Curtea Constituțională

Decizia nr. 859/2011 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 07 septembrie 2011

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Constantin Cozmanciuc în Dosarul nr. 3.927/314/2009 al Judecătoriei Suceava.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.927/314/2009, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Constantin Cozmanciuc în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale în care se fac cercetări pentru comiterea infracțiunii reglementate de textul criticat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 45 referitoare la Libertatea economică, deoarece nu se menționează în mod concret care este latura subiectivă a acestei infracțiuni și în ce măsură folosirea fondurilor obținute de la bugetul general al Uniunii Europene poate fi considerată o acțiune de schimbare a destinației acestora.

Judecătoria Suceava opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, așa cum au fost modificate și completate prin cartea II titlul I art. I pct. 18 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, și care au următorul conținut:

"

(1) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor obținute din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 45 referitoare la Libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 552 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 10 iunie 2008, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 181 și art. 182 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, statuând că, "potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, legiuitorul are libertatea de a stabili prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. Acest lucru nu presupune însă uniformitate de reglementare, motiv pentru care, din anumite rațiuni de politică penală ori din considerente ce izvorăsc din realități iminente, Parlamentul poate incrimina prin lege specială o anumită conduită susceptibilă de a leza o serie de relații sociale ocrotite", inclusiv pe cele referitoare la libertatea economică.

"

Așa fiind, dispozițiile legale criticate din Legea nr. 78/2000, care reglementează una dintre modalitățile de săvârșire a infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, au fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii relațiilor sociale referitoare la încrederea publică în folosirea sau prezentarea de documente în vederea obținerii de fonduri din bugetul general al instituției europene".

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de acestea, Curtea mai constată că reglementarea criticată vizează un obiect juridic special care are în vedere acele relații sociale cu caracter patrimonial în legătură directă cu interesele financiare ale Uniunii Europene, astfel cum acestea sunt definite în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Astfel, prin Hotărârea din 10 iulie 2003, pronunțată în Cauza C-11/00 Comisia vs Banca Centrală Europeană, paragraful 89, și Hotărârea din 10 iulie 2003, pronunțată în Cauza C-15/00 Comisia vs Banca Europeană de Investiții, paragraful 120, a fost definită noțiunea "interese financiare" ca incluzând nu numai veniturile/cheltuielile din bugetul Comunității (în prezent al Uniunii), dar și veniturile/cheltuielile din bugetul organizațiilor/oficiilor/agențiilor prevăzute de tratat, întrucât protecția intereselor financiare se referă nu numai la administrarea alocărilor bugetare, ci și la totalitatea măsurilor care afectează sau pot afecta activele acestora.

Prin urmare, în ceea ce privește temeiul constituțional invocat în prezenta cauză referitor la libertatea economică, Curtea constată că acesta urmează a fi înțeles în sensul că nu este absolut, ci condiționat și limitat de respectarea legii și a contractelor de finanțare în care părțile se angajează.

Așa fiind, din această perspectivă, legiuitorul român este ținut de necesitatea adoptării în legislația internă a unei reglementări care să răspundă exigențelor minimale instituite în sensul Actului Consiliului din 26 iulie 1995 referitor la adoptarea Convenției privind protecția intereselor financiare ale Comunității Europene (cunoscută și sub numele de Convenția "PIF"), publicat în Jurnalul Oficial al Comunității Europene C 316 din 27 noiembrie 1995, cu cele 3 protocoale adiționale adoptate în baza art. 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 280 din TCE), întrucât Uniunea Europeană și statele membre combat frauda care afectează interesele sale financiare prin măsuri care se referă la aplicarea dreptului penal intern (a se vedea în acest sens art. 1 paragraful 2 din Convenția menționată).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Constantin Cozmanciuc în Dosarul nr. 3.927/314/2009 al Judecătoriei Suceava.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
;
se încarcă...