Revista Romana de Jurisprudenta nr. 3/2017

16. Timp de lucru și timp de odihnă. Perioadă petrecută de salariat în cadrul unității, la dispoziția angajatorului
de Romeo Glodeanu

31 iulie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Working hours and rest time. Period of time spent by the employee within the unit, at the disposal of the employer

Abstract

The interpretation conferred to the expressions of "working hours" and "rest time" by the court of first instance is not compliant with the European Union law.

Any overtime shall be paid by the employer by grating a supplement to the basic salary of the employee who worked the respective overtime, and this supplement shall be determined by negotiation, however, not less than 75% of the basic salary.

Rezumat

Interpretarea conferită de prima instanță noțiunilor de "timp de lucru" și "timp de odihnă" nu este conformă dreptului Uniunii Europene.

Orice timp de muncă suplimentar urmează a fi plătit de angajator prin acordarea unui spor la salariul de bază al angajatului ce a efectuat orele suplimentare respective, acest spor urmând a fi stabilit prin negociere, însă nu mai puțin de 75% din salariul de bază.

- Codul muncii: art. 120, art. 123

- Directiva 2003/88/CE

(Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia civilă nr. 1721 din 16 martie 2017, trimisă, în rezumat, de judecător Romeo Glodeanu*)

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal, completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții L.G. și V.C., au chemat în judecată pe pârâta SC C. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata, pentru perioada 18 mai 2012-18 mai 2015, a diferențelor de natură salarială ce i se cuvin pentru orele suplimentare care depășesc norma de 40 de ore pe săptămâna (implicit care depășesc norma lunară) în calitate de electricieni la SC C. SA, suma urmând sa fie actualizată la indicele de inflație de la data scadenței și până la data plații efective.

Prin sentința civilă nr. 902 din 27 septembrie 2016, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal, completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins acțiunea, ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (2) lit. c) C. mun., angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.

În ceea ce privește regimul juridic al muncii suplimentare, prevederile art. 120 C. mun. definesc munca suplimentară ca fiind munca prestată peste durata normală a timpului de muncă de 8 ore/zi și 40 de ore/săptămână.

Potrivit art. 123 alin. (1) C. mun., în cazul în care compensarea cu ore libere plătite nu este posibilă în următoarele 60 de zile calendaristice, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. La alin. (2) al aceluiași articol se prevede că sporul pentru munca suplimentară se stabilește prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Având în vedere domeniul de activitate al societății pârâte și specificul acesteia, ca furnizor de energie electrică, fiind o unitate cu program continuu, instanța a reținut că există o deosebire a modului de organizare a timpului de muncă între unitățile cu program normal de muncă și unitățile presupus cu foc continuu, cum este cazul pârâtei.

Stabilirea zilei de muncă de 8 ore, deci a săptămânii de 40 de ore, constituie regula de aplicare generală. Durata de 8 ore a zilei de muncă asigură desfășurarea în condiții obișnuite a procesului de producție, dar pentru anumite locuri de muncă se pot stabili forme specifice de organizare a timpului de lucru, după caz, în tură, tură continuă, turnus, program fracționat.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...