Revista Romana de Jurisprudenta nr. 4/2017

14. Limitarea dreptului de deducere a TVA pentru valoarea reziduală din contractele de leasing pentru autovehicule
de Andreea Tabacu

31 octombrie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Limiting the VAT deduction right for the residual value of the leasing contracts for motor vehicles

Abstract

As regards the purchase of the motor vehicles under discussion, the VAT deduction right is removed in relation to the definition of art. 1451 paragraph (2) of the Fiscal Code, and it results that law takes into consideration the purchase of a vehicle in Romania, the import or intra-Community purchase of the vehicle.

The limitation shall not involve the lease instalments during whose payment duration the lessee may not be deemed as acquirer, however, at the end of the leasing contract, after exercising the call option of the asset, invoices are drafted for the residual value certifying the transfer of the ownership right, which is equivalent to a purchase for the purpose of the above text.

Rezumat

Pentru achiziția autovehiculelor în discuție este eliminat dreptul de deducere a TVA, față de definiția din art. 1451 alin. (2) Codul fiscal, rezultând că legea are în vedere cumpărarea unui vehicul din România, importul sau achiziția intracomunitară a vehiculului.

Limitarea nu privește ratele de leasing pe durata achitării cărora locatarul nu poate fi socotit ca achizitor, însă, la finalul contractului de leasing, după exercitarea opțiunii de cumpărare a bunului, se întocmesc facturile pentru valoarea reziduală care atestă transferul dreptului de proprietate, ceea ce echivalează cu o achiziție în sensul textului de mai sus.

- Legea nr. 571/2003: art. 1451 alin. (2)

- Legea nr. 227/2015: art. 298

(Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 305 din 9 martie 2017, trimisă, în rezumat, de judecător dr. Andreea Tabacu*)

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 iulie 2014, pe rolul Tribunalului V. sub nr. 27691/90/2014, contestatoarea R. SRL a chemat în judecată pe intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., solicitând anularea deciziei de impunere nr. 364 din 30 mai 2013, a raportului de inspecție fiscală nr. F-VL 247 din 30 mai 2013 și a deciziei nr. 468 din data de 24 decembrie 2013 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 364 din 30 mai 2013.

S-a solicitat anularea obligației fiscale TVA în sumă de 19.581 lei, stabilită suplimentar la baza impozabilă 92.203 lei, și obligarea pârâtei la rambursarea integrală a TVA în suma de 22.251 lei, anularea și restituirea sumelor plătite cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere calculate și plătite de societate ca urmare a refuzului de rambursare/compensare a sumei de 19.581 lei, plata dobânzii legale fiscale de la data de 25 februarie 2013, dată la care era necesar ca AJFP V. să efectueze rambursarea TVA în suma de 19.581 lei, plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare (f. 72-81 dosar fond), prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că, în mod greșit, se contestă soluția cuprinsă în art. 1 al deciziei nr. 468 din 24 decembrie 2013 cu referire la TVA, fiind respinsă la rambursare suma de 12.342 lei, întrucât au fost corect aplicate prevederile art. 153 alin. (1), coroborat cu art. 145 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pct. 66 alin. (1) din H.G. nr. 44/2004 privind Norme metodologice de aplicare a Codului fiscal; art. 154 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.

Prin sentința nr. 917 din 7 iunie 2016, Tribunalul V. a admis în parte contestația formulată de către contestatoarea SC R. SRL, în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., a anulat decizia de soluționare a contestației nr. 468 din 24 decembrie 2013, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., a anulat în parte decizia de impunere nr. F-VL 364 din 30 mai 2013 și raportul de inspecție fiscală nr. F-VL 247 din 30 mai 2013, emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice V., în ceea ce privește suma de 17.198 lei, reprezentând TVA respinsă la rambursare.

A fost obligată pârâta să ramburseze contestatoarei suma de 17.198 lei, reprezentând TVA, și să-i plătească dobânda legală fiscală aferentă acestei sume, începând cu data de 25 februarie 2013 și până la data pronunțării sentinței nr. 917/2016.

A fost respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Pârâta a fost obligată să plătească contestatoarei suma de 4.050 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...