Revista Romana de Jurisprudenta nr. 1/2017

3. Riscul și impreviziunea în materia contractelor de concesiune de lucrări, a contractelor de concesiune de servicii și a contractelor de parteneriat public-privat în contextul noului cadru unional instituit de Directiva 2014/23/UE privind atribuirea contractelor de concesiune și al noului cadru normativ intern reglementat de Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii și de Legea nr. 233/2016 a parteneriatului public-privat
de Oliviu Puie

30 martie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Risk and hardship in the matter of works concession contracts, of the services concession contracts and of the public-private partnership contracts in the context of the new union framework established according to Directive 2014/23/EU regarding the award of the concession contracts and of the new domestic legislative framework regulated by Law no. 100/2016 regarding the concessions of works and the concessions of services and by Law no. 233/2016 on public-private partnership

Abstract

The new union legislative framework in the matter of concessions of works and of concessions of services transposed in our domestic law by Law no. 100/2016 regarding concessions of works and concessions of services, as well as the new legislative framework in the matter of public-private partnership established under Law no. 233/2016 on public-private partnership brought significant changes in the matter of risk and hardship relating to these contracts, thus, contributing to a better stability of the contractual relationships and to maintain the contractual balance.

In the light of the new union legislative framework and of the new domestic legislative framework, this study intends to examine the risk and hardship in the matter of works concession contracts, services concession contracts, as well as in the matter of public-private partnership contracts, emphasizing certain similarities and differences between the risk and hardship in the matter of contracts of private law and of the contracts of public law.

Keywords: works concession contract; services concession contract; public-private partnership contract; risk in the matter of concession contracts and of the public-private partnership contract; hardship in the matter of concession contracts and of the public-private partnership contract

Rezumat

Noul cadru normativ unional în materia concesiunilor de lucrări și a concesiunilor de servicii transpus în dreptul nostru intern prin Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, precum și noul cadru normativ în materia parteneriatului public-privat instituit de Legea nr. 233/2016 a parteneriatului public-privat a adus mutații semnificative și în materia riscului și impreviziunii în materia acestor contracte, contribuind, astfel, la o mai bună stabilitate a raporturilor contractuale și la menținerea echilibrului contractual.

În ambianța noului cadru normativ unional și a noului cadru normativ intern, studiul de față își propune o analiză a riscului și impreviziunii în materia contractelor de concesiune de lucrări, a contractelor de concesiune de servicii, precum și a contractelor de parteneriat public-privat, scoțând în evidență unele asemănări și deosebiri între riscul și impreviziunea din materia contractelor de drept privat și materia contractelor de drept public.

Cuvinte-cheie: contract de concesiune de lucrări; contract de concesiune de servicii; contract de parteneriat public-privat; riscul în materia contractelor de concesiune și a contractului de parteneriat public-privat; impreviziunea în materia contractelor de concesiune și a contractelor de parteneriat public-privat

I. Considerații preliminare. Reglementarea concesiunilor de lucrări și a concesiunilor de servicii, precum și a parteneriatului public-privat în contextul noului cadru unional și al noului cadru normativ intern. Criterii de delimitare, lato sensu, a riscurilor și impreviziunii în materia contractelor publice

Noul cadru normativ în materia atribuirii contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii este marcat de adoptarea în anul 2014 a Directivei 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune(1).

Necesitatea adoptării acestei directive s-a impus în considerarea faptului că până la adoptarea acesteia nu au existat norme clare care să reglementeze atribuirea contractelor de concesiune, ceea ce a antrenat, după cum se arată în preambulul Directivei 2014/23/UE, incertitudine juridică și obstacole în calea liberei circulații a serviciilor, precum și perturbarea funcționării pieței interne.

Sub acest aspect, Directiva 2014/23/UE, pentru a se delimita contractul de concesiune de contractul de achiziție publică, definește concesiunile ca fiind contracte cu titlu oneros, încheiate în scris, prin intermediul cărora una sau mai multe autorități contractante sau entități contractante încredințează executarea de lucrări sau prestarea de servicii și gestionarea de servicii unuia sau mai multor operatori economici.

Directiva 2014/23/UE definește concesiunea de servicii ca fiind un contract cu titlu oneros, încheiat în scris, prin care una sau mai multe autorități contractante sau entități contractante încredințează prestarea și gestionarea de servicii, altele decât executarea de lucrări, mai multor operatori economici, în care contraprestația pentru serviciu este reprezentată fie exclusiv de dreptul de a exploata serviciile care fac obiectul contractului, fie de acest drept însoțit de o plată.

Această Directiva a fost transpusă în dreptul nostru intern prin Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii(2) , odată cu intrarea în vigoare acestei legi fiind abrogată expres Legea nr. 178/2010 a parteneriatului public-privat(3) . În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 100/2016 a fost adoptată H.G. nr. 867/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii(4) .

După adoptarea Legii nr. 101/2016, a fost adoptată o nouă lege a parteneriatului public-privat, respectiv Legea nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat(5) , fiind, astfel, reglementat printr-un nou act normativ special un contract atât de uzitat și la "modă", respectiv contractul de parteneriat public-privat. În privința acestui tip de contract, ca element de noutate, față de prevederile vechiului act normativ, care a ezitat să califice contractul de parteneriat public-privat ca fiind un contract administrativ, Legea nr. 233/2016, prin art. 30, califică expres acest contract ca fiind un contract administrativ. Pe cale de consecință, în considerarea calificării exprese a contractului de parteneriat public-privat ca fiind un contract public, problema riscurilor și a impreviziunii derivând din acest contract va urma regulile specifice riscurilor și impreviziunii aplicabile contractelor publice reglementate la nivel intern și la nivel unional.

De asemenea, prevederile art. 29 din Legea nr. 233/2016 statuează expres că prevederile Legii nr. 101/2016, supra cit., se aplică și în materia soluționării căilor de atac din materia contractului de parteneriat public-privat reglementat de Legea nr. 233/2016. Pe cale de consecință, și în materia contractului de parteneriat public-privat, asemenea vechiului act normativ abrogat, pentru soluționarea litigiilor din faza premergătoare atribuirii contractului de parteneriat public-public, partea interesată are opțiunea de a se adresa fie pe cale administrativ-jurisdicțională Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, fie direct instanței de contencios administrativ competente. În același context, printr-o dispoziție legală superfluă, în contextul în care se precizează expres că dispozițiile Legii nr. 101/2016 se aplică în mod corespunzător și în cazul contractelor de parteneriat public-privat reglementate de Legea nr. 233/2016, se precizează, prin art. 43 alin. (2) din Legea nr. 233/2016, că competența de soluționare a eventualelor litigii izvorâte din încheierea și/sau executarea contractelor de parteneriat public-privat este stabilită de Legea nr. 101/2016.

De asemenea, procedura de atribuire a contractului de parteneriat public-privat reglementat de Legea nr. 233/2016 este, potrivit art. 25 din Legea nr. 233/2016, cea prevăzută de Legea nr. 98/2016, Legea nr. 99/2016 sau Legea nr. 100/2016, după caz, în funcție de obiectul contractului și modalitatea în care studiul de fundamentare prevede transferul unei părți semnificative a riscului de operare de natură economică, în legătură cu exploatarea lucrărilor și/sau a serviciilor în cauză.

Se impune, de asemenea, precizarea că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 233/2016, în acord cu prevederile Legii nr. 99/2016 și cu cele ale Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, art. 5 din Legea nr. 233/2016 statuează că contractele de parteneriat public-privat pot fi încheiate și în scopul efectuării unei activități relevante în sectoarele de utilitate publică prevăzute de Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, precum și în vederea realizării de către un operator privat a serviciilor comunitare de utilități publice prevăzute de Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu luarea în considerare a prevederilor art. 1 și art. 2.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...