instituției care a preluat arhiva acestora. Practică judiciară (1)

I. Reconstituirea actelor originale

Art. 157. - Puneri în aplicare (1)

(1) Actele care au dispărut fără a mai fi rămas un exemplar original se reconstituie la cerere, prin încheiere, pe baza acordului părților sau, după caz, a succesorilor acestora.

(2) Reconstituirea se face de către notarul public la care s-a întocmit actul sau, dacă acestuia i-a încetat calitatea, de către notarul public care a preluat arhiva sau de către cel desemnat în acest scop de către președintele Colegiului director al Camerei. Reconstituirea se face cu citarea tuturor părților sau a succesorilor acestora.

(3) În lipsa acordului părților, reconstituirea actelor dispărute se va face de judecătoria în circumscripția căreia își are sediul biroul notarial care a întocmit actul, în conformitate cu dispozițiile din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare.

(4) În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte organe cu activitate notarială, reconstituirea se face de judecătoria în circumscripția căreia își are sediul organul care a întocmit actul sau se află domiciliul ori sediul uneia dintre părți, după caz.

Mergi la:
Dispoziții comune
Autentificarea înscrisurilor
Procedura succesorală
Procedura lichidării pasivului succesoral
Procedura medierii și arbitrajului pentru soluționarea litigiilor interprofesionale
Procedura organizării licitațiilor și a certificării rezultatului acestora
Procedura divorțului pe cale notarială
Procedura apostilei și supralegalizării actelor notariale
Respingerea unui act sau a unei proceduri notariale
Procedura citării, comunicării și notificării în materie notarială
Alte proceduri notariale
Controlul activității notariale
Arhiva și evidența activității

Acesta este un fragment din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...