Curtea Constituțională

Decizia nr. 817/2011 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 24 august 2011

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Mihnea-Horea Crăciunescu și Luminița-Elena Dălălău în Dosarul nr. 1.481/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 4.451D/2010, nr. 4.452D/2010 și nr. 4.579D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Floriada Ungureanu în Dosarul nr. 1.627/90/2010 și de Floriana Dina în Dosarul nr. 2.283/90/2010 ale Tribunalului Vâlcea - Secția civilă și de Matilda Marinescu în Dosarul nr. 3.041/116/2010 al Tribunalului Călărași - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

În Dosarul nr. 4.579D/2010, Direcția Generală a Finanțelor Publice Călărași a depus cerere de amânare, susținând că este în imposibilitatea de a-și formula apărarea.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de acord cu măsura amânării, întrucât partea a avut la dispoziție suficient de mult timp pentru a-și pregăti apărarea.

Curtea, având în vedere dispozițiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă și art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea de amânare formulată, întrucât încheierea de sesizare datează din 10 noiembrie 2010, astfel încât partea a avut suficient timp pentru a-și pregăti apărarea.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 4.451D/2010, nr. 4.452D/2010 și nr. 4.579D/2010 la Dosarul nr. 4.450D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.451D/2010, nr. 4.452D/2010 și nr. 4.579D/2010 la Dosarul nr. 4.450D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 1.354 din 20 octombrie 2010.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 5 octombrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 1.481/90/2010, nr. 1.627/90/2010 și nr. 2.283/90/2010, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Mihnea-Horea Crăciunescu și Luminița-Elena Dălălău, de Floriada Ungureanu și de Floriana Dina în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.041/116/2010, Tribunalul Călărași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Matilda Marinescu într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.

În motivarea excepției de neconstituționalitate în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Constituție, autorii susțin că adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 reprezintă, pe de o parte, o ingerință a puterii executive în atribuțiile puterii legislative, deoarece la acea dată exista în procedura parlamentară un alt proiect, mai amplu, de modificare și completare a Legii nr. 221/2009, iar, pe de altă parte, o ingerință a Guvernului în sfera atribuțiilor instanțelor judecătorești, care sunt singurele în măsură să stabilească cuantumul despăgubirilor pe care le acordă, despăgubiri ce, prin natura lor, nu pot fi individualizate decât în funcție de probele administrate în fiecare caz în parte.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, se susține că textele criticate contravin principiului neretroactivității legii și se arată că acestea nu pot fi aplicate persoanelor care au introdus cereri de chemare în judecată având ca obiect acordarea de despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009 înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, întrucât, potrivit principiului tempus regit actum, acestora le sunt aplicabile normele juridice în vigoare la data introducerii cererilor.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) și a prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se arată că textele criticate creează discriminare între persoanele ale căror litigii având ca obiect acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 221/2009 erau în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, pe de o parte, și persoanele care obținuseră până la acea dată hotărâri definitive având același obiect și persoanele care solicită despăgubiri de aceeași natură potrivit dreptului comun.

În ceea ce privește pretinsa încălcare prin dispozițiile criticate a prevederilor constituționale ale art. 108 coroborate cu cele ale art. 75, se arată că, potrivit ierarhiei actelor juridice, legile nu pot fi modificate prin acte normative de rang inferior, cum sunt ordonanțele de urgență.

Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, se susține că nu a existat o situație extraordinară care să justifice adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, câtă vreme la acea dată era în curs de adoptare un alt proiect de modificare și completare a Legii nr. 221/2009 și că lipsa banilor sau menținerea echilibrului bugetar nu sunt motive care să justifice adoptarea actului normativ criticat.

Cu privire la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 124 alin. (1) și (3), se susține că dispozițiile criticate limitează dreptul instanțelor de a stabili în mod liber, pentru fiecare caz în parte, cuantumul despăgubirilor acordate, puterea executivă arogându-și în acest fel o atribuție ce aparține exclusiv judecătorului învestit cu soluționarea litigiului.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, autorul excepției arată că prin introducerea unor plafoane a sumelor acordate ca despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009, ce vor fi aplicate proceselor în curs de soluționare, este îngrădit dreptul judecătorului de a stabili în mod liber cuantumul acestor despăgubiri.

Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarele nr. 4.450D/2010, 4.451D/2010 și 4.452D/2010, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Referitor la constituționalitatea textelor criticate în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, instanța arată că acestea nu contravin principiului neretroactivității, deoarece, potrivit acestui principiu, legea nouă se aplică atât raporturilor juridice născute după data intrării ei în vigoare, cât și raporturilor juridice existente la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia) și efectelor viitoare ale raporturilor juridice încheiate în trecut (facta futura).

Instanța arată, de asemenea, că textele criticate nu încalcă nici prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât categoriile de persoane enumerate de autorii excepției se află în situații juridice diferite, iar dreptul material al fiecărei persoane de a obține despăgubiri este condiționat de caracterul politic al condamnării suferite, caracter ce este constatat de instanță pentru fiecare caz în parte.

În ceea ce privește dispozițiile constituționale referitoare la ierarhia legilor, instanța constată că autorii excepției s-au referit greșit la art. 75 din Constituție, fiind vorba în realitate de norma constituțională de la art. 73. Instanța apreciază, însă, că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 nu încalcă dispozițiile art. 73 și 108 din Constituție, cerințele referitoare la domeniul de reglementare, la redactarea și semnarea ordonanțelor fiind respectate, și că pot fi adoptate ordonanțe de urgență în domenii destinate legii organice cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (5) din Constituție.

De asemenea, instanța apreciază că textele legale criticate nu încalcă nici dispozițiile art. 124 alin. (1) și (3) din Constituție, întrucât, potrivit prevederilor constituționale de la art. 52 alin. (3), legiuitorul este singurul competent să stabilească regimul juridic al răspunderii statului pentru erori judiciare și al reparării de către stat a prejudiciilor, putând să impună limite maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate, limite ce sunt obligatorii pentru instanțe, fără ca prin aceasta să aducă atingere dreptului persoanelor lezate la repararea prejudiciilor.

În Dosarul nr. 4.452D/2010 se susține că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 nu contravin prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât în preambulul acestei ordonanțe este motivată urgența situației și necesitatea adoptării în regim de urgență a normelor legale criticate, inițiatorul arătând că prevederile Legii nr. 221/2009 au un impact semnificativ asupra bugetului de stat, generând probleme financiare, și că adoptarea actului modificator vizează interesul public general referitor la menținerea echilibrului bugetar.

Tribunalul Călărași -- Secția civilă, în Dosarul nr. 4.579D/2010, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate formulată de reclamantă.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.

Din motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea reține însă că, în realitate, autorii critică dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, asupra cărora instanța constituțională urmează să se pronunțe prin prezenta decizie.

Textele criticate aveau următorul cuprins:

- Art. I pct. 1:

"

Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:

«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;

2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;

3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;».";

- Art. II:

"

Dispozițiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (4) referitor la statul român, ale art. 4 alin. (2) privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 75 - Sesizarea Camerelor, ale art. 108 - Actele Guvernului, ale art. 115 alin. (4) referitor la delegarea legislativă, ale art. 124 alin. (1) și (3) referitor la înfăptuirea justiției, precum și dispozițiile art. 6 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, constatând că acestea sunt neconstituționale.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Întrucât cazul de inadmisibilitate prevăzut la art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 este opozabil de la pronunțare numai Curții Constituționale, instanțele de judecată sunt ținute de dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, astfel încât față de acestea deciziile Curții Constituționale produc efecte de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată Curtea Constituțională prin încheierile din 5 octombrie 2010 și 10 noiembrie 2010 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Mihnea-Horea Crăciunescu și Luminița-Elena Dălălău, de Floriada Ungureanu și de Floriana Dina în dosarele nr. 1.481/90/2010, nr. 1.627/90/2010 și nr. 2.283/90/2010 ale Tribunalului Vâlcea - Secția civilă și de Matilda Marinescu în Dosarul nr. 3.041/116/2010 al Tribunalului Călărași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 iunie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
;
se încarcă...