Consiliul Uniunii Europene

Regulamentul nr. 2371/2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului
Număr celex: 32002R2371

Modificări (1), Referințe (9), Jurisprudență

În vigoare de la 31 decembrie 2002 până la 31 decembrie 2013

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) nr. 2371/2002
din 20 decembrie 2002
privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în
conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special art. 37,

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Parlamentului European2,

Întrucât:

(1) Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3760/923 a instituit un regim comunitar al pescuitului și acvaculturii. În conformitate cu acest regulament, Consiliul decide cu privire la orice ajustări necesare până la 31 decembrie 2002.

(2) Domeniul de aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului cuprinde conservarea, gestionarea și exploatarea resurselor acvatice vii și a acvaculturii, precum și prelucrarea și comercializarea produselor pescărești și de acvacultură, în cazurile în care asemenea activități se desfășoară pe teritoriul statelor membre sau în apele comunitare sau de către nave comunitare de pescuit sau resortisanți ai statelor membre, având în vedere dispozițiile art. 117 din Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării, fără a aduce atingere responsabilității primare a statului de pavilion.

(3) Dat fiind că numeroase populații piscicole continuă să scadă, politica comună în domeniul pescuitului trebuie îmbunătățită pentru a asigura viabilitatea pe termen lung a sectorului piscicol printr-o exploatare durabilă a resurselor acvatice vii, pe baza unor recomandări științifice solide și a unei abordări preventive, bazate pe aceleași considerații ca și principiul precauției prevăzut în art. 174 din Tratat.

(4) Obiectivul politicii comune în domeniul pescuitului ar trebui să fie, prin urmare, crearea condițiilor pentru o exploatare durabilă a resurselor acvatice vii și de acvacultură, în contextul unei dezvoltări durabile, ținându-se cont, într-un mod echilibrat, de aspectele ecologice, economice și sociale.

(5) Este important ca politica comună în domeniul pescuitului să se bazeze pe principiul unei bune guvernări și ca măsurile adoptate să fie reciproc compatibile și în conformitate cu alte politici comunitare.

(6) Obiectivul unei exploatări durabile este atins cu mai multă eficiență printr-o abordare multianuală a gestionării piscicole, presupunând planuri multianuale de gestionare a populației piscicole ce se încadrează în limite biologice sigure. Pentru populațiile piscicole ce nu se încadrează în limitele biologice sigure, adoptarea planurilor multianuale de redresare reprezintă o prioritate absolută. Pe baza recomandărilor științifice, poate fi necesar ca, pentru aceste populații piscicole, eforturile de pescuit să fie reduse substanțial.

(7) Planurile multianuale prevăzute anterior ar trebui să stabilească obiective de exploatare durabilă a populațiilor respective, să conțină norme de producție care să stabilească modul de calcul al capturii anuale și/sau a limitelor efortului de pescuit și să prevadă alte măsuri specifice de gestionare, ținând cont în același timp de efectul asupra altor specii.

(8) Conținutul planurilor multianuale ar trebui să fie în funcție de stadiul de conservare a populațiilor piscicole, urgența refacerii acestora și caracteristicile acestor populații, precum și a zonelor piscicole în care acestea sunt capturate.

(9) Exploatarea durabilă a populațiilor piscicole pentru care nu au fost stabilite planuri multianuale ar trebui asigurată prin stabilirea capturii și/sau a limitelor de efort.

(10) Ar trebui să se adopte dispoziții prin care statele membre sau Comisia să adopte măsuri de urgență în cazul unei amenințări grave pentru conservarea resurselor sau a ecosistemului marin, care ar apărea ca urmare a activităților de pescuit și care necesită o intervenție imediată.

(11) Este necesară autorizarea statelor membre să adopte, fiecare în zona proprie de 12 mile marine, măsuri de conservare și gestionare aplicabile tuturor navelor de pescuit, cu condiția ca, acolo unde astfel de măsuri se aplică navelor de pescuit din alte state membre, măsurile adoptate să nu fie discriminatorii și să fi avut loc o consultare prealabilă, precum și cu condiția să nu fi fost adoptate măsuri comunitare care privesc, în mod specific, conservarea și gestionarea în această zonă.

(12) Flota comunitară ar trebui să fie redusă pentru a se adapta la resursele specifice disponibile, iar pentru a se atinge acest obiectiv ar trebui adoptate măsuri specifice, inclusiv stabilirea unor niveluri de referință pentru capacitatea de pescuit ce nu pot fi depășite și a unui instrument comunitar special de stimulare a transformării navelor de pescuit în fier vechi și de instituire a programelor naționale de intrare/ieșire.

(13) Fiecare stat membru ar trebui să țină la zi un registru național al navelor de pescuit care să fie pus la dispoziția Comisiei în scopul monitorizării dimensiunii flotelor statelor membre.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...