Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 1154/2011 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 268 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 08 noiembrie 2011

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 283 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Petru Bahnovei, Vasile Daniel Burtoi, Mariana Buțiu, Iosif Denghel, Ștefan Dan Guluțanu, Alice Gabriela Lodea, Aurel Murariu, Sergiu Constantin Negoi, Cristina Maria Răhăian, Florin Gabriel Tacacsi și Daniela Lucia Tarcea în Dosarul nr. 2.726/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 17D/2011.

La apelul nominal răspunde Lucian Băgia, în calitate de mandatar, cu procură judiciară depusă la dosar, al autorilor excepției Petru Bahnovei, Vasile Daniel Burtoi, Mariana Buțiu, Iosif Denghel, Ștefan Dan Guluțanu, Alice Gabriela Lodea, Aurel Murariu, Sergiu Constantin Negoi, Cristina Maria Răhăian, Florin Gabriel Tacacsi, și în calitate de avocat, cu delegație depusă la dosar, pentru autorul excepției, Daniela Lucia Tarcea. De asemenea, răspunde partea Societatea Comercială "Rova România" - S.R.L din Sibiu, reprezentată prin avocatul Liviu Burcea, cu delegație depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care solicită admiterea excepției. În acest sens susține că, în contradicție cu dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 124 alin. (2) din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, textul de lege criticat creează o stare de inegalitate pentru justițiabili, subiecte ale unor rapoarte juridice din dreptul muncii, deoarece termenul în care pot fi formulate cererile pentru soluționarea conflictelor de muncă este stabilit pe zile calendaristice, iar nu pe zile libere, astfel cum prevede art. 101 din Codul de procedură civilă.

Reprezentantul părții Societatea Comercială "Rova România" - S.R.L. din Sibiu solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece stabilirea termenelor în care persoanele interesate au posibilitatea să se adreseze instanțelor judecătorești reprezintă o modalitate firească pentru exercitarea accesului liber la justiție, în concordanță cu prevederile constituționale invocate în susținerea excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate reprezintă norme procedurale, adoptate de legiuitor fără a afecta principiul egalității în drepturi a cetățenilor, accesul liber la justiție, inclusiv dreptul la un proces echitabil sau regula constituțională privind unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.726/85/2010, Tribunalul Sibiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 283 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Excepția a fost ridicată de Petru Bahnovei, Vasile Daniel Burtoi, Mariana Buțiu, Iosif Denghel, Ștefan Dan Guluțanu, Alice Gabriela Lodea, Aurel Murariu, Sergiu Constantin Negoi, Cristina Maria Răhăian, Florin Gabriel Tacacsi și Daniela Lucia Tarcea într-o cauză având ca obiect contestația împotriva deciziei de concediere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că în cauzele privind soluționarea conflictelor de muncă termenele prevăzute de Codul muncii pentru exercitarea acțiunii în justiție sunt prevăzute pe zile calendaristice și nu pe zile libere, așa cum sunt toate termenele de exercitare a oricărei acțiuni în justiție, conform prevederilor art. 101 din Codul de procedură civilă. Persoanele care se adresează instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor decurgând dintr-un contract individual de muncă se află într-o situație de inegalitate atât în fața legii, cât și în fața justiției, față de toate celelalte categorii de justițiabili, deoarece nu pot introduce o acțiune în termenul prevăzut de Codul muncii, dacă termenul se împlinește într-o zi de sărbătoare legală sau în care serviciul este suspendat. În acest fel, termenul prevăzut de textul de lege criticat este practic scurtat cu una sau două zile calendaristice, justițiabilul fiind nevoit să introducă acțiunea înainte de data la care termenul s-ar împlini într-o zi de sărbătoare legală sau în care serviciul este suspendat.

Tribunalul Sibiu - Secția civilă își exprimă opinia în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Subliniază că autorii excepției fac o confuzie între noțiunea de "zi calendaristică", utilizată în textul de lege criticat, și noțiunea de "zile libere", utilizată în cuprinsul art. 101 din Codul de procedură civilă, noțiune care are semnificația unui sistem de calcul al termenelor.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. Reglementarea termenului de 30 de zile pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă reprezintă o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și urgente, adaptată raporturilor de muncă și exercitării dreptului la muncă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentanților părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 283 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.

Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 53/2003 - Codul muncii a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, iar în urma renumerotării textelor, prevederile legale criticate se regăsesc, în prezent, la art. 268 alin. (1) lit. a) din acest act normativ, asupra căruia urmează să se pronunțe instanța de contencios constituțional și care are următorul conținut:

"

(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:

a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;".

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textul de lege criticat încalcă dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 268 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, simplă și urgentă, aplicabilă în cazul cererilor referitoare la conflictele de muncă și adaptată raporturilor de muncă și exercitării dreptului la muncă.

Termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii reprezintă un termen de prescripție, susceptibil de suspendare sau întrerupere, imperativ, aplicabil atunci când obiectul conflictului de muncă este legat de decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă. Această situație comportă urgență în soluționarea conflictului, iar reglementarea supusă controlului de constituționalitate are tocmai menirea de a pune capăt în cel mai scurt timp stării de incertitudine în care se află raporturile de muncă, în interesul legitim al fiecăreia dintre părțile litigante.

De asemenea, Curtea reține că termenul prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii este justificat de interesul salariaților de a contesta într-un termen cât mai scurt măsurile dispuse de angajator în executarea contractelor de muncă și de a restabili legalitatea în exercitarea raporturilor de muncă.

Specificul litigiilor de muncă justifică astfel, în mod obiectiv, instituirea unor termene distincte de cele stabilite prin Codul de procedură civilă. În ceea ce privește respectarea unor asemenea termene, aceasta ține, fără îndoială, de diligența părții interesate în apărarea drepturilor și intereselor sale legitime. În plus, Curtea observă că, potrivit art. 275 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, dispozițiile titlului XII "Jurisdicția muncii" din acest act normativ, din care fac parte și prevederile legale supuse controlului de constituționalitate, se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. În aceste condiții nu poate fi reținută critica formulată de autorul excepției de neconstituționalitate, în sensul că "termenul prevăzut de textul de lege criticat este practic scurtat cu una sau două zile calendaristice, justițiabilul fiind nevoit să introducă acțiunea sa înainte de data la care termenul s-ar împlini într-o zi de sărbătoare legală sau în care serviciul este suspendat", de vreme ce, indiferent de modul de stabilire a termenelor, art. 101 alin. 5 din Codul de procedură civilă prevede că termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare. Sunt asigurate astfel garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil, soluționat de o instanță independentă, în condiții de egalitate și imparțialitate, în acord cu prevederile art. 124 alin. (2) din Constituție.

În aceste condiții, Curtea constată că argumentele de neconstituționalitate referitoare la încălcarea accesului liber la justiție, a dreptului la un proces echitabil și a principiului egalității în drepturi nu pot fi reținute. Exercitarea dreptului de acces liber la justiție poate fi supusă unor condiționări legale, cum sunt și termenele stabilite pentru introducerea cererilor, menite să asigure restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate, precum și stabilitatea raporturilor juridice. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în repetate rânduri, spre exemplu, în hotărârile pronunțate în Cauza Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 38, anul 1975, Cauza Waite și Kennedy contra Germanei, paragraful 59, anul 1999, Cauza Cudak contra Lituaniei, paragraful 55, anul 2010, a statuat că dreptul de acces la justiție, asigurat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este unul absolut, ci poate fi supus unor condiționări. Acestea sunt permise deoarece dreptul de acces la justiție, prin însăși natura sa, solicită o reglementare din partea statului, care, în această privință, se bucură de o anumită marjă de apreciere.

De asemenea, Curtea reține că, în virtutea dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are dreptul de a opta pentru instituirea unor termene diferite în considerarea deosebirilor ce există între natura și obiectul diferitelor litigii. Aceasta nu contravine nici principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât acest principiu nu presupune uniformitate, astfel încât situația obiectiv diferită în care se află persoanele care se adresează instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime care izvorăsc dintr-un contract individual de muncă, față de celelalte categorii de justițiabili, justifică instituirea unui tratament juridic diferențiat. Curtea reține că aceeași concluzie rezultă și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, hotărârile pronunțate în Cauza Marckx contra Belgiei, paragraful 33, anul 1979, Cauza D.H. și alții contra Republicii Cehe, paragrafele 175 și 196, anul 2007, Cauza Andrejeva contra Letoniei, paragraful 81, anul 2009), care a statuat, cu valoare de principiu, că "discriminarea" presupune a trata diferit, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, persoane aflate în situații similare. O asemenea situație intervine în cazul în care distincția în cauză nu urmărește un scop legitim sau nu există o raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Aplicând principiile menționate anterior în prezenta cauză, Curtea constată că normele legale criticate nu încalcă dispozițiile invocate din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, acestea fiind edictate pentru a evita tergiversarea soluționării cauzei și pentru a asigura, în mod eficient și practic, dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 268 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Petru Bahnovei, Vasile Daniel Burtoi, Mariana Buțiu, Iosif Denghel, Ștefan Dan Guluțanu, Alice Gabriela Lodea, Aurel Murariu, Sergiu Constantin Negoi, Cristina Maria Răhăian, Florin Gabriel Tacacsi și Daniela Lucia Tarcea în Dosarul nr. 2.726/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...