Guvernul României

Metodologia de evaluare externă, a standardelor, a standardelor de referință și a listei indicatorilor de performanță a Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior din 14.12.2017

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 11 ianuarie 2018

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 7

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Abrevieri:

ANC - Autoritatea Națională pentru Calificări

ARACIS - Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior

CEAC - Comisia pentru Evaluarea și Asigurarea Calității

CNEAA - Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare

CNFIS - Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior

ENQA - European Association for Quality Assurance in Higher Education/Asociația Europeană pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior

EQAR - European Quality Assurance Register for Higher Education/Registrul European pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior

ESG/SLDE - European Standards and Guidelines for Quality Assurance in Higher education/Standardele și liniile directoare europene privind asigurarea calității în învățământul superior

ECTS - credite transferabile

IIS - instituție de învățământ superior, termen generic pentru desemnarea unui furnizor de educație autorizat să funcționeze provizoriu/universitate/academie/institut/școală sau altul echivalent

I.O.S.U.M. - instituție organizatoare de studii universitare de masterat

I.O.S.U.D. - instituție organizatoare de studii universitare de doctorat

IP - indicator de performanță

ISBN - International Standard Book Number, un cod internațional de identificare a cărților

ISSN - International Standard Serial Number, un cod internațional de identificare a publicațiilor seriale

MEN - Ministerul Educației Naționale

Min. - nivel minim acceptabil cu privire la îndeplinirea standardelor și indicatorilor de performanță

Ref. - nivel maxim identificabil cu privire la îndeplinirea standardelor și indicatorilor de performanță

RNE - Registrul Național al Evaluatorilor

S - standard de performanță

SEÎS - Spațiul European al Învățământului Superior

SNÎS - sistemul național de învățământ superior

Analiză SWOT - analiză prin intermediul cărei sunt identificate punctele tari - Strengths, punctele slabe -Weaknesses, oportunitățile - Opportunities și amenințările -Threats

INTRODUCERE

Metodologia de evaluare externă, a standardelor, a standardelor de referință și a listei indicatorilor de performanță a Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, denumită în continuare Metodologia, concretizează prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Metodologia se aplică pentru:

a) autorizarea de funcționare provizorie a noilor programe de studii universitare de licență/masterat inițiate și propuse de instituțiile de învățământ superior acreditate;

b) autorizarea de funcționare provizorie a furnizorilor de învățământ superior care inițiază programe de studii universitare de licență și a programelor universitare de licență/masterat pe care aceștia le inițiază;

c) acreditarea instituțiilor organizatoare de studii universitare de masterat - I.O.S.U.M. și a domeniilor de studii universitare de masterat;

d) evaluarea periodică a instituțiilor de învățământ superior acreditate, a programelor de studii acreditate și a domeniilor de masterat.

Evaluarea ciclului trei de studii universitare, organizat prin școli doctorale, se face conform unei proceduri specifice distincte care va fi elaborată conform reglementărilor în vigoare.

Metodologia furnizează cadrul conceptual și descrie principalele activități și strategii prevăzute în procesele de autorizare/acreditare/evaluare periodică, respectiv de asigurare și evaluare externă a calității. Aspectele operaționale și instrumentale sunt detaliate în Ghidul de evaluare specific, denumit în continuare Ghidul ARACIS sau Ghidul, elaborat de către ARACIS în consultare cu instituțiile de învățământ superior și cu ceilalți parteneri și beneficiari interesați. Ghidul se aprobă de Consiliul ARACIS. În funcție de evoluția cerințelor privind asigurarea calității în învățământul superior, Consiliul ARACIS poate aproba modificarea și completarea Ghidului.

ARACIS este un organism abilitat prin lege să emită și să propună Ministerului Educației Naționale avize și recomandări bazate pe evaluările proprii care materializează cunoștințele/experiența în domeniu, astfel încât Ghidul ARACIS și anexele sale sunt recunoscute în România ca norme și reglementări specifice de referință în domeniul asigurării calității în învățământul superior. Metodologia și Ghidul ARACIS asigură concordanța cu Standardele și liniile directoare europene privind asigurarea calității în învățământul superior, denumite în continuare SLDE sau ESG - European Standards and Guidelines for Quality Assurance in Higher Education, aprobate în anul 2015 la Conferința de la Erevan de miniștrii responsabili cu învățământul superior din Spațiul European al Învățământului Superior, în care sunt definite explicit activitățile, politicile și procesele de asigurare a calității.

ARACIS poate efectua evaluări externe ale calității pe bază de contract cu beneficiari din Spațiul European al Învățământului Superior, în continuare denumit SEÎS, sau din țări din afara acestuia, în cadrul unor acțiuni de cooperare sau parteneriate internaționale. Pentru evaluarea calității educației oferite de furnizori de educație care operează pe teritoriul altor state, Metodologia și Ghidul ARACIS vor putea fi adaptate unor condiții specifice locale, cu aprobarea Consiliului ARACIS, pentru respectarea prevederilor legale naționale din aceste state, cu menținerea ca referință a standardelor stabilite de ESG 2015 pentru SEÎS.

Metodologia este destinată:

a) reprezentanților furnizorilor de educație și instituțiilor de învățământ superior - IIS din România - rectori și prorectori, decani și prodecani, șefi de departamente, membri ai comunităților universitare formate din: studenți, cadre didactice, cercetători științifici și personal administrativ, respectiv tuturor celor ale căror activități configurează și dezvoltă calitatea academică;

b) comisiilor și altor structuri care sunt responsabile direct de managementul calității în IIS sau de evaluarea externă a calității;

c) beneficiarilor învățământului superior, respectiv studenți, angajatori, și, într-un sens mai larg, întregii societăți.

Metodologia utilizează terminologia și conceptele stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările și completările ulterioare, și va fi dezvoltată de ARACIS în continuare, în conformitate cu prevederile legale, pentru a-i consolida caracterul aplicativ și pentru a servi mai bine beneficiarii în funcție de activitățile derulate în IIS și de cerințele concrete ale acestora. Pentru aceasta, ARACIS cooperează strâns cu toate IIS interesate, cu Ministerul Educației Naționale, precum și cu reprezentanții studenților, ai sindicatelor și ai angajatorilor. Transparența informațiilor și deciziilor va fi asigurată astfel încât publicul să poată urmări modul de dezvoltare a sistemului de asigurare a calității în învățământul superior din România, ca parte a SEÎS.

Totodată, ARACIS contribuie la asigurarea calității educației prin realizarea de analize tematice, concretizate prin publicarea în mod regulat a unor rapoarte care descriu și analizează rezultatele generale ale activităților de asigurare externă a calității.

PARTEA I Principiile asigurării calității în învățământul superior

Schimbările din învățământul superior din România, ca de altfel din întreaga Europă și din alte părți ale lumii, au fost pe cât de multiple și radicale, pe atât de continue. Încă de la începutul anilor 1990 au fost înființate în România primele IIS particulare, iar numărul IIS de stat, al facultăților sau al noilor programe de studii universitare/specializări a crescut rapid. Ca urmare a acestor diversificări și multiplicări, a fost înființat Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare - CNEAA, care a desfășurat activități susținute de evaluare, de acreditare instituțională și de programe de studii universitare în perioada 1993-2006.

Sistemul național de învățământ superior a trecut ulterior și prin alte transformări importante, iar după semnarea în 1999 de către miniștrii responsabili cu învățământul superior din Europa a Declarației de la Bologna, România a devenit membră a "Procesului Bologna" care a urmărit să configureze, până în 2010, Spațiul European al Învățământului Superior prin noi schimbări și transformări. Acestea se produc în continuare, prin deciziile care se iau în conferințele ministeriale ce se desfășoară periodic până în 2020. Asigurarea calității academice este unul dintre obiectivele centrale ale Procesului Bologna. Realizarea sa este dependentă de corespondențele care se stabilesc între sensurile calității academice și transformările care au loc în învățământul superior. Astfel, asigurarea calității educației constituie o obligație care se aplică tuturor instituțiilor de învățământ superior din România.

1.1. Transformări în învățământul superior

În conformitate cu Recomandarea "Rec (2007)6" a Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei în ceea ce privește responsabilitatea publică pentru învățământ superior și cercetare, http://www.coe.int/t/dg4/highereducation/News/pub_res_EN.pdf, învățământul superior, prin programele sale de studii, își propune să îndeplinească scopuri multiple, incluzând pregătirea studenților pentru cetățenie activă, pentru viitoarele lor cariere, de exemplu contribuind la angajabilitatea lor, sprijinirea dezvoltării lor personale, crearea unei baze largi de cunoștințe avansate prin stimularea cercetării și inovării.

Dintre transformările deja produse sau în curs de configurare, Metodologia ține seama, în măsură diferită, de următoarele aspecte:

1. diversitatea instituțiilor de învățământ superior, care rezultă în principal din:

• schimbări în profilul instituțional al IIS tradiționale, mai ales prin diversificarea programelor de studii;
• coexistența IIS comprehensive, pluridisciplinare, cu cele centrate pe un câmp disciplinar mai restrâns;
• existența unor organizații care gestionează programe de studii oferite de universități străine în formule diverse, de tip transnațional sau fără granițe;

2. multiplicarea formulelor de programe care asigură o "învățare distribuită", bazate mai mult pe mobilitatea programelor și a personalului didactic și pe utilizarea tehnologiei informaționale, sub următoarele aspecte:

• organizarea de filiale în teritoriu;
• programe de învățământ la distanță, cu frecvență redusă sau în alte forme de învățământ aprobate prin lege;

3. creșterea complexității și a dimensiunii instituțiilor de învățământ superior, în termenii numărului programelor de studii și al studenților, însoțită de apariția unor dificultăți, cum ar fi:

• transformarea IIS din instituții elitiste în instituții care oferă învățământ superior de masă;
• menținerea și chiar accentuarea cerințelor privind performanțele în cercetare, odată cu accentuarea solicitărilor din domeniul predării;
• dificultăți de recrutare a tinerilor cercetători și a cadrelor didactice tinere din cauza ofertelor salariale necompetitive;
• existența unor disparități accentuate între atractivitatea diferitelor programe de studii și implicit între sursele și nivelurile de finanțare din fonduri publice și extrabugetare;
• internaționalizarea învățământului superior prin oferta educațională în limbi străine, atragerea studenților străini pentru studii universitare în România și participarea la programele educaționale și de cercetare internaționale;
• dificultatea precizării cerințelor "pieței muncii" pentru a corela rezultatele învățării cu așteptările unei categorii din ce în ce mai largi de angajatori;

4. decalajul dintre cerințele instituționale și mai ales publice pentru un management universitar performant și unele practici de conducere neadecvate:

• armonizarea uneori dificilă a conducerii centrale cu cea a facultăților sau a departamentelor, care creează dificultăți în alocarea resurselor și în realizarea obiectivelor, influențând negativ cadrul instituțional al calității;
• neasigurarea omogenității instituționale, care poate avea repercusiuni asupra profilului instituțional al calității;

5. promovarea bunelor practici din IIS românești sau din străinătate pentru creșterea performanțelor academice;

6. poziționarea României în cadrul SEÎS și confruntarea cu globalizarea sporesc presiunea forțelor competitive pe o "piață" tot mai extinsă a învățământului superior.

1.2. Principii fundamentale în abordarea calității educației

Întrucât astfel de caracteristici și schimbări influențează în mod relevant asigurarea calității învățământului superior, corespondențele dintre dinamica sistemului sau a instituțiilor de învățământ superior și abordarea calității sunt esențiale.

În conformitate cu legislația în vigoare, realizarea și evaluarea calității au o dimensiune externă și una internă.

Dimensiunea externă este instituită de Procesul Bologna, care are la bază un document programatic, "Declarația de la Bologna", 1999, adoptat de toți miniștrii responsabili de învățământul superior din țările membre, precum și comunicatele semnate ulterior de miniștrii educației din SEÎS. Aplicarea riguroasă a setului de prevederi stabilite la nivel european condiționează listarea agențiilor naționale pentru asigurarea calității, deci și a ARACIS, în Registrul European pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior - EQAR. Totodată, prin poziționarea IIS din țara noastră în Spațiul European al Învățământului Superior se asigură încrederea în calitate și se realizează pe baze superioare și recunoașterea academică și/sau, după caz, profesională a diplomelor românești.

Dimensiunea internă a calității academice se construiește în baza legislației în vigoare și în funcție de specificul fiecărei IIS, de tradiția și patrimoniul cultural al învățământului superior din țara noastră. Aceasta, în integralitate, este în responsabilitatea fiecărei IIS sau a fiecărui furnizor de programe de educație. În această abordare, asigurarea calității devine un proces adaptat la specificul instituțional existent și se instituie ca un mecanism prin care rezultatele sau performanțele academice sunt mereu îmbunătățite. Pentru elaborarea, proiectarea, monitorizarea și actualizarea politicilor de asigurare a calității, fiecare IIS va dispune în mod obligatoriu de o structură dedicată asigurării calității, conform legii.

În continuare sunt precizate principiile de referință ale Metodologiei:

1. referință europeană: sistemul și instituțiile de învățământ superior din România aparțin SEÎS și asigură nivelurile de calitate conforme cu cerințele acestui spațiu și competitive pe plan european și internațional. Conform comunicatului adoptat în 2015 la Conferința de la Erevan de către miniștrii responsabili cu învățământul superior din țările semnatare ale Convenției Culturale Europene a Consiliului Europei, care sunt partenere în SEÎS, Standardele și liniile directoare pentru asigurarea calității - ESG se aplică întregului învățământ superior din SEÎS, indiferent de modul sau locul în care acesta este oferit;

ESG se concentrează pe asigurarea calității în ceea ce privește învățarea și predarea în învățământul superior, incluzând mediul de învățare și legăturile relevante cu cercetarea și inovarea. Pe lângă acest lucru, instituțiile au politici și procese pentru asigurarea și îmbunătățirea propriilor activități, cum ar fi cercetarea științifică sau conducerea instituției;

2. responsabilitate instituțională: responsabilitatea și managementul asigurării calității sunt obligația fiecărei IIS, în conformitate cu autonomia universitară și legislația în vigoare;

3. diversitate instituțională: diversitatea instituțiilor, a misiunii și obiectivelor lor este respectată și încurajată prin evaluarea externă a calității;

4. cooperare cu toate componentele sistemului educațional: abordarea, practicile aplicate și formele de asistență tehnică oferite de ARACIS se bazează pe relații de cooperare și încredere mutuală în raporturile cu instituțiile de învățământ superior și cu alți parteneri;

5. centrarea pe rezultate: în asigurarea și evaluarea calității, rezultatele în învățare și performanțele în cercetarea universitară, considerată ca o componentă a procesului de învățământ, sunt esențiale;

6. identitate instituțională: rezultatele și performanțele în învățare și cercetare pot fi obținute printr-o varietate de practici, metode sau structuri, proiectate și aplicate în mod autonom de fiecare instituție, conform propriilor opțiuni. În acest sens, ponderea cea mai importantă în evaluările ARACIS se acordă mai ales rezultatelor și performanțelor, fără a se neglija influența bunelor practici și a structurilor performante în domeniul calității academice;

7. autoevaluarea internă, instituțională, a calității: fiecare document de autoevaluare trebuie să prezinte specificul culturii calității din instituția de învățământ superior și să se asigure continuitatea îmbunătățirii performanțelor;

8. evaluarea externă: evaluarea externă se bazează pe demonstrarea de către instituția de învățământ superior a rezultatelor și a performanțelor în învățare și în cercetare și pe verificarea corespondenței acestora cu realitatea efectivă din instituție, inclusiv cu verificarea activității studenților în raport cu standardele asumate;

9. îmbunătățirea calității: îmbunătățirea continuă a calității și a managementului instituțional al acesteia reprezintă obiectivul principal al evaluării externe;

10. transparență: rezultatele tuturor evaluărilor externe se finalizează prin rapoarte, care sunt documente publice, ca parte a responsabilității publice a ARACIS, respectiv a IIS. Concluziile evaluării, după finalizarea procedurilor de rezolvare a contestațiilor sau reclamațiilor, cuprind calificative și avize, care sunt publice și totodată comunicate Ministerului Educației Naționale.

Aceste principii constituie cadrul de referință al activității ARACIS și al prezentei metodologii. Menirea lor este de a promova acea cultură a calității care va concura în mod consecvent la realizarea unui învățământ superior de calitate, afirmat ca un bun public, care este demn de încrederea publică și care contribuie la dezvoltarea și realizarea personală a studenților, precum și la îmbunătățirea continuă a calității vieții, a culturii și economiei naționale într-un cadru european. Principiile sunt astfel formulate încât să asigure nu numai continuitatea activităților și rezultatelor Consiliului Național de Evaluare Academică și Acreditare - CNEAA din perioada 1993-2006, ci și dezvoltarea calității educației în noile condiții europene și internaționale.

1.3. Relații între ARACIS și alte instituții

Asigurarea calității în învățământul superior se bazează pe autonomia IIS în formularea și realizarea propriilor opțiuni privind nivelul și managementul calității. Totodată, ARACIS și instituțiile de învățământ superior, împreună cu celelalte autorități responsabile pentru organizarea și desfășurarea procesului educațional, cooperează activ pentru:

1. îmbunătățirea continuă a calității, prin:

• evaluarea, revizuirea și perfecționarea criteriilor, standardelor și indicatorilor de performanță ai calității, concomitent cu corelarea acestora cu cerințele calificărilor din învățământul superior;
• ridicarea nivelului standardelor de referință și al indicatorilor de performanță corespunzători, în fiecare instituție, conform misiunii acesteia;
• valorificare continuă a experienței evaluatorilor și a rezultatelor misiunilor de evaluare instituțională, a programelor sau domeniilor de studii;

2. asumarea cât mai deplină a capacității de răspundere publică, prin:

• realizarea unor niveluri de calitate care corespund așteptărilor beneficiarilor, în primul rând ale studenților și angajatorilor;
• afirmarea învățământului superior ca bun public;
• comunicarea consistentă, clară și coerentă cu publicul beneficiar;
• informarea corectă a publicului cu privire la rezultatele reale obținute și la intențiile de îmbunătățire;

3. promovarea modalităților de încurajare a autoevaluării și, acolo unde este cazul, planificarea strategiilor de schimbare și îmbunătățire prin:

• identificarea onestă și riguroasă a realizărilor și neajunsurilor;
• promovarea realizărilor și corectarea rapidă a neajunsurilor;
• considerarea rezultatelor efective ca referințe ale evaluării.

Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...