Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 616/2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 502 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 31 ianuarie 2018

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Varga Attila - judecător
Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 502 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Tinca Tatiana Ion, în Dosarul nr. 31.210/302/2012 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.281D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Claudia Cojocaru, din cadrul Baroului București, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantei convenționale a autoarei excepției, care arată că prevederile criticate reprezintă o transpunere a art. 3 alin. (4) al Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii, însă această transpunere nu este aplicată în mod unitar și integral.

4. În continuare, susține că nu există o rațiune care să justifice prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 și, respectiv, pe art. 42 din Legea nr. 1/2001, să fie scutite de taxe judiciare de timbru. Acesta este motivul pentru care, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, este încălcat dreptul de proprietate privată.

5. În concluzie, se solicită Curții Constituționale admiterea excepției de neconstituționalitate, având în vedere faptul că sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 și ale art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi, precum și să se dispună exonerarea autoarei excepției de neconstituționalitate de la plata taxei judiciare de timbru.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că dispozițiile criticate au fost analizate de Curte, din perspectiva acelorași critici formulate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 950 din 13 noiembrie 2012, care își păstrează valabilitatea.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin Încheierea din 17 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 31.210/302/2012, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 502 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepția a fost ridicată de Tinca Tatiana Ion, apelantă-reclamantă într-o cauză având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea arată că se poate conforma obligației de restituire a ajutorului public judiciar, dispuse prin sentința Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, în temeiul dispozițiilor criticate, numai în măsura în care va proceda la vânzarea bunului a cărui proprietate a dobândit-o prin efectele aceleiași sentințe. Autoarea excepției arată că această situație este cauzată de faptul că, în vederea asigurării traiului zilnic, lucrează cu ziua, nu are carte de muncă, precum și de faptul că fiica sa, cu care locuiește, urmează un tratament medical, sub supravegherea unui psihiatru. Autoarea susține că, în aceste împrejurări, îi sunt încălcate dreptul de proprietate și accesul liber la justiție, prin lipsa de gratuitate a procesului civil. Mai mult, consideră că aplicarea taxelor judiciare de timbru trebuie să respecte principiul proporționalității.

9. Autoarea excepției invocă în susținerea criticilor sale, prevederile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, potrivit cărora "Cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru", jurisprudența Curții Constituționale referitoare la suportarea de către stat a costurilor pe care le implică realizarea justiției, ca serviciu public, precum și hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului, în care dreptul de acces la un tribunal, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a fost analizat din perspectiva cheltuielilor judiciare pe care justițiabilul trebuie să le efectueze.

10. De asemenea, autoarea excepției de neconstituționalitate a mai arătat că, în Cauza Weissman și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că sistemul român este contrar art. 6 alin. (1) din Convenție, în măsura în care suma taxei judiciare de timbru se determină sub forma unui procent din valoarea în litigiu, fără a ține cont de situația deosebită a reclamantului sau de veniturile acestuia și în măsura în care procedura prevăzută pentru contestarea sumei și pentru cererea de scutire de la plată nu prezintă garanțiile cerute de art. 6 din Convenție.

11. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile criticate nu îngrădesc dreptul la muncă, la pensie ori la concediu, având în vedere faptul că, în temeiul hotărârii judecătorești, s-au dobândit bunuri într-un cuantum de 10 ori mai mare decât suma pentru care s-a încuviințat ajutorul public judiciar. Accesul liber la justiție nu este încălcat, câtă vreme restituirea ajutorului public judiciar se justifică prin dobândirea de către persoana care a primit ajutorul a unui bun cu o valoare de 10 ori mai mare decât cuantumul acestuia. În caz contrar, s-ar ajunge la o îmbogățire pe seama statului. Se mai arată că, prin restituirea ajutorului public judiciar, în condițiile prevăzute de prevederile legale criticate, titularul acestui drept nu suportă o sarcină excesivă.

12. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a- și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Guvernul a trimis punctul său de vedere prin Adresa nr. 5/7.081/2016, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 457 din 16 ianuarie 2017, prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prin art. 502 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 a fost stabilit un prag valoric egal cu de zece ori valoarea ajutorului public judiciar acordat, de la care beneficiarul este obligat la restituirea sumelor primite, luând în considerare aspectul profitabilității procesului prin raportare la cheltuielile statului pentru punerea în mișcare a mecanismului judiciar și asigurarea folosului real al părții. Este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 950 din 13 noiembrie 2012, în care s-a reținut că "prevederile art. 502 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă nu reprezintă altceva decât transpunerea în legislația națională a prevederilor art. 3 alin. (5) din Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE din 27 ianuarie 2003, potrivit căruia statele membre pot dispune ca autoritatea competentă să poată hotărî că beneficiarii asistenței judiciare trebuie să ramburseze această asistență, în tot sau în parte, în cazul în care situația lor financiară s-a ameliorat în mod substanțial sau în cazul în care decizia de acordare a asistenței judiciare a fost luată pe baza unor informații incorecte furnizate de beneficiar."

14. Avocatul Poporului a trimis punctul său de vedere prin Adresa nr. 19.447 din 13 februarie 2017, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 1.771 din 16 februarie 2017, prin care arată că își menține punctul de vedere reținut în Decizia Curții nr. 950 din 13 noiembrie 2012, potrivit căruia dispozițiile art. 502 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției și nici Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului ales al autoarei excepției, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 502 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, care au următorul cuprins: "În situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public. Procedura de restituire este cea prevăzută la cap. III din prezenta ordonanță de urgență".

18. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și art. 49 alin. (2) referitor la protecția socială a copiilor și a tinerilor. Din analiza excepției de neconstituționalitate, rezultă că autoarea nu se raportează, în realitate, în niciun fel la art. 41 alin. (1) și art. 49 alin. (2) din Legea fundamentală. În schimb, se poate decela o minimă critică de neconstituționalitate formulată din perspectiva prevederilor art. 44 din Constituție care garantează dreptul de proprietate privată.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate din perspectiva criticilor întemeiate pe art. 21 din Constituție referitor la accesul liber la justiție, Curtea constată că, în Decizia nr. 670 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011, a reținut că simpla consacrare legală, chiar și la nivelul suprem, prin Constituție, a dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime nu este de natură a asigura și o eficacitate reală a acestuia, atât timp cât, în practică, exercitarea sa întâmpină obstacole. Accesul la justiție trebuie să fie asigurat, în consecință, în mod efectiv și eficace.

20. În acest context, Curtea reține că mecanismul ajutorului public judiciar în materie civilă reprezintă un demers al legiuitorului delegat de a elimina sau, cel puțin, de a atenua un obstacol în calea accesului la justiție care se poate dovedi redutabil, respectiv imposibilitatea unei persoane de a face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale.

21. Deși art. 21 din Constituție reprezintă temeiul în baza căruia legiuitorul poate institui mecanisme precum cel reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, aceasta nu înseamnă că acest text constituțional impune statului să asigure un acces gratuit la justiție. Dimpotrivă, așa cum, în mod constant, a decis Curtea Constituțională, în interpretarea art. 21 din Constituție, accesul liber la justiție nu presupune și gratuitatea accesului. În plus, nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție (a se vedea, în acest sens, Deciziile nr. 410 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 23 iunie 2011, nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, nr. 640 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 11 iunie 2009 și nr. 40 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 27 februarie 2009). Această jurisprudență este, de altfel, în deplin acord și cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, care, de pildă în Hotărârea din 24 mai 2006, pronunțată în Cauza Weissman și alții împotriva României, paragraful 35, a statuat că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal.

22. Faptul că, pentru a beneficia de un acces liber la justiție, nu este nevoie eo ipso și de gratuitatea accesului este ilustrat, de altfel, chiar de împrejurările în care autoarea a ridicat excepția de neconstituționalitate. Astfel, măsura obligării la restituirea ajutorului public judiciar, în aplicarea art. 502 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, s-a dispus prin aceeași hotărâre judecătorească prin care a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de către autoarea excepției de neconstituționalitate. Cu alte cuvinte, obligația restituirii ajutorului public judiciar se întemeiază pe existența unei hotărâri judecătorești favorabile, rezultatul exercitării, cu succes, a dreptului constituțional de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor/libertăților/intereselor legitime.

23. Pe fondul acestor considerente, Curtea mai constată că dispozițiile criticate nu se abat de la cele statuate în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Iosif și alții împotriva României, paragraful 55, potrivit căreia, în lumina circumstanțelor unei anumite cauze, inclusiv solvabilitatea reclamantului și faza procedurii în care este impusă restricția financiară privind accesul persoanei la un tribunal sunt factori de luat în seamă la stabilirea împrejurării dacă partea interesată a beneficiat de dreptul său de acces la o instanță sau dacă, din cauza valorii cheltuielilor, accesul la o instanță a fost limitat atât de mult încât dreptul este încălcat în însăși esența sa.

24. În cauza de față, taxele judiciare de timbru au fost, în mod efectiv, achitate de către autoarea excepției de neconstituționalitate, iar accesul său la justiție s-a materializat prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești favorabile. Ca atare, Curtea nu poate reține că dispoziția criticată ridică probleme din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului anterior citate.

25. Curtea constată că situația de fapt avută în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea Weissman și alții împotriva României, invocată de către autoarea excepției de neconstituționalitate este, sub aspecte esențiale, diferită de contextul factual și normativ care a ocazionat ridicarea prezentei excepții de neconstituționalitate, astfel încât invocarea acesteia este irelevantă în soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate. Astfel, în Cauza Weissman și alții împotriva României, Curtea a reținut că suma de 323.264 EUR, stabilită cu titlu de taxă de timbru, a cărei neachitare a condus la anularea acțiunii, a fost excesivă, precum și faptul că această restricționare, fiind impusă în faza inițială a procedurii, a fost disproporționată și, astfel, a adus atingere înseși esenței dreptului de acces la o instanță.

26. Având în vedere cele precizate, Curtea constată că dispozițiile criticate nu îngrădesc exercitarea dreptului persoanei de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, în sensul art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție.

27. Referitor la art. 44 din Constituție, autoarea excepției învederează o serie de fapte care, în opinia sa, sunt de natură să o pună în imposibilitatea de a restitui ajutorul public judiciar și conchide că, în acest fel, se aduce atingere dreptului său de proprietate.

28. În examinarea acestei critici de neconstituționalitate, Curtea constată că, din perspectiva art. 47 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, potrivit căruia "Articolul cuprinde, de regulă, o singură dispoziție normativă aplicabilă unei situații date", situația dată a art. 502 teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 conține următoarele elemente: ulterior acordării, în condițiile acestui act normativ, ajutorului public judiciar, beneficiarul dobândește bunuri sau drepturi de creanță; valoarea bunurilor sau cuantumul creanțelor depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat; bunurile sau drepturile de creanță se dobândesc prin hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în cauza în care s-a dispus acordarea ajutorului public judiciar. De asemenea, Curtea observă că dispoziția normativă a art. 502 teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 constă în obligația impusă beneficiarului de a restitui ajutorul public.

29. Curtea reține că măsura criticată este pe deplin justificată și că păstrează un raport de proporționalitate între, pe de o parte, efectele oneroase pe care aceasta le produce asupra patrimoniului acelei categorii de beneficiari ai ajutorului public judiciar avute în vedere de către art. 502 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 și, pe de altă parte, beneficiile patrimoniale dobândite de către aceștia, ulterior acordării ajutorului.

30. În realitate, prin norma criticată, legiuitorul armonizează, pe de o parte, însăși rațiunea întregii reglementări care, potrivit art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, constă în posibilitatea unei persoane fizice de a solicita acordarea ajutorului public judiciar, în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice, în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale, și, pe de altă parte, unele situații, așa cum sunt și cele stipulate în situația dată a articolului criticat, care nu mai justifică acordarea ajutorului public judiciar. De vreme ce asemenea circumstanțe ies din aria de incidență a înseși rațiunii urmărite prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008, obligația de restituire a ajutorului judiciar se justifică prin raportare la noua situație juridică operată în patrimonial beneficiarului ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești favorabile.

31. Prin urmare, Curtea constată că prevederile art. 502 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 nu încalcă prevederile constituționale care garantează dreptul de proprietate privată.

32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tinca Tatiana Ion, în Dosarul nr. 31.210/302/2012 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, și constată că dispozițiile art. 502 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 octombrie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...