Guvernul României

Ordonanța de urgență nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare la operatorii economici

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 11 noiembrie 2011

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 3

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Având în vedere condițiile actuale ale economiei, în care întărirea disciplinei economico-financiare și eliminarea tuturor disfuncționalităților și blocajelor reprezintă interes național major,

în considerarea faptului că instanța de contencios constituțional a reținut, în considerentele Deciziei nr. 392 din 16 octombrie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, că statului îi revine obligația principială de a asigura, potrivit prevederilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituția României, republicată, protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, aceste elemente constituind situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

luând în considerare constrângerile bugetare impuse de efectele crizei economice și necesitatea implementării unor măsuri unitare la nivelul unor operatori economici,

având în vedere atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice privind controlul respectării indicatorilor economico-financiari aprobați prin bugetele de venituri și cheltuieli ale unor operatori economici, prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 203/2009, cu modificările și completările ulterioare,

luând în considerare atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice rezultate din prevederile legilor bugetare anuale privind fundamentarea și justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat unor operatori economici, indiferent de forma de proprietate,

ținând cont de condiționalitățile cuprinse în aranjamentul stand-by încheiat cu Fondul Monetar Internațional,

având în vedere obligația Ministerului Finanțelor Publice de a organiza o structură de control cu atribuții privind controlul gestionării fondurilor europene și/ori a fondurilor publice naționale aferente acestora, potrivit dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și faptul că Ministerul Finanțelor Publice este singura autoritate competentă să verifice gestionarea fondurilor europene în situația în care există cazuri de incompatibilitate la nivelul structurilor de control organizate în interiorul autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene ori la solicitarea autorității de certificare, când aceasta constată că structurile de control organizate în interiorul autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene nu au investigat în mod corespunzător constatările cu implicații financiare sau cu posibile implicații financiare din rapoartele sale de verificare,

întrucât toate aceste aspecte vizează interesul public și constituie situații urgente și extraordinare a căror reglementare nu mai poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Art. 1. -

Prevederile prezentei ordonanțe de urgență reglementează inspecția economico-financiară care se efectuează la operatorii economici, astfel cum sunt definiți la art. 3 pct. 5.

Art. 2. -

(1) Ministerul Finanțelor Publice efectuează inspecția economico-financiară la operatorii economici cu privire la:

a) măsurile de realizare a veniturilor, de reducere a cheltuielilor și de diminuare a arieratelor;

b) respectarea reglementărilor economico-financiare și contabile;

c) fundamentarea și justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru subvenționarea unor produse sau susținerea unor activități;

d) obligațiile către bugetul general consolidat, cu excepția celor fiscale, conform competențelor legale.
Jurisprudență (1)

(2) Obiectivele inspecției economico-financiare sunt:

a) creșterea responsabilității operatorilor economici în exercitarea activității economico-financiare;

b) întărirea disciplinei bugetare și economico-financiare la operatorii economici.

Art. 3. -

În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

1. dispoziție obligatorie - act administrativ financiar cu caracter individual, emis de Ministerul Finanțelor Publice în activitatea de inspecție economico-financiară efectuată de structurile de specialitate din cadrul acestuia;
Jurisprudență (1)

2. control financiar de gestiune - formă a controlului financiar care se exercită în cadrul operatorilor economici privind gestionarea patrimoniului propriu și a bunurilor din patrimoniul public și privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale aflate în administrare, în concesiune ori închiriere;

3. creanță bugetară - sume cuvenite bugetului general consolidat, cu excepția celor de natură fiscală;

4. inspecție economico-financiară - activitatea de control prin care se verifică modul de implementare a măsurilor de creștere a veniturilor, de reducere a cheltuielilor și de diminuare a arieratelor, respectarea reglementărilor economico-financiare și contabile, precum și fundamentarea și justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru subvenționarea unor produse sau susținerea unor activități, stabilind erori și deficiențe în activitatea economico-financiară pentru a le remedia și a le evita în viitor, precum și stabilirea obligațiilor către bugetul general consolidat, cu excepția celor fiscale;

5. operator economic - denumire generică ce include:
Jurisprudență (1)

a) regiile autonome, înființate de stat sau de o unitate administrativ-teritorială;
Referințe (2)

b) companiile și societățile naționale, precum și societățile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic;
Referințe (2)

c) societățile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deține o participație majoritară;
Referințe (2)

d) societățile comerciale și regiile autonome la care persoanele juridice de la lit. a)-c) dețin direct sau indirect o participație majoritară;
Referințe (2), Jurisprudență (1)

e) institutele naționale de cercetare-dezvoltare, altele decât cele care funcționează ca instituții publice;

f) alți operatori economici, indiferent de forma de proprietate, pentru fundamentarea și justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat;

Expresia operator economic nu include societăți financiar-bancare, societăți de asigurări și Societatea Comercială "Fondul Proprietatea" - S.A.

6. sume acordate de la bugetul general consolidat denumire generică ce include, în principal, subvenții, transferuri, alocații și alte sume asimilate acestora, pentru subvenționarea unor produse sau susținerea unor activități.

Art. 4. - Modificări (1)

Conducătorii operatorilor economici sunt obligați să asigure organizarea și exercitarea controlului financiar de gestiune privind patrimoniul propriu și bunurile din patrimoniul public și privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale aflate în administrare, în concesiune sau închiriere.

CAPITOLUL II Inspecția economico-financiară Puneri în aplicare (1)

Art. 5. - Puneri în aplicare (1)

(1) Inspecția economico-financiară se înființează și se organizează la nivel central în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 26 alin. (1), prin preluarea activității și a personalului Direcției generale de control financiar din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, și se exercită prin structura de specialitate.
Jurisprudență (1)

(2) La nivel teritorial, structurile specializate din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice teritoriale, care exercită controlul financiar în baza Legii nr. 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare, cu modificările ulterioare, efectuează inspecția economico-financiară și se află în coordonarea metodologică a structurii de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
Jurisprudență (1)

Art. 6. -

Organele de inspecție economico-financiară au următoarele atribuții:

a) verifică operațiunile efectuate de operatorii economici în scopul creșterii veniturilor, reducerii cheltuielilor și diminuării arieratelor, în fundamentarea și execuția bugetului de venituri și cheltuieli;

b) verifică exactitatea și realitatea înregistrărilor în evidențele financiar-contabile prevăzute de lege și de actele de constituire a operatorilor economici;

c) controlează respectarea indicatorilor economico-financiari aprobați prin bugetele de venituri și cheltuieli de către operatorii economici, precum și respectarea modului de raportare a acestora;

d) verifică realitatea informațiilor cuprinse atât în documentația aferentă fundamentării sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru susținerea anumitor activități, cât și în documentele justificative prevăzute de lege pentru acordarea acestora;
Jurisprudență (1)

e) verifică la operatorii economici modul de organizare și exercitare a controlului intern și controlului financiar preventiv;

f) verifică modul în care operatorii economici, beneficiari ai finanțărilor rambursabile garantate de stat sau subîmprumutate, constituie și asigură sursele de rambursare și de plată a dobânzilor, comisioanelor și/sau a celorlalte costuri, aferente finanțărilor rambursabile respective;

g) îndeplinește și alte atribuții stabilite, potrivit legii, în sarcina Ministerului Finanțelor Publice.

Art. 7. -

(1) Inspecția economico-financiară se exercită la sediul operatorilor economici sau al organului de inspecție economico-financiară, separat sau combinat, sub următoarele forme:

a) controlul ex-ante, care constă în verificarea fundamentării bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, a fundamentării sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru susținerea unor activități, precum și în verificările cu privire la constituirea și asigurarea surselor de plată a finanțărilor rambursabile garantate sau subîmprumutate de stat;

b) controlul operativ, care constă în verificarea unor activități sau operațiuni economico-financiare desfășurate în cursul exercițiului financiar curent; acesta se poate extinde și asupra altor operațiuni relevante aflate în derulare;

c) controlul ex-post (ulterior), care constă în verificarea activității operatorilor economici conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, aferente exercițiilor financiare încheiate. Controlul financiar ex-post se desfășoară la solicitarea autorităților publice cu atribuții de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. În toate cazurile în care se efectuează acțiuni de control financiar ex-post, un exemplar al actului de control întocmit, împreună cu copiile documentelor de valorificare, se transmite autorității care a solicitat verificarea.

(2) Inspecția economico-financiară poate aplica următoarele metode de control:

a) inspecție economico-financiară generală, care constă în activitatea de verificare a tuturor operațiunilor din cadrul obiectivelor stabilite conform legii pentru întreaga perioadă supusă controlului;

b) inspecție economico-financiară parțială, care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau a mai multor operațiuni din cadrul obiectivelor stabilite pentru perioada controlată.

(3) Inspecția economico-financiară poate aplica următoarele proceduri de control:

a) studiul general prealabil, care constă în analiza elementelor esențiale și specifice ale activității ce urmează a se controla, pe baza cărora se identifică obiectivele inspecției;

b) analiza financiară, care constă în studiul modului de realizare a obiectivelor, factorii și influențele acestora asupra activității și rezultatelor financiare;

c) controlul documentar contabil, care constă în analiza unor operațiuni, procese sau fenomene economice, pe baza documentelor justificative, în scopul stabilirii legalității și realității operațiunilor și activităților economico-financiare;

d) controlul prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor, operațiunilor semnificative și activităților efectuate, în perioada supusă inspecției;

e) controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilității și a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare și testare asistate de instrumente informatice specializate.

(4) Organul de inspecție economico-financiară efectuează la sediul acestuia control documentar, care constă în: studiul general prealabil, analiza financiară, controlul electronic, analiza fundamentării bugetelor de venituri și cheltuieli, analiza realizării indicatorilor economico-financiari și influențele acestora asupra rezultatelor financiare ale operatorilor economici.

Art. 8. -

(1) În îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, organele de inspecție economico-financiară au dreptul:

a) să aibă acces neîngrădit la registre, evidențe, documente, alte înscrisuri și să solicite copii certificate după acestea, necesare inspecției economico-financiare;

b) să efectueze controale în spații și în orice alte incinte în care se desfășoară activitatea, în prezența reprezentantului legal al operatorului economic sau a unei persoane desemnate de acesta;

c) să beneficieze din partea operatorilor economici controlați de spații de lucru adecvate și acces logistic corespunzător, necesare bunei desfășurări a inspecției economico-financiare, în condițiile în care există astfel de facilități;

d) să solicite informații și explicații, verbale și/sau în scris, în legătură cu obiectul inspecției economico-financiare de la persoanele prevăzute la art. 18;

e) să solicite prezența reprezentantului legal al operatorului economic controlat sau a altei persoane împuternicite la sediul organului de inspecție economico-financiară; odată cu solicitarea, după caz, se vor indica și documentele pe care acesta este obligat să le prezinte;

f) să stabilească obligațiile prevăzute de lege în cadrul termenului de prescripție prevăzut la art. 9 în sarcina operatorilor economici supuși inspecției economico-financiare;

g) să solicite efectuarea de expertize sau alte tipuri de controale specializate necesare finalizării acțiunii de inspecție economico-financiară. Expertizele fac parte din activitatea de documentare și fundamentare a raportului de inspecție economico-financiară;

h) să solicite altor autorități publice furnizarea de informații și documente care au legătură cu operatorul economic supus inspecției economico-financiare;

i) să verifice modul de îndeplinire a măsurilor dispuse prin actul administrativ financiar;

j) să sesizeze organele de urmărire penală la constatarea unor fapte care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală;

k) să efectueze acțiuni de documentare, analiză și urmărire a implementării unor reglementări la operatorii economici.

(2) Organele de inspecție economico-financiară sunt îndreptățite să constate, în limitele atribuțiilor și competențelor ce le revin, relevanța stărilor de fapt financiare și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză.

Art. 9. -

(1) Dreptul organului de inspecție economico-financiară de a stabili obligații în sarcina operatorilor economici se prescrie în termen de 5 ani de la încheierea exercițiului financiar, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.

(2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor exercițiului financiar încheiat.

(3) Dreptul de a stabili obligații, după caz, în sarcina operatorilor economici controlați se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

(4) Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvârșirii faptei ce constituie infracțiune sancționată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Art. 10. -

(1) Termenele prevăzute la art. 9 se întrerup și se suspendă în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea și suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune potrivit dreptului civil sau penal, după caz.

(2) Termenul de prescripție a dreptului de a stabili obligațiile prevăzute de lege în sarcina operatorilor economici controlați se suspendă pe perioada cuprinsă între momentul începerii inspecției economico-financiare și momentul emiterii dispoziției obligatorii.

Art. 11. -

(1) Inspecția economico-financiară se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații în sarcina operatorilor economici.

(2) Perioada supusă inspecției economico-financiare începe de la sfârșitul perioadei precedentei verificări de aceeași natură și cu aceleași obiective, în condițiile alin. (1). În situația în care operatorul economic a fost supus unei verificări de către Curtea de Conturi, obiectivele avute în vedere de auditorul public extern nu mai pot fi supuse inspecției economico-financiare.

(3) În situația în care se constată abateri de la legalitate, care provin din exercițiile financiare anterioare celor verificate și care nu au făcut obiectul unui control anterior, perioada supusă inspecției economico-financiare se poate extinde și asupra acestora, în condițiile alin. (1).

(4) Verificarea solicitărilor de la autorități publice adresate Ministerului Finanțelor Publice se efectuează, potrivit competențelor legale, dacă acestea nu au făcut obiectul unor controale anterioare.

CAPITOLUL III Realizarea inspecției economico-financiare Puneri în aplicare (1)

Art. 12. - Puneri în aplicare (1)

Competența de exercitare a inspecției economico-financiare, soluționarea conflictului de competență și delegarea competenței se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice, pentru structurile aparținând Ministerului Finanțelor Publice.

Art. 13. -

Selectarea operatorilor economici care urmează a fi supuși inspecției economico-financiare este efectuată de către organul de inspecție economico-financiară competent, pe baza criteriilor de selecție care vor fi stabilite prin norme metodologice.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...