Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 407/2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 alin. (1) teza a doua și art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și ale art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 21 noiembrie 2017

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel-Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, pct. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. I art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea și completarea art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în Dosarul nr. 3.857/30/2015 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.133D/2016.

2. La apelul nominal, se prezintă autorul excepției, prin avocat Georgescu Ioan, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarele nr. 2.283D/2016, 2.319D/2016, 2.532D/2016, 2.533D/2016, 2.534D/2016, 2.535D/2016, 2.577D/2016, 2.578D/2016, 2.637D/2016, 2.667D/2016, 2.675D/2016, 2.745D/2016, 2.746D/2016, 3.254D/2016, 3.255D/2016, 3.519D/2016, 11D/2017, 49D/2017, 62D/2017, 81D/2017, 82D/2017, 138D/2017, 252D/2017 și 288D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în calitate de reprezentant al membrilor săi, în dosarele nr. 44.366/3/2015, 44.220/3/2015, 44.227/3/CAF/2015, 44.318/3/2015, 44.325/3/CAF/2015, 44.373/3/2015, 44.164/3/2015, 44.199/3/2015, 44.297/3/2015, 44.201/3/2015, 44.186/3/2015, 44.161/3/2015, 44.295/3/2015, 44.197/3/2015, 44.247/3/2015, 44.224/3/2015, 44.176/3/2015, 44.190/3/2015, 44.158/3/2015, 44.242/3/2015, 44.315/3/2015, 44.376/3/2015, 44.245/3/2015 și 44.319/3/2015 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.133D/2016, 2.283D/2016, 2.319D/2016, 2.532D/2016, 2.533D/2016, 2.534D/2016, 2.535D/2016, 2.577D/2016, 2.578D/2016, 2.637D/2016, 2.667D/2016, 2.675D/2016, 2.745D/2016, 2.746D/2016, 3.254D/2016, 3.255D/2016, 3.519D/2016, 11D/2017, 49D/2017, 62D/2017, 81D/2017, 82D/2017, 138D/2017, 252D/2017 și 288D/2017, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentatul Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne nu se opune conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.283D/2016, 2.319D/2016, 2.532D/2016, 2.533D/2016, 2.534D/2016, 2.535D/2016, 2.577D/2016, 2.578D/2016, 2.637D/2016, 2.667D/2016, 2.675D/2016, 2.745D/2016, 2.746D/2016, 3.254D/2016, 3.255D/2016, 3.519D/2016, 11D/2017, 49D/2017, 62D/2017, 81D/2017, 82D/2017, 138D/2017, 252D/2017 și 288D/2017 la Dosarul nr. 1.133D/2016, care este primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că sintagma "timp liber corespunzător" din conținutul textelor de lege criticate este neclară, neexistând o certitudine asupra modului de calcul și de acordare a timpului liber pentru munca efectuată în afara orelor de program.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, considerând că dispozițiile legale sunt suficient de clare pentru a putea calcula timpul liber acordat pentru munca prestată în afara programului.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin Încheierea din 7 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.857/30/2015, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, pct. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. I art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea si completarea art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în cadrul unui litigiu privind funcționari publici.

9. Prin Decizia civilă nr. 4.375 din 28 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.366/3/2015, Decizia civilă nr. 4.373 din 28 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.220/3/2015, Încheierea din 17 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.227/3/CAF/2015, Decizia civilă nr. 4.679 din 12 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.318/3/2015, Încheierea din 17 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.325/3/CAF/2015, Decizia civilă nr. 4.681 din 12 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.373/3/2015, Decizia civilă nr. 4.374 din 28 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.297/3/2015, Decizia civilă nr. 5.593 din 23 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.224/3/2015, Decizia civilă nr. 5.592 din 23 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.190/3/2015 și Decizia civilă nr. 5.591 din 23 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.158/3/2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, pct. 2 din Legea nr. 283/2011, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2014. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în calitate de reprezentant al membrilor Taloi Tonz Leonard, Sorin Sârbu, Laurențiu Coică, Petru Ovidiu Tanasa, Nicolaie Bodorin, Felix Petre Fuior, Cătălin Valentin Saracin, Andrei Toader, Gabriel Neacșu și Nicolae Mares, în cadrul unor litigii privind funcționari publici.

10. Prin Decizia civilă nr. 4.659 din 10 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.164/3/2015, Decizia civilă nr. 4.660 din 10 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.199/3/2015, Decizia civilă nr. 4.658 din 10 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.161/3/2015, Decizia civilă nr. 4.661 din 10 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.295/3/2015, Decizia civilă nr. 6.044 din 15 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.176/3/2015, Încheierea din 1 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.242/3/2015, Încheierea din 1 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.315/3/2015, Decizia civilă nr. 5.384 din 10 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.376/3/2015 și Decizia civilă nr. 6.101 din 16 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.245/3/2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, pct. 2 din Legea nr. 283/2011, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, art. I art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2014 și ale art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în calitate de reprezentant al membrilor Gheorghe Zecheru, Cosmin Ștefan Nicolae, George Marcu, Spînu Valerică, Marius Cătălin Ivan, Viviana Oniche, Marius Păduraru, Sorin-Dan Stoicescu și Dumitru Diaconu, cu prilejul soluționării unor litigii privind funcționari publici.

11. Prin Încheierea din 24 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.201/3/2015, Încheierea din 24 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.186/3/2015, Decizia civilă nr. 5.002 din 27 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.197/3/2015, și Decizia civilă nr. 5.003 din 27 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.247/3/2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 și art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în calitate de reprezentant al membrilor Daniel Stan, Marius Luizescu, Daniel Manuel Achim și Iulian George Anghel, cu prilejul soluționării unor litigii privind funcționari publici.

12. Prin Decizia civilă nr. 5.100 din 31 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.319/3/2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2014. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în calitate de reprezentant al membrului Mihaela Trofin.

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că textele de lege criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 41 alin. (2) și art. 53 din Constituție, precum și dispozițiile art. 6 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată că sintagma "timp liber corespunzător" din conținutul acestor texte de lege este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, nepermițând înțelegerea modului de calcul al normei de muncă lunare pentru persoanele care prestează munca în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale sau alte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru. Conform art. 36 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie. Necesitatea respectării acestor condiții a fost subliniată și în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

14. De asemenea, autorii excepției arată că, potrivit art. 53 din Constituție, exercițiul unor drepturi nu poate fi restrâns decât prin lege și numai pentru cazurile determinate, or, în cazul textelor de lege criticate, restrângerea unor drepturi ori neacordarea unor sporuri s-a făcut prin ordonanțe de urgență.

15. Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată, în esență, că sistemul de salarizare a personalului bugetar este atributul exclusiv al legiuitorului, care se bucură de o largă marjă de apreciere și reglementare în privința politicilor salariale vizând personalul bugetar. Împrejurarea că legiuitorul a optat pentru compensarea muncii suplimentare realizate cu repaus săptămânal ori în cele de sărbători legale exclusiv prin acordarea de timp liber corespunzător în anumiți ani, neprevăzând posibilitatea introducerii unui spor salarial pentru timpul de muncă suplimentar efectuat, se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, fără a intra în coliziune cu dispozițiile art. 53 din Constituție. Totodată, arată că normele de lege criticate sunt edictate în termeni clari, preciși, răspunzând cerințelor de precizie și predictibilitate, din moment ce prevăd expres perioada de timp cât norma legală este aplicabilă. De asemenea, consideră că aceste norme de lege sunt neechivoce sub aspectul conținutului lor, întrucât statuează asupra unui mod explicit de compensare a muncii suplimentare.

16. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată și invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 422 din 24 octombrie 2013.

17. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

18. Guvernul, invocând deciziile Curții Constituționale nr. 422 din 24 octombrie 2013 și nr. 612 din 6 octombrie 2015, arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

19. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Astfel, arată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că art. 53 din Constituție nu poate avea o existență de sine stătătoare, ci trebuie coroborat/corelat cu un alt text constituțional care să reglementeze un drept sau o libertate fundamentală. Un asemenea raționament are la bază chiar conținutul normativ al art. 53, care vorbește despre restrângerea exercițiului unui drept sau libertăți, ce trebuie în mod expres specificat în excepția de neconstituționalitate. Or, în cauza de față, Curtea nu poate extinde critica autorului excepției și să se raporteze și la un drept sau o libertate fundamentală, al cărui exercițiu să fi fost în mod neconstituțional restrâns. În caz contrar, s-ar substitui acestuia, ceea ce este inadmisibil. Cât privește art. 6 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și dreptul la respectarea vieții private și de familie, arată că acestea nu sunt incidente în cauză.

20. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

21. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

22. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispozițiile art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, pct. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, art. I art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea și completarea art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 19 iunie 2014, și ale art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014. Analizând textele de lege invocate și critica formulată de autorii excepției, Curtea reține că, în realitate, autorii excepției critică art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, articol introdus prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 283/2011, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014. De asemenea, Curtea constată că, în mod eronat, autorii excepției indică dispozițiile art. I art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2014, având în vedere, în realitate, dispozițiile art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, articol introdus prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2014. Totodată, Curtea observă că autorii excepției au în vedere dispozițiile art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 în forma anterioară modificării acestora prin Legea nr. 183/2014 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea și completarea art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 29 decembrie 2014. Prin urmare, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl vor constitui dispozițiile art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, art. 9 alin. (1) teza a doua și art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, precum și art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, dispoziții care au următoarea redactare:

- Art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010: " (1) În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.";

- Art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013: "În anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.";

- Art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013: "Prin excepție de la prevederile art. 9 alin. (1), în situația în care activitatea desfășurată de personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, nu se poate compensa cu timp liber corespunzător, se acordă o majorare de 75% din baza de calcul prevăzută la alin. (4). ";

- Art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014: "În anul 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător."

23. Curtea constată că dispozițiile de lege criticate și-au încetat aplicarea anterior sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, însă, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare", Curtea urmează să analizeze constituționalitatea acestora.

24. Autorii excepției susțin că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (5) referitor la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaților la măsuri de protecție socială și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, invocă dispozițiile art. 6 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispoziții care se referă la dreptul la un proces echitabil și dreptul la respectarea vieții private și de familie.

25. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia invocă, în esență, două aspecte de neconstituționalitate. Astfel, susțin că dispozițiile de lege criticate au un conținut neclar și, în același timp, sunt contrare prevederilor art. 53 din Constituție, întrucât restrâng exercițiul dreptului la muncă, fără respectarea condițiilor cerute de Legea fundamentală.

26. Analizând dispozițiile de lege criticate, Curtea constată că prevederile acestora, care stabilesc compensarea muncii prestate în afara programului normal de lucru prin "timp liber corespunzător", nu reprezintă o reglementare cu caracter de noutate în materia muncii. Astfel, înseși prevederile art. 122 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, prevăd, ca regulă, compensarea muncii suplimentare "prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia" și, numai în subsidiar, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, art. 123 alin. (1) prevede că "munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia". Rațiunea acestei reglementări este aceea de a asigura, în primul rând, refacerea psihică și fizică a organismului salariatului în urma unui volum de muncă suplimentar, astfel încât să se creeze un echilibru între timpul de muncă și timpul de odihnă și, doar în măsura în care acest lucru nu este posibil, recompensarea bănească prin acordarea unui spor.

27. Dispozițiile de lege criticate stabilesc, în esență, că, în anii 2012, 2014 și 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător. Aceasta a reprezentat o opțiune a legiuitorului determinată de disponibilitățile financiare limitate de care a dispus statul în acei ani. Curtea, prin Decizia nr. 422 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 9 decembrie 2013, și Decizia nr. 445 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 30 octombrie 2014, paragraful 24, a reținut că "nu există obligația constituțională a statului de a asigura personalului bugetar compensare bănească pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează". De asemenea, nici Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 nu prevede compensarea bănească a muncii suplimentare și a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, ci compensare cu timp liber corespunzător. Prin urmare, Curtea Constituțională a reținut că acordarea de timp liber corespunzător, ca formă exclusivă de compensare a muncii suplimentare în anumiți ani, nu reprezintă o restrângere a dreptului la muncă și astfel nu poate fi reținută critica raportată la art. 53 din Constituție.

28. Cât privește caracterul clar și previzibil al normelor de lege criticate, Curtea constată că interpretarea termenului "corespunzător" este facilitată de o abordare sistematică a reglementării în materie. Astfel, înart. 122 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii stabilește corespondența dintre numărul de ore prestate peste programul normal de lucru și salariul cuvenit pentru orele libere acordate în compensarea muncii suplimentare. În acest context, termenul "corespunzător" are semnificația de "potrivit cu", sau, mai precis, de "echivalent cu". Cu aceeași semnificație, Codul muncii folosește termenul "corespunzător" și în alte articole, așa cum este art. 19, în care se referă la acordarea de "despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării de către angajator a obligației de informare", art. 24, privind "daune- interese corespunzătoare prejudiciului" acordate angajatorului ca urmare a nerespectării clauzei de neconcurență, sau art. 52 alin. (3) care se referă la reducerea timpului de muncă "cu reducerea corespunzătoare a salariului".

29. Această interpretare a sintagmei "timp liber corespunzător" se regăsește și în actele normative date în aplicarea textelor de lege supuse analizei de constituționalitate. În acest sens, Curtea amintește art. 3 alin. (2) din Ordinul viceprim-ministrului, ministrului afacerilor interne, nr. 101/2014 privind condițiile de stabilire a majorării salariale pentru personalul Ministerului Afacerilor Interne care desfășoară activități în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, precum și activitățile pentru care se acordă acest drept, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 1 iulie 2014, art. 4 din Ordinul viceprim- ministrului, ministrului afacerilor interne, nr. 4/2015 privind condițiile de acordare a majorării salariale pentru personalul Ministerului Afacerilor Interne care desfășoară activități în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2015, art. 6 alin. (2) din Ordinul ministrului justiției nr. 821/C/2015 privind condițiile de acordare a majorării salariale pentru funcționarii publici cu statut special și personalul civil din sistemul administrației penitenciare care desfășoară activități în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 12 martie 2015. În toate aceste acte normative se prevede, în mod expres, că, pentru compensarea muncii suplimentare, se acordă același "număr de ore libere cu numărul de ore lucrate".

30. Acordarea orelor libere se face în concordanță cu prevederile legale referitoare la durata normală a timpului de lucru, indiferent de modul în care se face repartizarea programului de muncă, astfel încât, prin cumularea orelor lucrate în regim normal și suplimentar, să nu fie depășită această durată.

31. Având în vedere cele mai sus reținute, Curtea apreciază că dispozițiile de lege criticate au un conținut clar, predictibil, iar aspectele invocate de autorii excepției nu relevă decât probleme de aplicare a legii, asupra cărora însă instanța de contencios constituțional nu este competentă să se pronunțe.

32. În sfârșit, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 6 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispoziții care se referă la dreptul la un proces echitabil și dreptul la respectarea vieții private și de familie, Curtea apreciază că acestea, prin conținutul lor, nu au incidență în cauză. De altfel, autorii excepției nici nu motivează modul în care textele de lege criticate ar aduce atingere acestor prevederi convenționale.

33. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în Dosarul nr. 3.857/30/2015 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, precum și în Dosarele nr. 44.366/3/2015, 44.220/3/2015, 44.227/3/CAF/2015, 44.318/3/2015, 44.325/3/CAF/2015, 44.373/3/2015, 44.164/3/2015, 44.199/3/2015, 44.297/3/2015, 44.201/3/2015, 44.186/3/2015, 44.161/3/2015, 44.295/3/2015, 44.197/3/2015, 44.247/3/2015, 44.224/3/2015, 44.176/3/2015, 44.190/3/2015, 44.158/3/2015, 44.242/3/2015, 44.315/3/2015, 44.376/3/2015, 44.245/3/2015 și 44.319/3/2015 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 alin. (1) teza a doua și art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și ale art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 iunie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...