Universul Juridic nr. 12/2017

Încheierea contractului de întreținere - aspecte de drept comparat
de Grigore-Valentin Beleniuc

26 decembrie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

I. Delimitarea contractului de întreținere

1. Sediul și definiția legală a contractului de întreținere în dreptul civil român. În Noul Cod civil, contractul de întreținere se găsește reglementat în Cartea a V-a - Depre obligații, Titlul IX - Diferite contracte speciale, Capitolul XVIII, art. 2254-2263, precum și art. 2243-2247, art. 2249, art. 2251 alin. (1) și art. 2252 din Capitolul XVII.

2. Aspecte de tehnică legislativă. Observăm că acest contract este reglementat prin 10 articole de lege, în Capitolul XVIII, împrumutând nu mai puțin de 8 articole legale de la contractul de rentă viageră.

Contractul de întreținere este reglementat în Codul civil croat printr-un număr total de 11 articole (art. 579-589). În dreptul civil maghiar, convenția de întreținere este reglementată de Codul civil în cuprinsul a 6 articole (art. 495-496). În dreptul civil moldovenesc, sediul legal al contractului de întreținere cuprinde un număr total de 8 articole (art. 839-846). Codul civil elvețian reglementează contractul de întreținere în cuprinsul a 9 articole (art. 521-529). Analizând numărul de articole dedicat acestui contract din cuprinsul fiecărui Cod civil menționat, se poate constata că nu a fost necesar un număr mare de articole legale. Având în vedere acest aspect, de plano, nu se poate concluziona că această convenție este reglementată sumar, ci mai degrabă eficient. Din cele expuse, rezultă că în legislația românească este cel mai amplu reglementat contractul de întreținere, sub aspectul numărului de articole legale. De altfel, trebuie luat în considerare, sub privința acestui aspect, și numărul de alineate corespunzător fiecărui articol. Analizând textele de lege menționate, se remarcă faptul că cel mai mare număr de alineate, respectiv 7, se regăsește la art. 2263 din noul Cod civil român, care reglementează încetarea contractului de întreținere. Importanța acestei analize considerăm că prezintă relevanță sub aspectul faptului că denotă o reglementare exhaustivă a acestui contract în legislația civilă română, spre deosebire de celelalte legislații.

De lege lata, definiția legală(1) a contractului de întreținere este prevăzutăîn art. 2254 din noul Cod civil. Legiuitorul civil român a înțeles să definească acest contract prin prisma obligației debitorului întreținerii ca și conținutși durată.

Astfel, contractul de întreținere a fost definit ca fiind acea convenție prin care debitorul se obligă să execute, în favoarea celeilalte părți sau a unui terț, prestațiile aferente întrețineriiși îngrijirii pentru o anumită perioadă care, dacă nu este prevazutăîn contract, se prezumă ca fiind viageră.

Subliniem că în proiectul Codului civil(2)eu legiuitorul optase pentru denumirea de contract de întreținere pe viață. În art. 1720 se regăsea definiția proiectată, prevăzându-se că o parte se obligă să transmită celeilalte un bun în schimbul obligației de întreținere și îngrijire pentru tot timpul vieții sale. Observăm că se restrângea cercul libertății de voință, convenția fiind, de plano, cu titlu-oneros și viageră.

Este adevărat ca această definiție reproducea fidel definiția consacrată în doctrină și jurisprudența cristalizată până în acel moment, însă nu ținea seama de realitățile practice ale voinței părților. Ca atare, exista riscul ca atunci când contactul era cu titlu gratuit și/sau încheiat pe o durată determinată să cadă sub sfera regulilor aplicabile contractelor nenumite.

3. Sediul și definiția legală a contractului de întreținere în alte sisteme de drept. Sub aspectul dreptului comparat, cu privire la codurile(3) avute în vedere pentru elaborarea proiectului noului Cod civil, precizăm că acest contract este nereglementat ca atare de Codul civil din Quebec(4) , polonez(5) , francez(6) , bulgar(7) , italian(8) , spaniol(9) , grec(10) , ceh(11) , german(12) sau brazilian(13) , fiind însă reglementat de Codul civil elvețian(14) , croat, moldovenesc sau maghiar.Considerăm că unul dintre motivele pentru care contractul de întreținere nu este reglementat în legislațiile occidentale ar avea în vedere un sistem de asigurări sociale mai bine organizat, în sensul că persoanele vârstnice n-ar avea nevoie să încheie astfel de contracte, întrucât ar dispune de resursele financiare necesare încât să-și găsească întreținerea și îngrijirile necesare într-o instituție care funcționează în acest scop. Pe de altă parte, unul dintre argumentele pentru care acest contract a ajuns să fie reglementat inclusiv în legislația românească se referă la numărul considerabil al acestor convenții care se încheie și, pe cale de consecință, al posibilității nașterii unor litigii civile pe parcursul executării contractului. Apreciem că nivelul de trai mai scăzut în Europa de Est face ca acest contract să fie tentant a se încheia de către debitorul obligației de întreținere, animat de gândul că ar putea specula o ocazie de a obține un avantaj(15) , sperând că momentul decesului creditorului obligației de întreținere ar putea să fie cât mai apropiat de momentul încheierii contractului.

Conform art. 521 din Codul civil elvețian(16) , contractul de întreținere pe viață este definit ca fiind convenția prin care beneficiarul întreținerii se obligă să transfere un bun mobil sau imobil către debitorul care este obligat să-l întreținăși să-l îngrijească pe durata vieții celui dintâi. Observăm căîn proiectul noului Cod civil se optase pentru această variantă, care însă nu a fost păstratăîn cele din urmă.

Codul Civil croat distinge, pe de-o parte, între contractul de întreținere viager (lifelong suport contract) - reglementat la art. 579 și contractul de întreținere până la moarte (contract for suport until death) - reglementat în baza art. 586.

Având în vedere prevederile art. 579 din Codul civil croat(17) , contractul de întreținere pe viațăeste definit ca fiind convenția prin care o parte (prestatorul întreținerii) se obligă să întrețină cealaltă parte sau un terț (beneficiarul întreținerii) pe durata vieții acestuia, care are obligația să transfere dreptul de proprietate asupra unui bun în integralitate sau numai o fracțiune din acesta, efectele producându-se la momentul la care intervine decesul beneficiarului întreținerii. În mod similar Codului civil elvețian și proiectului Codului civil român, legiuitorul civil croat a optat pentru reglementarea unui contract de întreținere viager, cu deosebirea față de celelalte două acte normative menționate, că transferul dreptului de proprietate sau a unei fracțiuni din acesta este afectat de o condiție suspensivă, aceea a decesului întreținutului. Conform alineatului al doilea al articolului de lege menționat, contractul de întreținere viager va avea ca efect transferul ansamblului accesoriilor și al drepturilor aferente dreptului principal, afară de cazul în care părțile au prevăzut contrariul. Considerăm ca fiind superfluă prevederea legală față de principiul libertății voinței contractuale și având în vedere principiul accesorium sequitur principale.

Conform art. 586 din Codul civil croat, în cazul contractului de întreținere încheiat până la moarte, prestatorul întreținerii își ia angajamentul ca să întrețină cealaltă parte contractantă sau un terț (beneficiarul întreținerii) până la decesul acestuia din urmă, iar acesta să transfere printr-un act inter vivos dreptul său de proprietate sau o fracțiune din acesta prestatorului întreținerii.

Subliniem faptul că în dreptul croat sunt reglementate expres două categorii de contracte de întreținere, în funcție de momentul la care se pot produce o parte din efecte: transferul dreptului de proprietate sau numai a unei fracțiuni din acesta, spre deosebire de majoritatea sistemelor de drept menționate care nu reglementează deloc acest contract.

În dreptul maghiar, este reglementat și definit atât contractul de întreținere cu titlu oneros, cât și cel cu titlu gratuit. Conform art. 491 din Codul civil maghiar(18) , contractul de întreținere cu titlu oneros se definește ca fiind convenția prin care debitorul întreținerii se angajează să presteze îngrijiri față de creditorul întreținerii, asigurându-se că acesta are suficiente condiții de trai, acesta din urmă având obligația să ofere în schimb "o compensație". Art. 496 și următoarele reglementează contractul de întreținere cu titlu gratuit, prevăzându-se că, în cazul acestui contract, creditorul nu datorează în schimbul întreținerii nicio compensație.

Codul civil al Republicii Moldova(19) reglementează contractul de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață la art. 839, prevăzându-se că este acea convenție prin care o parte (beneficiarul întreținerii) se obligă să dea celeilalte părți (dobânditor) în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobânditorul se obligă să asigure beneficiarului întreținere în natură - locuință, hrană, îngrijire și ajutorul necesar pe timpul cât va trăi, precum și înmormântare.

Subliniem și prevederile Codului civil al Republicii Sovietice Federative Socialistă Rusă(20) din 1964, care, în art. 253, reglementau acest contract sub denumirea de "vânzare cu clauză de întreținere". Potrivit acestui text de lege, persoana care vinde o casă de locuit pentru a i se asigura întreținerea (locuința, hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale), trebuie să fie incapabilă de a munci datorităvârstei sau stăriisănătății sale.

II. Încheierea contractului de întreținere

În legătură cu încheierea contractului de întreținere, este necesar să se studieze condițiile de validitate ale acestuia: capacitatea părților, obiectul convenției, cauza și forma acesteia.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...