Revista Romana de Executare Silita nr. 2/2016

Constatarea unei stări de fapt de către executorul judecătoresc
de Nicoleta Răduță

30 iunie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Executor judecătoresc București

Constatation d’un état de fait par l’huissier de justice

Résumé

La constatation d’un état de fait par l’huissier de justice est une procédure présente dans la législation de plusieurs pays européens, à laquelle on peut recourir dans divers domaines, tels que: L’internet, la propriété intellectuelle, concurrence déloyale, relations de logement, liens de famille, commerce, constructions etc.

La constatation représente une méthode efficace de préserver une épreuve concernant un état de fait sur laquelle une partie désire se baser ses prétentions en cours d’un conflit à l’avenir. Par ailleurs, la réalisation d’une constatation concernant un état de fait pour lequel un conflit est né par un document ayant la force probante d’un instrument authentique, peut faciliter tant la conception des changes de gain des parties concernées, et le règlement du conflit à l’amiable, de cette manière participant en sens large aux méthodes alternatives de règlement des conflits.

Mots-clés: constatation d’un état de fait; le droit au respect de la vie privée

Finding of a fact by the judicial bailiff

Abstract

The finding of a fact by the judicial bailiff is a present procedure in the legislation of many European countries, which may be referred to in various areas, such as Internet, intellectual property, unfair competition, dwelling relationships, family relationships, trade, constructions etc.

The finding represents an efficient method of preserving some evidence related to a fact on which a party intends to build it sclaims in a future dispute. More over, the carrying out of a finding regarding a fact in relation to which a dispute has resulted in a document with the force of evidence of an authentic instrument may facilitate both the formulation of the winning opportunities of the involved parties, and also the amiable settlement of the dispute, in this manner, broadly participating in the alternative methods of settlement of disputes.

Keywords: finding of a fact; right to privacy

I. Considerații prealabile

În procesul civil probele au o importanță deosebită, întrucât acestea lămuresc împrejurările reale ale cauzei deduse judecății pe baza cărora instanța, aplicând norma de drept, va stabili drepturile părților, dând expresie adagiului da mihi factum, dabo tibi ius (dă-mi faptele și îți voi da dreptul).

Necesitatea de a proba rezultă din dispozițiile art. 249 C. proc. civ., text potrivit căruia "cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească". Astfel, după cum a fost arătat în doctrină, dreptul este inseparabil de probă(1) . cu toate că dreptul există independent de probă, eficacitatea sa, în caz de contestare, este subordonată probei faptului juridic care i-a dat naștere(2) . De aceea, în practică, este același lucru a nu fi titularul niciunui drept sau a nu putea proba existența unui drept veritabil (idem est non esse et non probari) (3) .

Pentru a preîntâmpina dispariția sau alterarea probei prin intermediul căreia urmărește să își dovedească existența dreptului, partea interesată poate recurge la procedura constatării de urgență a unei stări de fapt reglementată de art. 364 C. proc. civ., ce reprezintă o variantă a anchetei in futurum.

În plus față de scopul de a conserva o probă în vederea folosirii într-un viitor proces sau într-un proces pendinte care nu a ajuns încă în stadiul administrării probatoriilor, constatarea unei stări de fapt printr-un înscris având forța probantă a actului autentic poate facilita atât prefigurarea șanselor de câștig ale părților implicate, cât și soluționarea disputei pe cale amiabilă.

II. Efectuarea constatării unei stări de fapt

Dispozițiile art. 364 alin. (1) C. proc. civ. pun la îndemâna oricărei părți interesate o procedură accesibilă și rapidă pentru conservarea unei probe, care se realizează de către executorul judecătoresc la simpla cerere a părții interesate.

Procedura a cunoscut, astfel, o evoluție majoră față de reglementarea anterioară, potrivit căreia constatarea stării de fapt se realiza numai prin intermediul unei proceduri judiciare, instanța delegând un executor judecătoresc la fața locului în vederea asigurării probei(4). În prezent, sesizarea instanței judecătorești este limitată numai în ceea ce privește situațiile în care constatarea stării de fapt presupune acordul părții adverse ori al unei terțe persoane care nu își dă concursul la realizarea procedurii.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...