Consiliul Comunităților Europene

Directivă privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor rezultate din operațiuni cuprinse în sistemul de finanțare al Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă, precum și a taxelor agricole și drepturilor vamale
Număr celex: 31976L0308

Modificări (...), Referințe (2), Reviste (1)

În vigoare de la 19 martie 1976

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă
sau autentifică-te
  •  

DIRECTIVA CONSILIULUI
din 15 martie 1976
privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor
rezultate din operațiuni cuprinse în sistemul de finanțare
al Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă,
precum și a taxelor agricole și drepturilor vamale

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 729/70 din 21 aprilie 1970 privind finanțarea politicii agricole comune1, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 2788/722, în special articolul 8 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European3,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social4,

întrucât, în stadiul actual, o creanță care face obiectul unui titlu stabilit de autoritățile unui stat membru nu poate fi recuperată într-un alt stat membru;

întrucât dispozițiile naționale în materie de recuperare constituie, prin simpla limitare a domeniului de aplicare a acestora la teritoriul național, un obstacol în stabilirea sau funcționarea pieței comune; întrucât această situație nu permite aplicarea integrală și echitabilă a reglementărilor comunitare, în special în domeniul politicii agricole comune, facilitând realizarea unor operațiuni frauduloase;

întrucât, în consecință, este necesară adoptarea unor norme comune de asistență reciprocă în materie de recuperare;

întrucât aceste norme trebuie să se aplice cu scopul recuperării atât a creanțelor rezultate din diferite măsuri cuprinse în sistemul de finanțare integrală sau parțială al Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă, cât și a taxelor agricole și a drepturilor vamale, în conformitate cu articolul 2 din Decizia 70/243/CECO, CEE, Euratom din 21 aprilie 1970 privind înlocuirea contribuțiilor financiare ale statelor membre cu resursele proprii ale Comunităților5 și cu articolul 128 din actul de aderare; întrucât ele trebuie să se aplice și pentru recuperarea dobânzilor și a cheltuielilor legate de aceste creanțe;

întrucât asistența reciprocă trebuie să însemne, pentru autoritatea solicitată, pe de o parte, furnizarea către autoritatea solicitantă a unor informații necesare acesteia, în vederea recuperării creanțelor apărute în statul membru în care își are sediul, și înștiințarea debitorului în legătură cu toate actele referitoare la astfel de creanțe, eliberate în statul membru respectiv, și, pe de altă parte, inițierea, la cererea autorității solicitante, a operațiunilor de recuperare a creanțelor apărute în statul membru în care se află sediul autorității solicitante;

întrucât diferitele forme de asistență reciprocă trebuie practicate de autoritatea solicitată în conformitate cu actele cu putere de lege sau actele administrative în vigoare în aceste cazuri în statul membru în care se află sediul acesteia;

întrucât este necesar să se determine condițiile în care autoritatea solicitantă înaintează cererile de asistență și definește limitele circumstanțelor speciale care permit, în fiecare dintre cazuri, autorității solicitate să nu dea curs solicitării de asistență;

întrucât, atunci când intervine pe seama autorității solicitante pentru a recupera o creanță, autoritatea solicitată trebuie să aibă posibilitatea, dacă dispozițiile în vigoare în statul membru în care își are sediul permit acest lucru și în acord cu autoritatea solicitantă, de a acorda debitorului un termen de plată sau o plată eșalonată în timp; întrucât dobânzile care ar putea fi percepute ca urmare a acordării facilităților de plată trebuie transferate statului membru în care se află sediul autorității solicitante;

întrucât, pe baza cererii motivate a autorității solicitante, autoritatea solicitată trebuie să aibă posibilitatea, în măsura în care dispozițiile în vigoare în statul membru în care se află sediul acesteia permit acest lucru, de a pune în aplicare măsuri asiguratorii în vederea garantării recuperării creanțelor apărute în statul membru solicitant; întrucât aceste creanțe nu trebuie să se beneficieze de nici un privilegiu în statul membru în care se află sediul autorității solicitate;

întrucât, în timpul procedurii de recuperare în statul membru în care se află sediul autorității solicitate, creanța sau titlul care permite executarea recuperării acesteia, emise în statul membru în care se află sediul autorității solicitate, pot fi contestate de beneficiar; întrucât, în acest caz, este necesar să se prevadă ca acțiunea în contestare să fie înaintată de acesta din urmă instanței competente a statului membru în care se află sediul autorității solicitante, iar autoritatea solicitată trebuie să suspende procedura de executare pe care a inițiat-o până în momentul luării unei decizii de către instanța competentă;

întrucât este necesar să se prevadă ca documentele și informațiile comunicate în cadrul asistenței reciproce în materie de recuperare să nu poată fi utilizate în alte scopuri;

întrucât dispozițiile prezentei directive nu trebuie să aibă ca efect limitarea asistenței reciproce pe care anumite state membre și-o acordă pe baza unor acorduri sau regimuri bilaterale sau multilaterale;

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...