Universul Juridic nr. 3/2018

Particularități ale executării hotărârilor judecătorești prin care se dispune repunerea angajatului în situația anterioară unei concedieri nelegale
de Răzvan Anghel

16 martie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Referințe articol: Articole, Dreptul Muncii și Dialogului Social, Premium, Anghel Razvan

1. Aspecte introductive

Executarea hotărârilor judecatorești constituie un aspect al dreptului de acces la o instanța, astfel cum rezulta din prevederile art. 6 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertaților fundamentale, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fiind deja consacrata(1), statul raspunzând atunci când nu își îndeplinește obligațiile legate de executarea unei hotarâri judecatorești(2).

Totodată, Curtea a stabilit în mod constant că neconformarea autorităților la dispozițiile unei hotărâri definitive într-un termen rezonabil poate duce la o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție, în special atunci când obligația de executare a hotărârii judecătorești respective incumbă unei autorități administrative(3), deși admite, de asemenea, că dreptul de acces la instanță nu poate obliga un stat să dispună executarea fiecărei sentințe cu caracter civil, indiferent de împrejurări(4).

Totuși, Curtea a reținut că "atunci când mizele procedurii sunt importante pentru reclamant și cu atât mai mult atunci când este vorba despre un conflict de muncă, autorităților naționale le revine sarcina de a acționa cu diligență și de a-și organiza sistemul judiciar, astfel încât să asigure executarea într-un termen rezonabil așa cum prevede art. 6 din Convenție"(5).

Executarea hotărârilor judecătorești prin care se dispune repunerea părților în situația anterioară unei decizii de concediere nelegale prezintă particularități sub două aspecte:

- exigențele punerii în executare;

- situațiile în care executarea este imposibilă.

Este de remarcat că aceste probleme se pot pune în cadrul unor contestații la executare, a căror soluționare este în competența judecătoriilor în primă instanță și a tribunalelor în apel, iar nu în competența completurilor specializate din cadrul tribunalelor și curților de apel, deși, în unele situații, în mod incidental, pot fi sesizate cu aceleași probleme și instanțele specializate, cum ar fi atunci când se contestă decizia de reintegrare din perspectiva modului în care angajatorul a înțeles să pună în executare hotărârea judecătorească sau atunci când se contestă o decizie de concediere consecutivă "reintegrării".

Din acest motiv, prezintă relevanță atât jurisprudența instanțelor de executare, cât și a celor specializate în soluționarea conflictelor de muncă pentru ambele tipuri de litigii.

2. Exigențele punerii în executare a hotărârilor judecătorești prin care se dispune repunerea părților în situația anterioară

2.1. Aspecte generale

Dificultățile practice par a proveni din modul de formulare a dispozitivului unor hotărâri judecătorești, prin acestea, instanța dispunând astfel cum se solicită, de altfel, în multe cazuri, "reintegrarea în funcția anterioară concedierii".

Aceasta este o obligație de a face care nu poate fi adusa la îndeplinire decât de angajator, fiind executata silit potrivit procedurii speciale, respectiv art. 903 și 906 C. pr. civ.

În acest sens, trebuie avut în vedere, însa, ca art. 80 alin. (2) din Codul muncii se refera la repunerea parților în situația anterioara emiterii actului de concediere, iar nu la "reintegrare", termen adoptat în practica.

Așadar, nu este vorba numai despre o reîncadrare a angajatului în locul de muncă ocupat anterior concedierii, ci este necesară luarea de către angajator a tuturor măsurilor pentru ca angajatul să fie repus în situația anterioară concedierii, adică să își reia activitatea anterioară concedierii. Punerea în executare a hotărârii judecătorești trebuie să aibă un caracter efectiv(6), deși sunt admise și unele excepții astfel cum se va arăta.

Totuși, în practică, în unele cazuri angajatorul consideră executată hotărârea prin simpla emitere a unei decizii de "reintegrare", fără însă a pune angajatul în mod efectiv în situația anterioară concedierii nelegale. Într-o astfel de situație, în măsura în care reclamantul consideră că pârâtul nu a executat întocmai obligația stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească anterioară, are posibilitatea de a continua executarea silită până la îndeplinirea exactă a acestei obligații(7), caz în care instanța de executare trebuie să verifice îndeplinirea exactă a obligației de către debitor, dacă acesta (angajatorul) va contesta continuarea executării(8).

Dimpotriva, daca executorul înceteaza executarea, creditorul (angajatul) va formula contestația în condițiile art. 712 C. pr. civ., situație în care instanța de executare va fi chemata sa analizeze daca angajatorul (debitor) a pus în executare în mod corect hotarârea judecatoreasca ce constituie titlu executoriu.

În acest sens, trebuie avute în vedere argumentele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în două cauze care au avut ca obiect plângeri formulate chiar împotriva României.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...