Revista Romana de Executare Silita (Universul Juridic) nr. 1/2016

O problematică aparte privind încuviințarea executării silite la granița dintre decizia de neconstituționalitate și noul context legislativ
de Gabriela Răducan

31 martie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Facultatea de Drept, Universitatea "Titu Maiorescu" din București

Une question spéciale concernant la déclaration constatant la force exécutoire à la limite entre la décision d’inconstitutionnalité et le nouveau contexte législatif

Résumé

Si nous sommes limités à une interprétation strictement en concordance avec notre droit interne, la question analysée peut être facilement résolue. Au moment où quelques éléments liés au droit européen apparaissent, nous sommes obligés de changer les paramètres de l’analyse. A la limite de l’interprétation des aspects de controverse entre le droit interne et le droit européen conventionnel se trouve le principe de l’application prioritaire du dernier et c’est ce principe qui devrait tracer la ligne directrice. Apparemment, du moment de l’apparition de la règle de l’art. 666 du Code de procédure civile (concernant l’habilitation de l’huissier de justice de déclarer la force exécutoire) et jusqu’à la déclaration de son inconstitutionnalité, on peut discuter d’une présomption de constitutionnalité. Surtout, il reste à voir comment «constitutionnelle» peut être une disposition légale qui avait été déclarée inconstitutionnelle aussi sous l’empire de la loi procédurale antérieure. Mais, au-delà de l’inconstitutionnalité; on doit remarquer que la période d’applicabilité de cette règle peut générer aussi des problèmes de l’aspect non-conventionnel, qui peuvent être invoqués ex officio par l’huissier de justice national. La déclaration constatant la force exécutoire émise par un huissier de justice, et non par le tribunal, n’est pas conventionnelle, puisqu’elle est prononcée en violation des dispositions de l’art. 6 alinéa. 1 et l’art. 13 de la Convention européenne des droits de l’homme, l’art. 47 et l’art. 52 alinéas (3) de la Charte des Droits Fondamentaux de l’Union Européenne, l’art. 1 alinéa (4), art. 21 alinéa (3), l’art. 124 et l’art. 147 alinéa (4) de la Constitution de la Roumanie, compte tenant que de cette façon, elle est exclue du contrôle juridictionnel, avec la conséquence de la violation du droit à un procès équitable. Dès lors se pose la question de la valorisation de l’inconstitutionnalité ou de l’aspect non-conventionnel dans les objections à l’exécution en cours à la date de la publication de la Décision de la Cour Constitutionnelle no. 895/2015. Sur le plan théorique, deux perspectives d’interprétation apparaissent, qui sont sensiblement différentes. En pratique, le juge national a le rôle d’interpréter et d’appliquer la loi, puisque cela représente sa vocation.

Au-delà de cette question, le nouveau art. 666 du Code de procédure civile ramène les choses à leur normalité et, en outre, par sa restructuration unifiant la procédure de déclaration constatant la force exécutoire avec celle d’insérer la formule exécutoire, il crée une meilleure administration de la justice.

Mots-clés: exception d’inconstitutionnalité; présomption de constitutionnalité; déclaration constatant la force exécutoire; formule exécutoire; loi applicable; facta pendentia; huissier de justice; tribunal d’exécution; objet à l’exécution; application directe du droit européen

A particular issue regarding the declaration of enforcement at the interface between the decision of unconstitutionality and the new legislative context

Abstract

As long as we confine to an interpretation strictly compliant with our domestic law, the issue examined may be easily solved. When certain elements concerning the European law appear, we are obliged to change the examination parameters. At the interface of the interpretation of the aspects of the controversy between domestic law and conventional European law, the principle of enforcement of the latter with priority resides, and it is exactly this principle that should indicate the guideline. Apparently, from the emergence of the rule of art. 666 of the Code of civil procedure (regarding the bailiff’s ability to declare enforcement) and until the declaration of its unconstitutionality, we can discuss about a presumption of constitutionality. However, it remains to be seen how "constitutional" a legal provision that was declared unconstitutional under the previous procedural law, as well, may be. However, besides unconstitutionality, it should be noted that the applicability period of this rule may give rise to unconventionality issues, as well, which may be alleged ex officio by the national judge. The writ of execution issued by a bailiff, not by a court, is conventional, as it is delivered in breach of the provisions of art. 6 para. 1 and art. 13 of the European Convention of Human Rights, art. 47 and art. 52 para. (3) of the Charter of Fundamental Rights of the European Union, art. 1 para. (4), art. 21 para. (3), art. 124 and art. 147 para. (4) of the Constitution of Romania, taking into consideration that it is exempt from judicial control in this way, resulting in the breach of the right to a fair trial. Therefore, the question arises only as to enforcement of unconstitutionality or and unconventionality in the appeals against enforcement pending before the court on the date of publication of the Decision of the Constitutional Court no. 895/2015. Theoretically, two interpretation perspectives emerge, which are slightly different. In actual fact, the national judge has the task to interpret and enforce the law, as this is his part.

Beyond this question, the new art. 666 of the Code of civil procedure puts things again on their normal track and, moreover, by its restructuring which unifies the procedure of declaration of enforcement with that of insertion of declaration of enforceability, it shall create a better administration of justice.

Keywords: plea of unconstitutionality; presumption of constitutionality; declaration of enforcement; declaration of enforceability; applicable law; facta pendentia; bailiff; enforcement court; appeal against enforcement; direct enforcement of European law

Încuviințarea executării silite a constituit obiectul unor decizii de neconstituționalitate și transformări legislative repetate, la intervale relativ scurte de timp, în ultimul deceniu. Deși o multitudine de problematici legate de această instituție au avut un caracter constant, simultan cu apariția fiecăreia dintre aceste transformări legislative și intervenții ale Curții Constituționale, au apărut și o serie de aspecte de natură să determine o practică neunitară, dar niciodată mai multe decât în prezent, principalul factor generator constituindu-l paragraful 28 din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 895/2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 666 C. proc. civ.(1) , în contextul în care în aceeași zi a fost publicată și a intrat în vigoare și O.U.G. nr. 1/2016(2) pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe.

I. Astfel, o primă chestiune de actualitate de care ne preocupăm în articolul de față este aceea a efectelor pe care urmează a le produce Decizia Curții Constituționale nr. 895/2015 în raport de par. 28 din considerentele sale, mai exact la următorul conținut: "cu privire la efectele pe care urmează a le produce prezenta decizie, Curtea constată că, pe perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumția de constituționalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privința procedurilor de executare silită încuviințate până la data publicării sale, aplicându-se, în schimb, în privința contestațiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviințare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data publicării prezentei decizii, precum și în cele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la data sus menționată. (…) Până la adoptarea soluției legislative corespunzătoare, ca o consecință a prezentei decizii de admitere a excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că instanțele judecătorești urmează să aplice în mod direct art. 21 alin. (3), art. 124 și art. 126 alin. (1) din Constituție, devenind, astfel, competente să încuviințeze executarea silită (…). Așadar, din ziua publicării prezentei decizii, competența executorilor judecătorești de a încuviința executarea silită încetează".

Însă în aceeași zi s-a publicat și O.U.G. nr. 1/2016, act normativ care, în preambulul său reține că "se impune, cu necesitate, promovarea, de urgență, a unor soluții legislative privind competența și procedura de încuviințare a executării silite, în scopul instituirii controlului judecătoresc preventiv asupra declanșării executării silite propriu-zise, asigurându-se, astfel, garanțiile de imparțialitate și independență specifice numai instanțelor judecătorești și întrucât decizia amintită (Decizia Curții Constituționale nr. 895/2015 - n.n., G.R.) cuprinde, în considerente, efectele pe care le va produce de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României", precum și faptul că "prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a reținut că, până la adoptarea soluției legislative corespunzătoare, ca o consecință a acestei decizii, instanțele judecătorești urmează să aplice în mod direct art. 21 alin. (3), art. 124 și art. 126 alin. (1) din Constituție, devenind, astfel, competente să încuviințeze executarea silită", iar "lipsa unor norme specifice privind competența și procedura de încuviințare a executării silite de către instanțele judecătorești, care să însoțească efectele prevăzute în considerentele deciziei mai sus menționate, ar accentua vidul legislativ generat de constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 666 din noul C. proc. civ., cu consecința apariției unei practici judiciare neunitare în materie" este necesară pentru "conferirea unui efect imediat normelor privind competența și procedura de încuviințare a executării silite de către instanțele judecătorești".

Problema apărută imediat în practica judecătorească (prilej și de dispută doctrinară) rezidă în înțelesul și interpretarea părții a II-a din teza I a par. 28 al considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 895/2015.

O primă chestiune este legată de caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al acestor considerente pentru instanțele judecătorești. În ceea ce ne privește, îmbrățișăm opinia exprimată recent în literatura de specialitate(3) , potrivit căreia aceste considerente, deși pot fi adoptate de către judecătorul unei cauze, nu au totuși un caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești, deoarece nu au caracter decisiv, nefiind dintre acelea pe care se sprijină dispozitivul(4) , dar și pentru faptul că ceea ce nu este prevăzut în competența de atribuție a Curții Constituționale intră în competența generală a instanțelor judecătorești, motiv pentru care, deși "Curtea Constituțională, ieșind din limita de competență rezervată ei, a statuat și sub aspectul modului de aplicare în timp al efectelor propriei hotărâri", judecătorul cauzei "nu este obligat să o facă, având deplină libertate de analiză și decizie în această privință și nu poate sub nicio formă să fie acuzat că, procedând în acest fel, ar fi săvârșit abaterea disciplinară prevăzută la art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004"(5) .

Argumentele care sprijină o astfel de concluzie sunt variate.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", fapt care indică cu precizie că legiuitorul constituant a optat pentru soluția neretroactivității hotărârilor pronunțate de Curtea Constituțională.

Totodată, se recunoaște că principiul neretroactivității nu este afectat în privința litigiilor în curs de desfășurare sau a situațiilor juridice în curs de constituire (facta pendentia) (6), având în vedere faptul că efectul declarării neconstituționalității unei norme legale este echivalent cu cel al imposibilității de a mai aplica acea normă, aspect de care instanțele judecătorești trebuie să țină cont, indiferent de etapa procesuală în care se află acel litigiu, chiar și într-o cale de atac de reformare. Mai exact, s-a decis că efectele declarării caracterului neconstituțional sunt similare celor produse de abrogare, în sensul că actul normativ încetează să mai aibă existență juridică și nu mai poate constitui temei al pretențiilor în justiție.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...