Revista Romana de Executare Silita nr. 2/2017

I. Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016
de Înalta Curte de Casație și Justiție

30 iunie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Completul competent să judece recursul în interesul legii(1)), s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit următoarele: Competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acestei decizii s-au reținut următoarele:

1. Problema de drept care a generat practica neunitară. Orientările jurisprudențiale divergente

La data de 7 martie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită prin Sesizarea nr. 23/cc din 29 februarie 2016, potrivit Hotărârii nr. 4 din 24 februarie 2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești, cu problema de drept referitoare la competența funcțională a tribunalelor specializate (Argeș, Cluj, Mureș) în soluționarea litigiilor cu profesioniști, altele decât cele la care se referă art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare, competență determinată exclusiv de calitatea de profesionist (fost comerciant) a părților procesului civil, în raport și cu prevederile art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, ținând seama de lipsa unui criteriu legal pentru atribuirea competenței în aceste litigii.

În sesizarea Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești s-a arătat că, analizându-se jurisprudența la nivelul celor trei curți de apel (Cluj, Pitești și Târgu Mureș), în circumscripția cărora sunt organizate tribunalele specializate, în materia competenței în cazul litigiilor dintre profesioniști, în considerarea calității acestora, independent de obiectul litigiului, s-a relevat faptul că instanțele nu au un punct de vedere unitar:

- pe de o parte, se consideră că există o categorie de litigii cu profesioniști, determinată numai de calitatea părților, profesioniști, independent de obiectul litigiului, care este dată de lege în competența tribunalelor specializate (tribunalele Cluj și Mureș);

- pe de altă parte, se neagă însăși existența unei categorii aparte de litigii cu profesioniști, determinată exclusiv de calitatea părților, fără a se ține seama de obiectul raportului juridic dedus judecății, acestea fiind în competența instanțelor civile, față de intrarea în vigoare a actualului Cod civil, a Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare, și, ulterior, a actualului Cod de procedură civilă și a Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit primei orientări jurisprudențiale, tribunalele specializate soluționează litigiile cu profesioniști, indiferent de obiectul cauzei, fără a se ține seama de criteriile prevăzute în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Similar criteriilor de comercialitate din fostul Cod comercial, se consideră că orice litigiu care are cel puțin o parte profesionist, trebuie soluționat de tribunalul specializat, fie în primă instanță, fie în calea de atac, după caz, față de prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) raportat la art. 95 pct. l din Codul de procedură civilă.

În cadrul Curții de Apel Cluj și Curții de Apel Târgu Mureș, instanțele specializate, învestite direct cu soluționarea acestei categorii de litigii, au procedat, în general, la constatarea propriei competențe, în aplicarea art. 130 raportat la art. 131 din Codul de procedură civilă și la soluționarea acestora prin hotărâri definitive, tribunalul civil considerându-se competent numai în cauze având ca obiect revendicare sau grănițuire, în care părți sunt profesioniști, iar în materia analizată declinând competența în favoarea tribunalelor specializate.

În cadrul Curții de Apel Pitești, de la intrarea în vigoare a actualului Cod civil până în toamna anului 2015 tribunalul civil soluționa căile de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie, precum și cauzele în primă instanță de competența tribunalului, în litigiile cu profesioniști, având alte obiecte decât cele prevăzute laart. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare. Însă, începând cu momentul menționat, tribunalul civil și-a declinat competența în favoarea tribunalului specializat care, la rândul său, a declinat competența în favoarea tribunalului civil, constatând ivit conflictul negativ de competență. Asupra conflictului negativ de competență, cele două secții civile ale Curții de Apel Pitești împărtășesc opinii diferite, reținute în hotărâri definitive.

Pentru justificarea competenței tribunalului specializat s-a argumentat că noțiunea de profesionist utilizată în art. 3 din Codul civil, definită și în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, are în vedere și categoria comercianților, reglementată de fostul Cod comercial.

S-a reținut că, în temeiul art. 36 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul tribunalelor funcționează secții sau complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul sau de calitatea părților, prin lege fiind înființate și tribunalele specializate, care preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care funcționează.

Tribunalele comerciale au preluat la înființare cauzele de natură comercială din competența tribunalului civil, potrivit art. 37 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Conform dispozițiilor Legii nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, secțiile comerciale existente la data intrării în vigoare a actualului Cod civil în cadrul tribunalelor și curților de apel, se vor reorganiza ca secții civile sau vor fi unificate cu secțiile existente, prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței.

În ceea ce privește tribunalele comerciale Argeș, Cluj și Mureș, legea a prevăzut fie reorganizarea ca tribunale specializate, fie ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și Mureș, la stabilirea cauzelor de competența acestora urmând a se ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora și de volumul de activitate al instanțelor.

S-a reținut că, în prezent, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele actualului Cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii" (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, înlocuiește expresiile "acte de comerț", respectiv "fapte de comerț") de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii.

Domeniul de activitate specific tribunalelor specializate rezultă și din reglementarea Legii nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, care, la art. 226, prevede că, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum cele enumerate exemplificativ de textul de lege.

S-a argumentat că rațiunea legiuitorului a fost aceea de a asigura o continuitate cu privire la tipurile de cauze care intră în competența de soluționare a acestor instanțe, iar nu de a le degreva, altfel fiind de neînțeles menținerea lor ca instanțe de sine stătătoare, precum și a schemelor de personal ce le-au fost alocate.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...