Universul Juridic nr. 11/2017

Considerații privind prejudiciul nepatrimonial cauzat prin lezarea unor drepturi ale personalității
de George Marius Mara

24 noiembrie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Introducere

În prezenta lucrare am abordat problematica reparării prejudiciului nepatrimonial ce poate fi cauzat prin lezarea drepturilor personalității, ca drepturi inerente ființei umane, raportat la reglementarea acestora în cuprinsul Codului Civil 2009 intrat în vigoare la 1 octombrie 2011.

Primul capitol tratează tematica prejudiciului, ca element al răspunderii civile delictuale (I) fiind apoi analizate, în capitolul al doilea, drepturile personalității și mijloacele speciale prevăzute de legislația civilă pentru protecția acestora (II).

Capitolele III și IV tratează două dintre aceste drepturi, ale căror încălcări generează adesea prejudicii de tip nepatrimonial, și anume dreptul ființei umane la demnitate, precum și dreptul la integritate fizică și psihică.

2. Prejudiciul nepatrimonial - element al răspunderii civile delictuale

Societatea umană impune necesitatea respectării unor reguli de conduită general aplicabile tuturor membrilor, iar nerespectarea acestora atrage răspunderea socială.

Încercând să înțelegem ordinea socială vom ajunge să cunoaștem necesitatea unei ordini juridice, atât timp cât prima dintre aceste două noțiuni desemnează legile prin care societatea, ca un altceva decât natura, este organizată și viețuiește. Această viețuire în timp poartă numele istorie, iar felul în care este organizată poartă numele de viață socială(1).

Răspunderea juridică este o parte componentă a acestei răspunderi sociale, și cuprinde totalitatea drepturilor și a obligațiilor născute ca urmare a încălcării unei norme juridice, cu posibilitatea exercitării forței coercitive a statului pentru restabilirea echilibrului juridic.

În aceste context, răspunderea civilă apare ca o manifestare a răspunderii juridice și care a fost definită ca raportul juridic obligațional în care o persoană răspunzătoare de cauzarea unui prejudiciu este obligată a-l repara(2).

Codul Civil 2009 menține structura dihotomică a răspunderii civile, făcând distincție între răspunderea delictuală și răspunderea contractuală, aceasta din urmă presupunând încălcarea unei obligații contractuale, așadar a unei înțelegeri survenite anterior între doi subiecți de drept civil ce cauzează un prejudiciu și naște obligația de a-l repara. Prejudiciul este văzut astfel ca un rezultat socialmente dăunător, o alterare a ordinii de drept, a raporturilor sociale ocrotite de legea civilă, urmare produsă de fapta ilicită(3) .

Or, răspunderea civilă delictuală, definită de art. 1349 Cod Civil, reglementează situațiile în care prejudiciul este cauzat printr-o faptă ilicită, extracontractuală, subzistând obligația reparării integrale a acestuia.

Așadar, prejudiciul urmează a fi înțeles ca un rezultat vătămător, sub aspect patrimonial ori nepatrimonial, pentru drepturile ori interesele legitime ale unei persoane(4).

După natura intrinsecă a acestora, prejudiciile pot fi clasificate în patrimoniale (sau materiale) și respectiv nepatrimoniale (sau morale).

Spre deosebire de prejudiciul patrimonial, al cărui conținut poate fi evaluat pecuniar, prejudiciul nepatrimonial rezultă din încălcarea unor drepturi civile nepatrimoniale, fără conținut economic(5).

În esență, prejudiciul nepatrimonial este reprezentat de suferințele fizice și psihice generate prin fapta ilicită iar repararea acestuia poate fi făcută atât în natură, cât și prin echivalent bănesc, în acest din urmă caz suma reprezentând o compensație pecuniară menită să reechilibreze diminuarea nivelului de confort ale condițiilor de viață.

În doctrină(6) a fost propusă o clasificare a prejudiciilor nepatrimoniale în prejudicii rezultate din leziuni ori vătămări ale personalității fizice a victimei (văzute ca și element component al prejudiciului corporal) și prejudicii independente de orice leziune fizică corporală (prejudicii afective).

Această clasificare are în vedere și viziunea modernă de categorisire tripartită a prejudiciilor, în prejudicii patrimoniale, prejudicii corporale aduse prin atingerea drepturilor nepatrimoniale ce definesc personalitatea fizică (cu o componentă duală: o latură patrimonială și una morală) și respectiv prejudiciile morale pure (ce constau exclusiv în suferințele psihice cauzate prin fapta ilicită)(7).

2.1. Caracterele prejudiciului pentru a fi reparabil:

În doctrina și jurisprudența recente, necesitatea reparării prejudiciul moral cauzat printr-o faptă ilicită este necontestată.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...