Universul Juridic nr. 1/2018

Dreptul la viață al fătului - recunoscut sau nu de dreptul penal român?
de Carmen-Diana Oprea

18 ianuarie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Considerații generale privind dreptul la viață

Pentru a stabili dacă fătul beneficiază sau nu de un drept la viață, consider că se impune o incursiune în valențele acestui drept. Numai după conturarea unei imagini de ansamblu asupra acestei valori, putem porni în argumentarea unui răspuns pertinent la o problemă care a făcut mult timp obiectul unor dezbateri aprinse.

Din punct de vedere biologic, s-a susținut că "un organism este considerat viu dacă face schimb de energie și materie cu mediul înconjurător, conservându-și totuși autonomia, în timp ce se reproduce și evoluează prin selecție naturală"(1).

Din perspectiva religioasă, s-a antamat ideea că dreptul la viață ține de legea naturală, fiind rezultatul creației divine, iar acesta începe încă de la concepție(2). Viața apare ca un dar oferit oamenilor de Dumnezeu.

Din acest motiv, adepți ai religiei creștine(3) susțin că Dumnezeu, în calitatea sa de creator al vieții, apare ca fiind singurul îndreptățit să dispună asupra unei vieți umane. Niciunei alte persoane nu îi este permis să aducă atingere acestei valori. Apreciez că în această direcție vine în susținere și una dintre regulile religioase, cunoscute sub denumirea de cele zece porunci dictate de Dumnezeu lui Moise, și anume "să nu ucizi". Ca atare, în concepția religioasă, Dumnezeu este singurul care decide începutul și sfârșitul dreptului la viață.

De asemenea, viața este condiția sine qua non a societății, de respectarea acesteia depinzând existența indivizilor, a comunității(4). Așadar, viața prezintă importanță și din punct de vedere social, fiind ingredientul de bază al societății.

Prin urmare, viața ca valoare biologică se transformă într-o valoare religioasă și socială, fiind protejată de normele religioase, morale, cutumiare și chiar de documente fără forță obligatorie. Astfel, chiar dacă un document fără forță obligatorie și fără un organism care să vegheze la respectarea lui, în Declarația universală a drepturilor omului(5) se prevede în art. 3 că "Orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea sa".

Întrucât aceste norme religioase și morale s-au dovedit a fi insuficiente, faptele care aduc atingere acestei valori continuând să se producă, s-a încercat protejarea dreptului la viață prin norme juridice, însoțite de sancțiuni specifice, apte de a fi puse în executare și de a realiza o prevenție generală și specială.

Astfel, protejarea dreptului la viață cu ajutorul normelor juridice interne și internaționale apare ca o necesitate dată de importanța acestei valori(6).

În acest sens, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice(7) stabilește în art. 6 pct. 1 că "Dreptul la viață este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viața sa în mod arbitrar".

Dreptul la viață este stipulat și în art. 2 din Convenția europeană a dreptului omului, precum și în majoritatea Constituțiilor statelor lumii. De asemenea, această valoare este protejată și prin legislația penală a tuturor statelor.

Așadar, dreptul la viață este esențial, întrucât "fără consacrarea și protejarea efectivă a acestui drept, protecția celorlalte ar rămâne fără obiect"(8). În lipsa unei protecții adecvate acordate dreptului la viață, orice încercare de ocrotire a altor atribute ale persoanei ar fi fără rost.

2. Dreptul la viață al fătului din perspectiva constituțională

Modul în care fiecare societate percepe omul ca individ se reflectă în normele constituționale care reglementează drepturile și libertățile fundamentale ale acestuia(9).

Dreptul la viață este consacrat în mod expres de majoritatea Constituțiilor statelor lumii. Este de necontestat faptul că această prevedere în Constituție este justificată, însă urmează să demonstrez în cuprinsul articolului că lipsa prevederii în mod expres a dreptului la viață în cadrul unui articol constituțional nu echivalează per se cu o lipsă totală de protecție.

Există un număr de state(10) care, deși nu au consacrat expres dreptul la viață, prin reglementările lor și chiar prin spiritul lor urmăresc protejarea acestei valori(11).

Altfel spus, indiferent de modul de consacrare, direct sau indirect, dreptul la viață beneficiază de o protecție constituțională la nivel global. În această secțiune, mi-am propus să vă supun atenției dreptul la viață al fătului în perspectiva Constituției României prin raportare și alte Constituții ale lumii.

Altfel spus, indiferent de modul de consacrare, direct sau indirect, dreptul la viață beneficiază de o protecție constituțională la nivel global. În această secțiune, mi-am propus să vă supun atenției dreptul la viață al fătului în perspectiva Constituției României prin raportare și alte Constituții ale lumii.

În România, până la Constituția actuală, dreptul la viață al oricărei persoane nu beneficia de o consacrare expresă la nivel constituțional, ci mai degrabă acesta era protejat în mod indirect, prin interzicerea pedepsei cu moartea.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...