Universul Juridic nr. 11/2017

Probleme privind intermedierea în asigurări și reasigurări
de Florin Moțiu

22 noiembrie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Asigurările joacă un rol social important în lume, întrucât acoperă riscuri care sunt dificil sau imposibil de gestionat în condiții normale. În contextul în care asigurările cunosc o dezvoltare impetuoasă și o diversificare continuă și în România, rolul intermediarilor specializați în asemenea operațiuni devine unul foarte important. Participarea lor la negocierea, încheierea și executarea contractelor de asigurare este foarte importantă, întrucât aceștia au calitatea de specialiști în domeniu.

2. Legiuitorul român a reglementat activitatea de intermediere în asigurări și reasigurări prin Legea nr. 32/2000 privind activitatea și supravegherea intermediarilor în asigurări și reasigurări(1) . Prin această lege, a fost transpusă în legislația română, în principal, Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului(2) din 9 decembrie 2002 privind intermedierea în asigurări(3) .

Potrivit art. 1 din Legea nr. 32/2000, această lege reglementează organizarea și funcționarea intermediarilor în asigurări și reasigurări și supravegherea activității intermediarilor în asigurări și reasigurări, precum și a altor activități în legătură cu acestea.

Rolul intermediarilor în asigurări este deosebit de important, întrucât, conform art. 33 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, asigurătorii nu pot exercita activități de asigurare prin intermediari neautorizați și/sau neînregistrați, cu excepția celor care, având o activitate profesională, alta decât intermedierea în asigurări, intermediază contracte de asigurare care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) contractul de asigurare intermediat necesită doar cunoștințe referitoare la riscul acoperit prin acesta;

b) nu fac parte din categoria asigurărilor de viață;

c) nu acoperă riscuri de răspundere civilă;

d) sunt complementare altor produse sau servicii prestate de alt furnizor, atunci când acesta acoperă următoarele riscuri: întreruperea activității, pierderea ori deteriorarea mărfii acelui furnizor, deteriorarea sau pierderea bagajelor, alte riscuri legate de călătoria rezervată de acel furnizor, chiar dacă contractul de asigurare intermediat acoperă riscuri din categoria asigurărilor de viață ori de răspundere civilă, dacă acesta este un risc auxiliar al riscului principal legat de acea călătorie;

e) primele anuale nu depășesc echivalentul în lei a 500 euro și durata contractului de asigurare intermediat, inclusiv orice reînnoire, nu depășește 5 ani.

În mod paradoxal, legea nu definește activitatea de intermediere în asigurări, ci doar pe cea de intermediere în reasigurări (art. 2 pct. 2), ca fiind activitatea de introducere, propunere ori îndeplinire a altor activități preliminarii încheierii contractelor de reasigurare sau oferirea de asistență pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune.

Aceste activități nu vor fi considerate activități de intermediere în reasigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către un reasigurător sau de un angajat al acestuia care acționează sub responsabilitatea reasigurătorului.

Nu vor fi considerate activități de intermediere în reasigurări nici următoarele: furnizarea de informații în mod ocazional, în contextul unei alte activități profesionale, al cărei scop nu constă în oferirea de asistență clienților în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui reasigurător pe baze profesionale, precum și regularizarea daunelor.

Totuși, din această definiție legală deducem că activitatea de intermediere în asigurări este activitatea de introducere, propunere ori îndeplinire a altor activități preliminarii încheierii contractelor de asigurare sau oferirea de asistență pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune.

Aceste activități nu vor fi considerate activități de intermediere în asigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către un asigurător sau de un angajat al acestuia care acționează sub responsabilitatea asigurătorului.

De asemenea, nu vor fi considerate activități de intermediere în asigurări nici furnizările de informații în mod ocazional, în contextul unei alte activități profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistență clienților în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui asigurător pe baze profesionale, precum și regularizarea daunelor.

Potrivit art. 2 pct. 11 din lege, intermediarii în asigurări sunt persoanele fizice sau juridice, denumite broker de asigurare, asistent în brokeraj, agent de asigurare, subagent sau agent de asigurare subordonat, care desfășoară activitate de intermediere în asigurări, în schimbul unui comision/remunerații, autorizat sau înregistrat în condițiile stabilite de lege și de normele emise în aplicarea acesteia, precum și intermediarii din statele membre care desfășoară pe teritoriul României activitate de intermediere în asigurări, conform dreptului de stabilire și libertății de a presta servicii, după caz.

În schimb, intermediar în reasigurări, potrivit art. 2 pct. 12, poate fi doar brokerul de reasigurare, care intermediază, în schimbul unui comision/remunerații, în principal, activitatea de reasigurare.

3. Art. 2 pct. 3 din lege definește agentul de asigurare ca fiind persoana fizică sau juridică împuternicită, în baza autorizării unui asigurător ori reasigurător, să încheie în numele și în contul asigurătorului sau reasigurătorului, contracte de asigurare ori de reasigurare cu terții, conform condițiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de asigurător sau reasigurător, broker de asigurare și/sau de reasigurare(4).

În privința contractului în baza căruia acționează agentul de asigurări, potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 o persoană poate desfășura o activitate ca agent de asigurare, dacă deține o autorizație valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, denumită în lege contract de agent, pentru a acționa în numele acestuia.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...