Revista Romana de Jurisprudenta nr. 2/2017

12. Taxă locală pentru cultură și sport
de Andreea Tabacu

30 aprilie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Local culture and sports tax

Abstract

Special taxes are established for the operation of certain local public services, created in the interest of individuals and legal entities, which results in a concrete relation between the tax payment and the capacity of bene ficiary of the respective public services.

Even if art. 26 paragraph (6) of the G.E.O. no. 45/2003 concretely refers to the collection of the tax only from individuals and legal entities using the local public services for which they established the respective taxes, the setting up of the tax under the resolution of the council shall certainly take into consideration the persons to whom law refers. Thus, the establishment of the tax for all economic operators, no matter if they benefit or not from the respective public services, shall lead to the possibility and the risk, in this case, for the tax to be collected from all persons, in breach of the legal provisions, limiting the scope of the taxpayers, according to the above-mentioned provisions.

Rezumat

Taxele speciale sunt instituite pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, ceea ce determină o legătură concretă între plata taxei și calitatea de persoană beneficiară a serviciilor publice respective. Chiar dacă art. 26 alin. (6) din O.U.G. nr. 45/2003 se referă concret la încasarea taxei numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective, în mod cert și stabilirea taxei prin hotărâre de consiliu local trebuie să țină seama de persoanele la care se referă legea. Astfel, instituirea taxei pentru toți agenții economici, indiferent de faptul că beneficiază sau nu de serviciile publice respective, creează posibilitatea și riscul, ca în cazul de față, de a se percepe efectiv taxa de la toate persoanele, fără respectarea dispozițiilor legii, care limitează sfera plătitorilor, potrivit celor de mai sus.

- O.U.G. nr. 45/2003 art. 26 alin. (1) și (6) [art. 30 alin. (1) și (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale]

- Codul fiscal: art. 282

(Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1274 din 22 septembrie 2016, trimisă, în rezumat, de judecător dr. Andreea Tabacu*)

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V., la data de 6 august 2015, reclamanta C.T. SRL a chemat în judecată pe pârâții Municipiul V., prin Primar, și Consiliul Local al Municipiului V., solicitând anularea HCL nr. 148/35/2004, act administrativ normativ prin care afost instituită taxa de cultură și sport, ulterior actualizată și majorată prin HCL nr. 200/2005, nr. 251/2006, nr. 154/2007, nr. 119/2008, nr. 326/2009, nr. 297/2010, nr. 172/2011, nr. 338/2011, nr. 7/2012, nr. 233/2013 și nr. 259/2014 și, în consecință, restituirea sumelor încasate până în prezent cu titlul de taxă de cultură și sport, în ultimii cinci ani, sume ce vor fi reactualizate cu dobânda legală de la data plății până la data restituirii efective. De asemenea, a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 2367 din 23 decembrie 2015, Tribunalul V. a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a anulat HCL nr. 148/35 din 31 august 2004, precum și, în parte, HCL nr. 200 din 29 septembrie 2005, nr. 251 din 28 decembrie 2006, nr. 154 din 24 iulie 2007, nr. 119 din 30 mai 2008, nr. 326 din 8 decembrie 2009, nr. 297 din 12 octombrie 2010, nr. 172 din 26 iulie 2011, nr. 338 din 22 decembrie 2011, nr. 7 din 11 ianuarie 2013, nr. 233 din 30 septembrie 2013 și nr. 259 din 29 decembrie 2014, în ce privește stabilirea cuantumului taxei speciale pentru susținerea financiară a culturii și a sportului vâlcean.

A fost respinsă, în rest, cererea reclamantei.

Totodată, au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 450 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta C.T. SRL, Municipiul V. - Direcția economico-financiară și Primarul Municipiului V.

În recursul reclamantei se solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii, cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...