Revista Romana de Jurisprudenta nr. 5/2016

17. Trimitere spre rejudecare. Nepronunțarea instanței asupra tuturor infracțiunilor cu care a fost învestită și asupra cererilor esențiale ale inculpaților
de Delia Purice, Sorina Siserman

31 octombrie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Remanding the case for retrial. Failure of the court to rule on all offences, which was conferred upon it also in relation to the defendants’ essential claims

Abstract

The recent amendments of the Code of criminal procedure, of art. 421 point 2 letter b), allow the interpretation of the illegalities in the sentence, as long as art. 396 paragraph 1 of the Code of criminal procedure sets for the manner of settlement of the criminal action, in the sense that judges must decide the defendant’s accusation, ruling on: conviction, waiver of the application of the punishment, postponement of the application of the punishment, acquittal or cessation of the criminal proceedings. Under these circumstances, the judgement of the court of first instance under which the court omitted to rule on all offences submitted for trial, as well as on certain essential claims of the parties, which were aimed at finding the solution of acquittal concerning the offence provided for under art. 290 of the Criminal Code required the application of art. 421 point 2 letter b) of the Code of criminal procedure, respectively the retrial of the case by the court.

Rezumat

Modificările recente ale C. proc. pen., ale art. 421 pct. 2 lit. b), permit îndreptarea nelegalităților din sentință, câtă vreme art. 396 alin. (1) C. proc. pen. prevede modul de rezolvare a acțiunii penale, în sensul că judecătorii trebuie să hotărască asupra învinuirii inculpatului, pronunțând: condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

În aceste condiții, hotărârea instanței de fond prin care aceasta a omis a se pronunța cu privire la toate infracțiunile deduse judecății, precum și asupra unor cereri esențiale ale părților, prin care se tindea la constatarea soluției de achitare în privința infracțiunii vizate de art. 290 C. pen., impune imperativ aplicarea art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., respectiv rejudecarea cauzei de către tribunal.

(Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, decizia nr. 864 din 22 iunie 2016, trimisă, în rezumat și cu comentariu, de judecător Delia Purice* și judecător Sorina Siserman**)

Pentru asigurarea exigențelor unui proces echitabil în deplină concordanță cu norma europeană înscrisă în art. 6 din Convenția europeană și dispozițiile procesual penale interne din art. 396 alin. (1) C. proc. pen., se stabilește imperativ obligația instanței de fond de a se pronunța asupra tuturor infracțiunilor cu care a fost sesizată prin rechizitoriu, aceasta trebuind să dea o rezolvare prin sentință atât acțiunii penale, cât și celei civile.

Ignorând aceste dispoziții legale imperative, Tribunalul Cluj, procedând la soluționarea pricinii, a omis examinarea și analizarea tuturor faptelor deduse judecății prin rechizitoriul procurorilor, precum și solicitarea inculpaților D.B., S.T. de continuare a procesului penal cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și prin aceasta a sfârșit prin a nu se pronunța asupra unor cereri esențiale pentru inculpați, ce vizează însuși fondul cauzei.

Conform art. 8 C. proc. pen., organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali, astfel încât să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.

Curtea constată că în mod greșit prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la toate infracțiunile reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriul parchetului și nu a dispus continuarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută în art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, deși s-a solicitat expres acest lucru prin încheierea Tribunalului din 28 octombrie 2015 (inculpații D.B., S.T.), afectând substanțial dreptul la apărare al apelanților, în condițiile în care aducerea unei soluții la sfârșitul cercetării judecătorești constituie o componentă a dreptului la un proces echitabil, principiu care este consacrat de art. 8 C. proc. pen. și art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În art. 6 par. 1 din Convenție se prevede că "orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa".

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpații apelanți nu au renunțat la drepturile lor garantate de Convenție, constatându-se că au solicitat expres continuarea procesului penal pentru infracțiunea vizată de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, cerere ignorată de Tribunalul Cluj, deși era cuprinsă în încheierea de ședință din 28 octombrie 2015 în care se arată textual: "inculpații D.B., S.T., prin apărător, optează în sensul continuării procesului penal pentru infracțiunea de fals, nu înțeleg să invoce prescripția specială, ci solicită în mod explicit continuarea procesului penal" (pag. 4 a încheierii alineatul penultim).

Modalitatea în care a procedat prima instanță nu poate echivala cu o soluționare efectivă a cauzei, judecata având un caracter pur formal, care nu corespunde exigențelor regulilor de bază ale procesului penal, astfel că se impune rejudecarea procesului de către Tribunalul Cluj, prima instanță nepronunțându-se explicit în privința infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen. 1969, reținută în sarcina celor trei inculpați prin actul de sesizare, și nici asupra continuării procesului penal cerute de inculpații D.B., S.T.

Totodată, în condițiile în care legea procesual penală prevede două grade de jurisdicție, este necesar ca judecata să parcurgă toate etapele procesuale pentru a nu priva inculpații de un grad de jurisdicție, prin soluționarea cauzei direct de către instanța de apel, după readministrarea probelor în apel.

Curtea nu ar putea substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc. în primă instanță, deoarece o astfel de soluție ar determina eliminarea artificială a unui grad de jurisdicție, în defavoarea intereselor procesuale ale inculpaților, pentru care legislația penală prevede posibilitatea atacării hotărârilor judecătorești la mai multe instanțe ordinare.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...