Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 647/2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 03 ianuarie 2018

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată Alexandru Aurelian Andy Alexandrescu în Dosarul nr. 1.332/120/2014 al Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.760D/2017.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată, în esență, că prevederile legale criticate, stabilind criteriile în baza cărora funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice, în caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, sunt de natură să contravină dispozițiilor art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi. În acest sens arată că măsura eliberării sale din funcție, pe motivul că deținea doar gradul de asistent, fără a exista posibilitatea susținerii unui examen în vederea promovării în grad, sau fără existența posibilității transformării funcției publice deținute, încalcă dispozițiile constituționale invocate.

5. Reprezentantului Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că aspectele invocate se referă la aplicarea legii la cauza dedusă judecății. În subsidiar solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale, principiul egalității nu înseamnă uniformitate, astfel că, la situații juridice diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferențiat.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 29 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.332/120/2014, Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 100 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Excepția a fost ridicată de Alexandru Aurelian Andy Alexandrescu într-o cauză având ca obiect, între altele, anularea unei decizii de eliberare din funcția de consilier juridic, reintegrarea în funcția publică deținută anterior și stabilirea drepturilor salariale cuvenite pentru perioada cuprinsă între eliberarea din funcție și reîncadrare.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, contravin dispozițiilor constituționale invocate dat fiind faptul că, în caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, la numirea în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente, nu este asigurată egalitatea salariaților având aceeași profesie, în cadrul aceleiași unități, deoarece criteriul prioritar de numire este cel prevăzut la lit. a), respectiv categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public, iar nu modul de îndeplinire a îndatoririlor profesionale - "capacitatea sa". În acest sens se mai susține că unul dintre cele mai importante principii ale Legii nr. 188/1999, republicată, este acela al stabilității în exercitarea funcției publice, însă acest principiu a fost încălcat prin reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, reorganizare în urma căreia funcția publică deținută de autorul excepției a fost desființată.

8. Se mai arată că, în cazul eliberării sale din funcția publică deținută, respectiv aceea de consilier juridic, au fost aplicate prevederile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, nefiind respectate prevederile art. 100 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora, în cazul în care există mai mulți funcționari publici care au vocația de a fi numiți în noile funcții publice sau în noile compartimente se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică. Or, criteriile de departajare enumerate în art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 sunt subiective și nu corespund principiului egalității în drepturi în ocuparea funcției publice. În acest sens sunt prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora este interzisă orice discriminare între funcționarii publici pe criterii politice, de apartenență sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă asemenea natură.

9. Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

11. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens arată că, pe de o parte, autorul excepției nu arată în concret în ce constă contrarietatea dintre textul de lege criticat și prevederile constituționale invocate, iar, pe de altă parte, aspectele relevate în motivarea excepției de neconstituționalitate se referă la aplicarea legii în speța dedusă soluționării instanței de judecată.

12. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că principul egalității nu înseamnă uniformitate, astfel că la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Prin urmare, în respectarea criteriilor vizate de textul de lege criticat, niciun individ nu se bucură de o valorizare personală mai favorabilă față de alte persoane din cadrul criteriului respectiv. Critica autorului excepției de neconstituționalitate, în sensul impunerii prin lege a criteriilor de categorie, clasă și grad profesional, în dauna capacității funcționarului public, nu se susține, întrucât capacitatea profesională este evaluată pentru fiecare dintre funcționarii publici din cadrul diferitelor categorii, clase și grade profesionale în cadrul aprecierilor de serviciu. Criteriul capacității profesionale nu este astfel îndepărtat în dauna unor criterii presupus a fi subiective, ci este o prezență constantă în cerințele specifice fiecărui post de funcționar public.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 100 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, potrivit cărora:

"

(1) În caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri:

a) se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%;

b) sunt reduse atribuțiile unui compartiment;

c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice;

d) este schimbată structura compartimentului.

(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii:

a) categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public;

b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcția publică;

c) pregătirea profesională;

d) să fi desfășurat activități similare."

16. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi și alin. (3) privind ocuparea funcțiilor și demnităților publice, civile sau militare, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil și art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a fost ridicată cu prilejul soluționării cererii privind anularea unei decizii de eliberare din funcția de consilier juridic și reintegrarea în funcția publică deținută anterior. În speță, raportul de serviciu al autorului excepției a încetat, prin efectul Deciziei Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești nr. 4.068 din 2 septembrie 2013, în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici are loc prin eliberare din funcția publică, în cazul în care autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.

18. Potrivit art. 100 din Legea nr. 188/1999, reorganizarea activității autorității sau instituției publice poate interveni în situația modificării atribuțiilor aferente unei funcții publice, ale unui compartiment, în sensul reducerii acestora, a denumirii unei funcții publice, fără să se schimbe, în proporție de 50%, atribuțiile funcției, sau a modificării structurii compartimentului. În oricare dintre aceste situații, funcționarii publici urmează a fi numiți în noile funcții sau compartimente create în urma reorganizării, cu respectarea criteriilor instituite prin art. 100 alin. (2) din același act normativ, iar în cazul în care numărul noilor funcții create în urma reorganizării este mai mic decât numărul funcționarilor publici ale căror posturi au fost reduse ca efect al aceleiași reorganizări, pentru ocuparea acestora se va organiza examen de către autoritatea sau instituția publică [art. 100 alin. (3) din același act normativ].

19. Din motivarea excepției rezultă faptul că autorul acesteia critică modalitatea în care a intervenit eliberarea sa din funcție, în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, respectiv faptul că nu au fost aplicate prevederile art. 100 alin. (3) din același act normativ, privind organizarea unui examen pentru ocuparea posturilor create în urma reorganizării, iar, în fapt, postul ocupat de acesta nu a fost redus, ci ocupat ulterior prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 100 alin. (2).

20. Autorul excepției mai susține că prevederile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, nu respectă principiul constituțional al egalității în drepturi, deoarece criteriile prevăzute pentru numirea funcționarilor publici în noile funcții sau compartimente nu sunt obiective și nu asigură egalitatea salariaților având aceeași profesie, în cadrul aceleiași unități, dat fiind faptul că un criteriu prioritar de numire este reprezentat de categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public, iar nu modul de îndeplinire a îndatoririlor profesionale.

21. În legătură cu aceste susțineri, Curtea reține că, în acord cu jurisprudența sa constantă, principiul egalității în drepturi nu implică un tratament juridic uniform, iar acesta presupune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, la situații juridice diferite tratamentul juridic fiind diferențiat. Or, în speță, textul de lege criticat creează premisele unei aplicări conforme principiului constituțional menționat, având în vedere faptul că ocuparea funcției publice se face în raport de categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public, de pregătirea profesională sau de alte criterii specifice funcției, așadar în funcție de criterii obiective și rezonabile prin natura lor, apte să conducă la o egalitate juridică în procesul de ocupare a funcției publice respective.

22. Susținerile autorului excepției referitoare la ocuparea funcției publice în lipsa unor criterii ce țin de modul de îndeplinire a îndatoririlor profesionale nu pot fi reținute, având în vedere că, potrivit art. 69 alin. (1) și alin. (3) lit. c) din același act normativ, evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se face anual, iar calificativele obținute sunt avute în vedere inclusiv la eliberarea din funcția publică.

23. În ceea ce privește celelalte dispoziții constituționale sau din acte internaționale invocate, autorul excepției nu arată, în concret, în ce constă contrarietatea dintre acestea din urmă și textul de lege criticat, astfel că, din acest punct de vedere, excepția de neconstituționalitate apare ca nemotivată. Curtea Constituțională nu se poate substitui autorului excepției în formularea unor critici de neconstituționalitate, cu atât mai mult cu cât prevederile constituționale invocate nu susțin prin ele însele neconstituționalitatea textelor de lege criticate, fiind evidentă lipsa de legătură dintre conținutul lor normativ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

24. De altfel, Curtea reține că susținerile autorului excepției nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci se referă la modul în care instituția publică în cauză a aplicat prevederile legale incidente situației de reorganizare a activității, iar motivarea excepției tinde, în realitate, la stabilirea regimului juridic al raporturilor de serviciu ale funcționarului public în cauză, a cărui analiză intră în competența exclusivă a instanței de judecată învestite cu cererea privind anularea deciziei de eliberare din funcția publică respectivă. În același sens, susținerea privind nerespectarea principiului constituțional al egalității în drepturi la numirea în funcțiile publice are în vedere modalitatea concretă în care a intervenit eliberarea din funcția publică deținută de autorul excepției, iar analiza acesteia implică analizarea unor aspecte de fapt și de drept ce țin de jurisdicția exclusivă a instanței de judecată competentă să interpreteze legea în vederea soluționării cauzei cu care a fost învestită. În acest context, Curtea reține că prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999, republicată, care detaliază condițiile în care poate interveni reorganizarea activității unei instituții sau autorități publice, au în vedere și prevenirea abuzurilor în cazul reducerii unor posturi ale funcționarilor publici, în sensul desființării unor posturi exclusiv în vederea eliberării din funcție a persoanei funcționarului public care ocupă postul respectiv, urmată de schimbarea denumirii sau a condițiilor de ocupare a postului și scoaterea acestuia la concurs.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Aurelian Andy Alexandrescu în Dosarul nr. 1.332/120/2014 al Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 100 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina-Loredana Gulie

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...