Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 2455/2017 de modificare a Directivei 2006/112/CE și a Directivei 2009/132/CE în ceea ce privește anumite obligații privind taxa pe valoarea adăugată pentru prestările de servicii și vânzările de bunuri la distanță
Număr celex: 32017L2455

Modificări (1)

În vigoare de la 18 ianuarie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă
sau autentifică-te
  •  
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 113,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

(1) Avizul din 30 noiembrie 2017 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

(2) JO C 345, 13.10.2017.

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului (3) prevede regimuri speciale de percepere a taxei pe valoarea adăugată (TVA) pentru persoanele impozabile nestabilite care furnizează către persoane neimpozabile servicii de telecomunicații, servicii de radiodifuziune și de televiziune sau servicii prestate pe cale electronică.

(3) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006).

(2) Directiva 2009/132/CE a Consiliului (4) prevede scutirea de TVA a importurilor de loturi mici cu valoare nesemnificativă.

(4) Directiva 2009/132/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 143 literele (b) și (c) din Directiva 2006/112/CE în ceea ce privește scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (JO L 292, 10.11.2009).

(3) Evaluarea acestor regimuri speciale introduse la 1 ianuarie 2015 a identificat o serie de domenii în care sunt necesare îmbunătățiri. În primul rând, pentru microîntreprinderile stabilite într-un stat membru care prestează ocazional astfel de servicii către alte state membre, ar trebui redusă sarcina impusă prin respectarea obligațiilor în materie de TVA în alte state membre decât statul lor membru de stabilire. Prin urmare, ar trebui introdus un prag la nivel comunitar până la care prestările de servicii respective să facă în continuare obiectul plății TVA în statul membru de stabilire. În al doilea rând, obligația de a respecta cerințele de facturare ale tuturor statelor membre în care sunt prestate serviciile este foarte împovărătoare. Prin urmare, pentru a reduce la minimum sarcina pentru întreprinderi, normele referitoare la facturare ar trebui să fie cele aplicabile în statul membru de identificare al furnizorului care utilizează regimurile speciale. În al treilea rând, persoanele impozabile care nu sunt stabilite în Comunitate, dar sunt înregistrate în scopuri de TVA într-un stat membru, de exemplu, deoarece desfășoară operațiuni ocazionale care fac obiectul TVA în statul membru respectiv, nu pot utiliza nici regimul special pentru persoanele impozabile care nu sunt stabilite în Comunitate, nici regimul special pentru persoanele impozabile stabilite în Comunitate. În consecință, unor astfel de persoane impozabile ar trebui să li se permită să utilizeze regimul special pentru persoanele impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunității.

(4) În plus, evaluarea regimurilor speciale de impozitare a serviciilor de telecomunicații, de radiodifuziune și televiziune sau a serviciilor prestate pe cale electronică, introdusă la 1 ianuarie 2015, a arătat că termenul de depunere a declarației de TVA de 20 de zile de la încheierea perioadei fiscale cuprinse în declarație este prea scurt, în special pentru furnizarea printr-o rețea de telecomunicații, o interfață sau un portal, atunci când se consideră că serviciile furnizate prin intermediul rețelei, interfeței sau portalului respectiv sunt furnizate de operatorul rețelei, al interfeței sau al portalului, care trebuie să colecteze informațiile necesare pentru completarea declarației de TVA de la fiecare furnizor de servicii în parte. Evaluarea a arătat, de asemenea, că cerința de a face rectificări ale declarației de TVA pentru perioada fiscală în cauză este foarte împovărătoare pentru persoanele impozabile, deoarece acestea pot fi nevoite să depună din nou o serie de declarații de TVA trimestrial. În consecință, termenul de depunere a declarației de TVA ar trebui să fie prelungit de la 20 de zile până la sfârșitul lunii următoare încheierii perioadei fiscale și ar trebui să li se permită persoanelor impozabile să rectifice declarațiile de TVA anterioare într-o declarație ulterioară, și nu în declarațiile pentru perioadele fiscale la care se referă rectificările.

(5) Pentru ca persoanele impozabile care furnizează persoanelor neimpozabile alte servicii decât servicii de telecomunicații, servicii de radiodifuziune și televiziune sau servicii prestate pe cale electronică să nu fie nevoite să se înregistreze în scopuri de TVA în fiecare stat membru în care serviciile respective fac obiectul plății TVA, statele membre ar trebui să autorizeze persoanele impozabile care furnizează astfel de servicii să utilizeze sistemul informatic de înregistrare și de declarare și plată a TVA, care le permite să declare și să plătească TVA pentru serviciile respective într-un singur stat membru.

(6) Realizarea pieței interne, globalizarea și schimbările tehnologice au dus la o creștere explozivă a comerțului electronic și, implicit, a vânzărilor de bunuri la distanță, atât de la un stat membru la altul, cât și din teritorii terțe sau țări terțe către Comunitate. Dispozițiile relevante ale Directivelor 2006/112/CE și 2009/132/CE ar trebui să fie adaptate la această evoluție, luând în considerare principiul impozitării la destinație și necesitatea de a proteja veniturile fiscale ale statelor membre, de a crea condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile în cauză și de a reduce la minimum sarcina impusă acestora. Regimul special pentru serviciile de telecomunicații, serviciile de radiodifuziune și televiziune sau serviciile prestate pe cale electronică furnizate de către persoane impozabile stabilite în Comunitate, dar nu în statul membru de consum, ar trebui, prin urmare, să fie extins la vânzarea intracomunitară de bunuri la distanță și ar trebui introdus un regim special similar pentru vânzarea la distanță de bunuri importate din țări terțe sau din teritorii terțe. Pentru a stabili clar domeniul de aplicare al măsurilor care se aplică vânzărilor intracomunitare de bunuri la distanță și vânzărilor la distanță de bunuri importate din teritorii terțe sau din țări terțe, conceptele menționate ar trebui definite.

(7) O mare parte din vânzările de bunuri la distanță, atât dintr-un stat membru în altul, cât și din teritorii terțe sau țări terțe către Comunitate, sunt facilitate prin utilizarea unei interfețe electronice, cum ar fi o piață online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare, recurgându-se adesea la un regim de fulfilment. Deși statele membre pot prevedea ca o altă persoană decât persoana obligată la plata TVA să fie considerată răspunzătoare în solidar pentru plata TVA în astfel de cazuri, această măsură s-a dovedit a fi insuficientă pentru a asigura colectarea eficace și eficientă a TVA. Pentru a atinge acest obiectiv și a reduce povara administrativă pentru vânzători, administrații fiscale și consumatori, este, prin urmare, necesar ca persoanele impozabile care facilitează vânzările de bunuri la distanță prin utilizarea unei astfel de interfețe electronice să fie implicate în colectarea TVA pentru vânzările respective, prevăzându-se că ele sunt persoanele considerate că efectuează vânzările respective. În cazul vânzărilor la distanță de bunuri importate din teritorii terțe sau țări terțe către Comunitate, acest lucru ar trebui limitat la vânzări de bunuri expediate sau transportate în loturi a căror valoare intrinsecă nu depășește 150 EUR, sumă de la care este necesară în scopuri vamale o declarație vamală completă în momentul importului.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...