Revista Romana de Jurisprudenta (Universul Juridic) nr. 1/2016

15. Muncă prestată în afara duratei normale a timpului de muncă. Stabilirea cuantumului diurnei externe
de Florentina Gabriela Rotaru, Lucia Uță

01 aprilie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Work performed outside normal working hours. determining the amount of the external daily allowance

Abstract

The work time, namely the number of hours per day or week in which the performance of the employed activity is mandatory, shall not be confounded with the working hours, which shall consist in the hours in which the work is performed on a daily basis, namely between the time of starting and of finishing the activity.

As compared to the staff of the public authorities, for which the rights of the employees displaced in the country are established under the Government Decision no. 1860/2006, and abroad under the Government Decision no. 518/1995, in case of private equity companies, the daily allowance, as well as the accommodation costs for the employees travelling abroad, shall be determined by individual negotiation, in the same way as salaries.

Rezumat

Timpul de muncă, adică numărul de ore pe zi sau săptămână în care este obligatorie desfășurarea activității salariale, nu se confundă cu programul de lucru, care este reprezentat de orele în care se prestează munca zilnic, adică între momentul de început și cel de sfârșit al activității.

Spre deosebire de personalul autorităților publice, pentru care drepturile salariaților delegați în țară sunt stabilite prin H.G. nr. 1860/2006, iar în străinătate prin H.G. nr. 518/1995, în cazul societăților comerciale cu capital privat, diurna, precum și cheltuielile de cazare pentru salariații care se deplasează în străinătate se stabilesc prin negociere individuală, în același mod cum se stabilesc salariile.

(Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia civilă nr. 3710 din 14 octombrie 2015, trimisă, în rezumat, de judecător Florentina Gabriela Rotaru*, cu comentariu de judecător dr. Lucia Uță**)

Prin sentința civilă nr. 790 din data de 11 martie 2015, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant B.M. în contradictoriu cu pârâta SC V.M.G. SRL.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul a fost salariatul pârâtei, în funcția de șofer de camion, conform contractului individual de muncă, având ca atribuții, conform fișei postului, efectuarea de transporturi internaționale de mărfuri.

În privința dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul a reținut că, față de specificul activității reclamantului, activitatea acestuia se desfășoară în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) 561/2006.

Tribunalul a reținut că reclamantul a respectat reglementările privind timpul de muncă și timpul de odihnă, potrivit dispozițiilor art. 6 din Regulament, durata de conducere zilnică nedepășind ca regulă 9 ore.

Din analiza diagramelor tahograf anexate la dosar, tribunalul a reținut că reclamantul a prestat activitate numai în mod cu totul ocazional după ora 22.00, aceste perioade fiind urmate de fiecare dată de perioade compensatorii echivalente, în sensul art. 125 alin. (5) C. mun., astfel încât solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei, suplimentar, și la plata sporului de noapte s-a dovedit a fi nefondată și a fost respinsă.

În ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtei la plata orelor suplimentare efectuate, s-a reținut că, în perioada analizată, reclamantul a avut 51 de zile de concediu de odihnă plătit, în luna aprilie 2011, a efectuat 3,37 ore suplimentare, iar în ziua de 25 aprilie 2011 a fost liber.

Rezultă, de asemenea, că în perioada 5-14 aprilie 2011 reclamantul nu a prestat niciun fel de activitate. Coroborând această situație cu cea din care rezultă că reclamantul a fost pontat și plătit 20 de zile lucrătoare, tribunalul a reținut că acesta a beneficiat de zile libere plătite.

Situația este identică și în luna mai 2011, când reclamantul a fost pontat și plătit 22 de zile lucrătoare și a efectuat 1,25 ore suplimentare, pentru ca la începutul lunii iunie (pentru care, de asemenea, a fost pontat și plătit 19 zile lucrătoare + 2 zile concediu de odihnă) să beneficieze de 6 zile libere plătite (începând activitatea la 13 iunie 2011).

Deși din situația tahograf anexată raportului de expertiză rezultă că aproape în fiecare lună reclamantul a beneficiat de zile libere plătite (mai 2011 - 6 zile, iunie 2011 - 6 zile, august 2011 - 10 zile libere plătite, octombrie 2011 - 8 zile libere plătite, iunie 2012 - 16 zile libere plătite, ianuarie 2013 - 13 zile libere plătite etc.), expertul nu a avut în vedere această situație la întocmirea raportului de expertiză.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...