Universul Juridic nr. 3/2018

Condițiile de formă ale contractului în reglementarea noului Cod civil
de Gabriel Tița-Nicolescu

08 martie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Precizări prealabile privind modalitățile de exprimare a consimțământului

Condiția de formă a unui act juridic reprezintă acea cerință care constă în modalitatea de exteriorizare a manifestării de voință făcută cu intenția de a crea, a modifica sau a stinge un raport juridic concret(1).

Este stabilit de către lege, cu caracter de principiu, că voința de a contracta (consimțământul părților semnatare) poate fi exprimată verbal sau în scris. Totodată, legea recunoaște ca, în practică, acordul de voințe să poată fi manifestat expres (printr-o declarație sau acțiune inechivocă din care reiese expres voința de a contracta), dar și tacit (printr-un comportament care, potrivit legii, convenției părților, practicilor statornicite între acestea sau uzanțelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenției de a produce efectele juridice corespunzătoare).

Prima ipoteză nu poate naște discuții, însă se impune să facem câteva precizări cu privire exprimarea tacită a consimțământului. Așadar, în acest caz, deși acordul de voințe nu este dat în mod expres de către partea contractantă, se poate considera, în anumite situații, că acesta a fost totuși exprimat, în mod tacit; art. 1.240 alin. (2) NCC face, așadar, pentru prima dată în dreptul nostru, aplicarea legislativă expresă a vechiului adagiu latin qui tacit consentire videtur (însă într-o măsură mult mai diminuată, fiind vorba mai ales despre continuarea unor contracte existente, și nu despre încheierea unor contracte cu totul noi). Vorbim, prin urmare, despre cazuri în care se poate considera că acordul a fost manifestat, chiar dacă nu expres, ci doar în virtutea legii, a convenției părților sau a uzanțelor. De pildă, legea poate stipula că o anumită atitudine (de regulă omisivă) a unei părți să fie considerată acord de încheiere a contractului. Este cazul tacitei reconducțiuni sau relocațiuni reglementate de art. 1.810 NCC, text de lege potrivit căruia dacă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să dețină bunul și să își îndeplinească obligațiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locațiune, în condițiile celei vechi, însă pe durată nedeterminată. Dar nu numai legea, ci, așa cum arătam, și contractul poate prevedea că simpla continuare a executării obligațiilor stipulate, după expirarea perioadei contractuale, echivalează cu acordul dat de partea care a continuat să își îndeplinească acele obligații, cu încheierea unui nou contract, în aceleași condiții (de pildă, într-un contract de prestări servicii, după expirarea duratei stipulate, prestatorul continuă să își execute prestațiile către beneficiar, caz în care contractul va continua, însă numai dacă există o astfel de clauză în cuprinsul acestuia). În fine, este posibil ca nici legea și nici convenția părților să nu stipuleze sau să nu permită încheierea unui contract în lipsa unui acord expres din partea părții ce se obligă. Într-o astfel de situație, singura posibilitate de a considera că acordul tacit a fost totuși dat este ca între părți să existe o practică îndelungată (o cutumă sau o uzanță) care să ne ducă inechivoc la concluzia că partea și-a dat consimțământul. Trebuie însă să fim foarte precauți cu acest mod excepțional și rarisim de exprimare a consimțământului, întrucât, chiar dacă în prezent uzanțele sunt acceptate ca fiind izvor de drept în România(2), orice uzanță trebuie dovedită de către partea interesată (ea neputând fi prezumată decât dacă este publicată), care trebuie să probeze atât existența uzanței, cât și conținutul acesteia.

Categorii de cerințe de formă. Enumerare

Dacă legea cere o formă scrisă, această formă poate fi, și potrivit noului Cod civil, de două feluri: înscrisul sub semnătură privată sau înscrisul autentic. Cele două tipuri de formă scrisă au însă o forță probantă diferită, după cum prevăd expres dispozițiile legale, fără chestiuni de noutate pe aceste aspecte, față de reglementarea anterioară (C. civ. 1864).

Trebuie să facem, totuși, două delimitări necesare legate de forma actului juridic.

În primul rând, se impune să reamintim aici deosebirea dintre cele două noțiuni folosite în materie de validitate a actului juridic, și anume între conceptul de negotium și cel de instrumentum. Negotium este actul juridic (contractul) privit sub aspectul condițiilor de fond cerute de lege, unde este necesar și suficient, pentru validitatea actului, consimțământul, fiind irelevantă forma pe care o îmbracă acest consimțământ. Instrumentum este actul juridic privit sub aspectul formei pe care o îmbracă acordul părților, adică înscrisul constatator al contractului încheiat între părți. Desigur, în acest material, în care vorbim despre formă, ne referim, în principal, la contract, ca instrumentum.

În al doilea rând, reținem un aspect extrem de important, și anume că legea poate cere forma scrisă (sub semnătură privată sau autentică) fie pentru validitatea contractului, fie pentru probațiunea acestuia (cele două situații fiind cel mai frecvent întâlnite în practică). În fine, chiar dacă situațiile practice sunt mai rare, trebuie precizat că legea poate cere o formă scrisă și pentru opozabilitatea față de terți a contractului încheiat. Așadar, când vorbim despre condiții de formă ale unui act juridic, avem în vedere trei categorii distincte de cerințe:

- condiții ad validitatem;

- condiții ad probationem;

- condiții cerute pentru opozabilitatea față de terți.

Le abordăm în cele ce urmează, în funcție de importanța acestora.

Forma cerută pentru validitatea contractului (cerința ad validitatem)

Evident, din punct de vedere a normei sancționatoare, cele mai importante cerințe, fără îndeplinirea cărora nu există act juridic privit ca negotium, sunt cele care privesc validitatea actului.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...